Porumbacu, chiulangiu cu vechime

  

Curentul:

Fişa de apreciere a cadrului didactic Crin Antonescu, din 1986: chiulangeală cronică 

Nici nu s-a uscat bine tuşul de pe buletinul de vot, prin care românii şi-au ales preşedintele, că tripleta penală Vîntu-Voiculescu-Patriciu, exponenta loială a mafiei PSD-PC-PNL, a început să-şi construiască, rapid, un nou preşedinte care s-o satisfacă. Alesul a fost Crin Antonescu, cel pe care românii l-au respins categoric încă din primul tur de scrutin al alegerilor din noiembrie 2009. Mulţi s-au întrebat de ce tocmai repetentul clasei a devenit candidatul mafiei la tronul din Cotroceni şi n-au priceput încă motivul real al acestei alegeri. Cum nici discursul politic, nici caracterul şi nici trecutul său nu-l recomandă pentru a fi preşedintele românilor, poate că tocmai loialitatea sa faţă de mafia politico-financiară să fie explicaţia. Poate că manevrabilitatea lui excesivă, sau caracterul său de marionetă să fie unul dintre atuurile fundamentale luate în calcul de cei trei păpuşari. Aceasta deoarece, a observat psihologul Florin Tudose, „Crin Antonescu este un personaj desprins din galeria Geoană, Vanghelie, Ceauşescu, adică a outsiderilor cu şanse nule care reuşesc să devină lideri prin alegerea pe criteriul „ăsta va fi cel mai uşor de manevrat“, devenind apoi tirani vicleni şi extrem de periculoşi pentru orice opozant care le-ar denunţa slăbiciunea“. Psihologii care i-au analizat evoluţia au tras deja câteva concluzii cu privire la discursul şi comportamentul său din ultima vreme. „Este fabricat într-un rol care nu i se potriveşte“, a conchis psihologul Georgeta Ghinea. „Dă tot timpul senzaţia că nu vorbeşte în nume propriu şi că prezintă un text, e drept, bine învăţat şi clar expus, pe care cineva i l-a pus la dispoziţie. Gândurile, ideile din mesaj par să nu îi aparţină, deşi interpretează cu acurateţe textul de pe un prompter“ - a completat-o Florin Tudose.
Cel supranumit de unii Porumbacu pare a fi, aşadar, o marionetă bine prinsă în chingile manipulării. Un pion pe care mafia doreşte să-l transforme într-o regină.

Ar chiuli, cu aceeaşi nesimţire, şi de la Cotroceni!

Altfel, cine şi-ar pierde vremea cu întâiul chiulangiu al ţării, cum este Antonescu de trei ani încoace în Parlamentul României, dacă el n-ar fi un executant fidel al ordinelor mafiei care-l controlează. Dacă ar fi ales
preşedinte, Antonescu ar chiuli de la Cotroceni cu aceeaşi nesimţire ca şi azi sau ca şi întotdeauna de când şi-a găsit un loc de muncă. „Ar fi preşedintele nejucător, mereu absent, care în faţa unei crize ar spune că este la bibliotecă sau ar pleca în insula Capri să se relaxeze un pic. Chiar dacă e ceva mai viu decât Geoană cel de plastic, este artificial ca o floare de hârtie (e drept, bine făcută) care te dezamăgeşte în momentul în care te-ai atins de ea“- mai declara Florin Tudose în ultima campanie electorală. Că lucrurile pot sta astfel, o arată nu numai informaţiile date publicităţii săptămâna trecută de către Institutul de Politici Publice, conform cărora Crin Antonescu s-a clasat anul trecut pe primul loc la chiul din Senat, el fiind absent în proporţie de 98,33%, ci chiar cu documente din trecutul îndepărtat al acestuia.

Calificativul acordat cadrului didactic Crin Antonescu: Satisfăcător

Astfel, lipsa de angajare şi de responsabilitate care-l caracterizează sunt „calităţi“ mult mai vechi ale lui Crin Antonescu. Într-un dosar ce conţine documente din perioada stagiaturii

profesorului Antonescu am descoperit, printre altele, o „fişă de apreciere“ extrem de interesantă pe care i-a făcut-o directorul şcolii la care a fost repartizat. Cum era şi firesc, prima dintre „calităţile“ stagiarului Crin Antonescu a fost chiulul. Desigur, nu discutăm de chiulul cu ora, practicat de elevi, ci vorbim de chiulul cu lunile! Aşa se face că în primul an de stagiatură viitorul prezidenţiabil al mafiei politico-financiare a venit la şcoală cu o întârziere de cinci luni. Dacă mai întârzia puţin risca să-şi plătească studiile prelungite făcute la Universitatea Bucureşti. Maxi-concediul n-a fost suficient, profesoraşul continuând apoi să chiulească masiv şi de la ore. Iată ce se consemnează, printre altele, în fişa amintită, întocmită în 1986 de conducerea şcolii cu clasele I-VIII Ştiobărani, com. Soleşti, jud. Vaslui:

„Tov. prof. Antonescu George a predat istorie, geografie şi lb.franceză (cls.V-VIII şi a VII), a fost dirigintele clasei a VI-a. Activitatea tov. prof. în şcoala noastră a fost scurtă, doar de 5 luni, venind la 1 febr. 1986. (...) A întocmit proiecte didactice foarte puţine. (...) A absentat foarte mult de la ore, pe diferite motive, absenţe ce au avut repercursiuni în asimilarea cunoştinţelor de către elevi. (...) Nu a participat la cercurile pedagogice. Nu a desfăşurat o activitate educativă cu elevii clasei a VI-a ce au abateri grave de la disciplină. Nu s-a achitat de sarcinile trasate de conducerea şcolii privind: ornarea clasei, organizarea cabinetului de ştiinţe sociale, îmbunătăţirea frecvenţei elevilor la cursuri. Calificativul propus: SATISFĂCĂTOR“. Evident, calificativul acordat tovarăşului profesor de istorie-geografie-franceză Antonescu a fost acelaşi, „satisfăcător“, adică echivalentul notei cinci. „Aprecierea“ prezentată mai sus cuprinde, de fapt, semnalmentele unui profesor submediocru, fie incompetent, fie dezinteresat de meseria pe care şi-a ales-o. Mai mult, fiind el însuşi chiulangiu, a încurajat chiulul copiilor din clasa al cărei diriginte era şi n-a făcut nimic pentru a se apropia de elevi şi a încerca să-i sprijine. A încasat degeaba banii pentru orele de dirigenţie. Dezinteresul său faţă de profesie şi, deci, faţă de activitatea şcolară, nu l-a împiedicat să-şi continue stagiatura în şcoala la care fusese repartizat. El s-a mai antrenat câţiva ani în chiulul organic în care se specializase, pentru ca în februarie 1989

să-şi încheie contractul de muncă pe motiv de „apropiere de domiciliu“. Un an mai târziu intra în politică şi, ca premiu, se transfera la liceu. Cum o fi ajuns profesor de liceu un individ care primise calificativul „satisfăcător“ în stagiatură şi se evidenţiase doar prin chiul şi nepăsare, ţine doar de debandada de la începutul anilor ‘90. Douăzeci de ani mai târziu, chiulangiul profesionist, ajuns şef de partid, depune moţiune de cenzură pe legea învăţământului, opunându-se astfel, cu încăpăţânarea prostului, ca, spre exemplu, copiii de la ţară să fie şcolarizaţi un an în plus sau profesorii să pună accentul pe performanţa elevilor. Să-l fi deranjat atât de tare incriminarea chiulului şcolar încât să-l fi scos din minţi cu partid cu tot? Adică prevederea privind sancţionarea părinţilor pentru chiulul de la şcoală al copiilor? Tot ce se poate, mai ales din partea celui care, dacă va ajunge vreodată la guvernare, a promis că-l va pune ministru tocmai pe groparul învăţământului românesc, Andrei Marga.
Deocamdată, pentru funcţia pregătită de tripleta VVP, în loc să ia lecţii de economie de la specialişti în economie, Crin Antonescu ia lecţii de actorie de la Mircea Diaconu, preferând să-i lase pe alţii să vorbească în locul lui oricând se discută despre altceva decât despre Băsescu. Se antrenează astfel pentru atunci când, obligat să ia decizii, va trebui să le ceară pe cele, gata luate, de la moguli.