05 septembrie 2010

În aşteptarea Discursului


Presseurop:

Dubla existenţă a Uniunii
03 septembrie 2010
Pe 7 septembrie, Jose Manuel Barroso trebuie să rostească primul său discurs despre starea Uniunii în faţa  Parlamentului European. Preşedintele Comisiei Europene "va prezenta evaluarea sa asupra situaţiei Uniunii şi va trece scurt în revistă provocările politice ale următoarelor 12 luni". Un exerciţiu stabilit prin Tratatul de la Lisabona şi direct inspirat din dicursul anual al preşedintelui SUA în faţa Congresului. Cu o diferenţă : oaspetele Casei Albe, chiar dacă conduce un stat federal, în care statele federate dispun de competenţe ample, este cel care decide în final politica în ţara sa. Ceea ce nu poate şeful Comisiei, care trebuie să se înţeleagă de zi cu zi cu preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi mai ales cu liderii celor 27 de ţări membre ale UE.

Iar în ceea ce priveşte majoritatea "provocărilor politice" menţionate de Barroso, statele membre au atuurile în mână, că este vorba de coordonarea politicilor economice pentru a asigura recuperarea din criză, de reglementarea economică, de politica energetică, de finanţările bugetului UE, de politica de inovare sau de politica agricolă comună. Desigur, faptul că şeful executivului comunitar se exprimă în faţa deputaţilor europeni reprezintă o evoluţie importantă în modul de funcţionare a UE : creşterea în putere a Parlamentului, care exercită o influenţă din ce în ce mai mare asupra definirii politicilor Uniunii, mai ales în materie de mediu sau de libertăţi civile.

Dar nu ar trebui ca UE să funcţioneze după două modele paralele, cu instituţiile de o parte, Comisia şi Parlamentul European în frunte, care stabilesc un cadru legislativ, şi statele de cealaltă parte, care stabilesc politici dependente de interesele lor naţionale. Întrucât, aşa cum arăta săptămâna aceasta politologul american Charles Kupchan, "încet, dar sigur, scena politică europeană va deveni din ce în ce mai puţin  europeană şi din ce în ce mai naţională, până când UE n-o să mai aibă din uniune decât numele". Nimic nu ar fi mai rău decât responsabili care se prefac că Uniunea funcţionează numai pentru că noile tratate oferă noi puteri organelor sale.

Eric Maurice



Edmundo Ros & his Orchestra : The Wedding Samba

Way down in the land of the Rio Grande
When people are married they always have a dance
The music is grand, with a samba band
And people are carried away with such romance 

Ole, ole, the wedding samba
Will bring a timid señorita to her feet
And when they play the wedding samba
She'll say ‘I do' and seal it with a samba beat

Well, that's how it goes
In fiesta time the beat of a samba is always in the air
And everyone knows it's fiesta time
And join in the samba around the happy pair

And that is how it goes,
In fiesta time the beat of a samba is always in the air
And everybody knows it's fiesta time
And join in the samba around the happy pair

MEPs risk fine for skipping Barroso's big speech

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Ideea de a fi amendati cei care lipsesc este de "rasul curcilor" :

"To get derrières on as many of the 736 seats as possible, the leaders of the political groups in the European Parliament have suggested fining those MEPs who dare to give the three hour slot for the speech and debate a miss."

Crystal Clear spunea...

Parca'ar fi o ceremonie Ku Klux Klanului

Riddick spunea...

Mai grav este că au fost de acord liderii grupurilor politice cu măsura (sigur PPE, socialiştii, comuniştii, ALDE si Verzii). Nu sunt sigur de eurosceptici, conservatori şi independenţi.

Riddick spunea...

Nu, este ceremonia arderii "în efigie" a lui Guy (Guido) Fawkes, unul din complotiştii care au vrut sa arunce în aer parlamentul britanic prin sec XVII ("Complotul prafului de puşca").

Se numeste Guy Fawkes Night sau Bonfire Night, are loc pe 9 noiembrie în fiecare an.

Crystal Clear spunea...

Am priceput.....:)))


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: