31 ianuarie 2011

Luaţi aminte... la baba Buzek şi la tonomatul de Bruxelles



"Discursul său nu are nimic din încrâncenarea anticomuniştilor de pe la noi".
Cine şi-ar fi închipuit? Acum 30 de ani, pe când părinţii mei ascultau cu sufletul la gură, la radioul rusesc din bucătărie, relatările „Europei libere" despre instaurarea legii marţiale în Polonia, omul aflat acum în faţa mea era acolo şi lupta de partea „Solidarităţii". Astăzi, suntem împreună, în studioul TV al Parlamentului European. Jerzy Buzek este primul preşedinte al acestui for, provenit de dincolo de fosta Cortină de fier. Nu ai cum să nu te gândeşti, măcar pentru o clipă, ce şansă a avut generaţia noastră, născută în anii ceauşismului timpuriu, de a fi martoră la nişte schimbări extraordinare. Puţini şi-ar fi putut imagina, la începutul anilor '90, că România va fi, totuşi, acolo, în clubul european de elită. Deschiderea biroului „Adevărul" la Bruxelles este şi ea o mărturie a acestor schimbări incredibile. Priviţi doar la istoria acestui ziar, cu urcuşurile şi coborâşurile ei, şi va fi de ajuns pentru a înţelege cât de mult au evoluat lucrurile.
Ohohohohooo... pâi baba Buzek a ajuns un jalnic, penibil măscărici, iar Adevărul de Sărindar s-a rebrănduit, dar continuă atacul la România. 
A doua: modelul social european nu a falimentat, cum încearcă să ne convingă lideri politici autohtoni, în frunte cu şeful statului. Criza va duce la transformarea, dar nu la dispariţia sa. Măsurile de austeritate trebuie să dureze un an sau doi. Noi intrăm în al treilea an de austeritate şi nimic pozitiv nu se întrevede. Oare nu cumva drumul nostru e greşit?

A treia: în Europa, nimeni nu poate fi blamat pentru că gândeşte altfel decât ceilalţi. Nu există delict de opinie. Negocierile, oricât de lungi şi de dificile, sunt întotdeauna mai bune decât acţiunile directe, de forţă. Avem o terifiantă experienţă istorică a conflictelor pe continentul nostru, nu merită să o repetăm. Şi pentru asta merită să discutăm oricât cu cei care gândesc altfel decât noi. 
Băă, mă laşi ? Dar asta, ce mai este ?! Sau asta ?!
Jerzy Buzek este, desigur, un anticomunist. A dovedit-o prin fapte, atunci când o asemenea cale nu era deloc uşoară. Dar discursul şi ideile sale nu au nimic din încrâncenarea şi exclusivismul anticomuniştilor de ziua a şaptea de pe la noi. De fapt, demonstrează deschiderea şi toleranţa specifice acelora care într-adevăr nu au nimic în comun cu comunismul. Şi acesta ar fi al patrulea adevăr la care merită să ne gândim după interviul cu preşedintele Parlamentului European. 
Contradicţie de timp: este/a dovedit-o. Eu zic că nu a fost deloc.
"Modelul social european nu a falimentat."
Îhî... 

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Dupa ce a fost ales Presdinte TB in dec 2009, la conferintele de la ISP a inceput sa apara si Ovidiu Nahoi , impreuna cu cei de la Evz.( care s-au desfasurat apoi la B1 Tv de unde a fost alungat Nasul)...
Asta ca sa fie clar cine este in spatele tonomatelor care sustin " economia sociala de piata" : Dinu Patriciu....

Riddick spunea...

E clar şi ce se petrece la ISP... sunt curios după congres dacă mai continuă impostura la ISP.

Crystal Clear spunea...

Daca vor continua impostura la ISP inseamna ca este cineva intr-un post important in PDL care o sustine .
ISP formeaza tinerii care vor sustine dreapta mai departe.
Pana acum au fost doar dezinformati si confuzionati

Riddick spunea...

S-ar putea să fie o clauză în statutul ISP încât să fie de capul lor, şi doar formal să fie "think-tank" al PDL. Sunt aproape sigur că este aşa. Nu au deloc clipuri cu Emil Boc (poate cel mult un clip-două, în contextul vreunui eveniment), puteau filma un interviu, ceva, în schimb apare mereu omida aia de Pleşu

Crystal Clear spunea...

Ai dreptate.Dar atunci nu fac decat sa compromita ISP-probail ca asta si-au si propus.


Este foarte sugestiva si potrivita asocierea lui PLesu cu "Omida" :))))

Ce increngatura, ce retea !
Te doare capul cand vezi cat de organizati sunt .


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: