05 septembrie 2010

În aşteptarea Discursului


Presseurop:

Dubla existenţă a Uniunii
03 septembrie 2010
Pe 7 septembrie, Jose Manuel Barroso trebuie să rostească primul său discurs despre starea Uniunii în faţa  Parlamentului European. Preşedintele Comisiei Europene "va prezenta evaluarea sa asupra situaţiei Uniunii şi va trece scurt în revistă provocările politice ale următoarelor 12 luni". Un exerciţiu stabilit prin Tratatul de la Lisabona şi direct inspirat din dicursul anual al preşedintelui SUA în faţa Congresului. Cu o diferenţă : oaspetele Casei Albe, chiar dacă conduce un stat federal, în care statele federate dispun de competenţe ample, este cel care decide în final politica în ţara sa. Ceea ce nu poate şeful Comisiei, care trebuie să se înţeleagă de zi cu zi cu preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi mai ales cu liderii celor 27 de ţări membre ale UE.

Iar în ceea ce priveşte majoritatea "provocărilor politice" menţionate de Barroso, statele membre au atuurile în mână, că este vorba de coordonarea politicilor economice pentru a asigura recuperarea din criză, de reglementarea economică, de politica energetică, de finanţările bugetului UE, de politica de inovare sau de politica agricolă comună. Desigur, faptul că şeful executivului comunitar se exprimă în faţa deputaţilor europeni reprezintă o evoluţie importantă în modul de funcţionare a UE : creşterea în putere a Parlamentului, care exercită o influenţă din ce în ce mai mare asupra definirii politicilor Uniunii, mai ales în materie de mediu sau de libertăţi civile.

Dar nu ar trebui ca UE să funcţioneze după două modele paralele, cu instituţiile de o parte, Comisia şi Parlamentul European în frunte, care stabilesc un cadru legislativ, şi statele de cealaltă parte, care stabilesc politici dependente de interesele lor naţionale. Întrucât, aşa cum arăta săptămâna aceasta politologul american Charles Kupchan, "încet, dar sigur, scena politică europeană va deveni din ce în ce mai puţin  europeană şi din ce în ce mai naţională, până când UE n-o să mai aibă din uniune decât numele". Nimic nu ar fi mai rău decât responsabili care se prefac că Uniunea funcţionează numai pentru că noile tratate oferă noi puteri organelor sale.

Eric Maurice



Edmundo Ros & his Orchestra : The Wedding Samba

Way down in the land of the Rio Grande
When people are married they always have a dance
The music is grand, with a samba band
And people are carried away with such romance 

Ole, ole, the wedding samba
Will bring a timid señorita to her feet
And when they play the wedding samba
She'll say ‘I do' and seal it with a samba beat

Well, that's how it goes
In fiesta time the beat of a samba is always in the air
And everyone knows it's fiesta time
And join in the samba around the happy pair

And that is how it goes,
In fiesta time the beat of a samba is always in the air
And everybody knows it's fiesta time
And join in the samba around the happy pair

MEPs risk fine for skipping Barroso's big speech

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Ideea de a fi amendati cei care lipsesc este de "rasul curcilor" :

"To get derrières on as many of the 736 seats as possible, the leaders of the political groups in the European Parliament have suggested fining those MEPs who dare to give the three hour slot for the speech and debate a miss."

Crystal Clear spunea...

Parca'ar fi o ceremonie Ku Klux Klanului

Riddick spunea...

Mai grav este că au fost de acord liderii grupurilor politice cu măsura (sigur PPE, socialiştii, comuniştii, ALDE si Verzii). Nu sunt sigur de eurosceptici, conservatori şi independenţi.

Riddick spunea...

Nu, este ceremonia arderii "în efigie" a lui Guy (Guido) Fawkes, unul din complotiştii care au vrut sa arunce în aer parlamentul britanic prin sec XVII ("Complotul prafului de puşca").

Se numeste Guy Fawkes Night sau Bonfire Night, are loc pe 9 noiembrie în fiecare an.

Crystal Clear spunea...

Am priceput.....:)))


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete ale prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană". 

 

Postări populare: