" E nevoie în Uniunea Europeană de o radicalizare a luptei de clasă "

Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Nu poţi face noaptea zi, sau apa, foc.
La fel se întâmplă cu activismul ideologic (cripto) marxist, deşi acesta ia forme variate, de la ecologism, globalism, feminism, gay-activism, progresivism, multiculturalism, eurofederalism, antiamericanism, pacifism, până la anarhism şi terorism.

Unul din aceşti agenţi ai activismului marxist este Claude Karnoouh, care bântuie prin România de prin anii '70, iar după 1989 a predat ani şi ani de zile la Universitatea Babeş-Bolyai ("curs despre aspecte ale modernităţii târzii în postcomunism"), şi a scris articole (aproape) săptămânal în Dilema.

Am dat peste un articol de-al său, "Principalul inamic al Uniunii Europene", pe blogul revistei Cultura, revistă editată de Fundaţia Culturală Română, condusă de dinozaurul Augustin Buzura, şi având sponsori necunoscuţi.

Articolul are titlul complet: "Principalul inamic al Uniunii Europene: de la geopolitica Statelor Unite pana la Rusia (care il confirma pe Carl Schmitt)".

Câteva observaţii:

- deşi titlul ar include şi Rusia printre "inamicii" Uniunii Europene, de fapt Rusia apare menţionată de-abia într-un Post Scriptum, drept... potenţialul salvator financiar (şi nu numai!) al Europei;
 
- se pleacă de la premisa că UE ar fi o entitate eminamente pozitivă (nu pare a fi !), iar tot ce o ameninţă sau o stânjeneşte ar fi ceva negativ;

- din Post Scriptum: "Propunerea Rusiei confirma, o data in plus, justetea interpretarilor lui Carl Schmitt. In acest caz, in mod sigur vor trebui stranse legaturile politice si economice cu nucleele Uniunii Europene, in detrimentul pretentiilor americane, exprimate in cadrul NATO, de a instala scuturi anti-racheta la frontierele occidentale ale Rusiei. Vor fi reluate discutiile privind gazoductul ce va traversa Polonia, privind prelungirea cailor ferate de mare gabarit dinspre Polonia spre Rusia si de aici spre Orient (6), se va incerca amanarea pe termen lung a integrarii Ucrainei si a Georgiei in NATO si in UE. De asemenea, va fi initiat un dialog pentru crearea unei axe politico-economice Paris-Berlin-Moscova (7), singura capabila sa blocheze puseele hegemonice ale unei puteri aflate in declin, ca Statele Unite";
Carl Schmitt a fost un controversat jurist şi funcţionar public, care a început ca social-democrat, iar mai apoi s-a asociat propagandei hitleriste. Deci, dacă "fasciştii" ne servesc cauza, sunt "buni"...
 
- în sfârşit, se indică "inamicul" : "Or (ori ! - nota mea), inamicul nu e altul decat capitalul anglo-saxon, de indata ce proliferarea strategiilor de creditare l-au slabit la maximum (v. falimentele nord-americane din 2008, falimentele la fel de rasunatoare din Marea Britanie)".

Aşadar, aţi înţeles acum cine este inamicul - capitalul, dar, atenţie, numai cel anglo-saxon ! Tot articolul trebuie înţeles în această cheie de lectură.

Textul musteşte de un comunism primitiv, agresiv, mascat sub o pseudoargumentaţie ideologico-economică:

"A fost creat un fond european de garantie de 750 de miliarde euro pentru franarea speculatiilor indreptate impotriva monedei euro, declansate odata cu cazul Greciei si care ameninta acum Portugalia & Spania. Aruncand in joc o asemenea suma, Uniunea Europeana a crezut ca va mai ingradi un pic voracitatea rechinilor finantei, dar n-a reusit nimic, in afara faptului ca autoritatile monetare ale UE si-au manifestat astfel (i.e., fara a bloca speculatiile de la bun inceput!) totala complicitate cu piratii finantelor private, cu fondurile speculative, cu marile banci nord-americane (dar si cu alti complici – aliati si interfete ale lor – vorbesc de anumite fonduri speculative din Peninsula Arabica si din Asia) si cu cateva banci importante din Europa, oferind linii de credit incomensurabile, fara precedent pe scara experientei existentiale a celor mai multi dintre noi."

Criza monedei euro este un caz particular, rezultată din artificialitatea acesteia. Iată părerea lui Vaclav Klaus privind criza: "Sunt convins că actuala criză nu este rezultatul unui eșec al pieței ori al vreunei deficiențe inerente a capitalismului. Este un eșec al guvernelor, rezultat din ambițiile grandomane de a controla un sistem atât de complex precum societatea și economia"

Mai departe:

"Cum se face atunci ca prima putere economica a lumii, Uniunea Europeana, e incapabila sa se apere? Inainte de criza, raportate la scala bogatiei sale, cele 310 de miliarde de euro datorate de Grecia n-ar fi reprezentat la urma urmei mare lucru. 

 In SUA, daca din lacomie sau laxism se intampla ca vreun stat sa ajunga sa se confrunte cu dificultati financiare insemnate, Statul federal este constrans sa-i ofere suport, intr-un fel sau altul, fara ca pradatorii din afara sa indrazneasca sa-l atace, sa-l tarasca spre faliment si sa-l transforme intr-un stat din lumea a treia. Acolo gasim intacta relatia politica-economie, magnific teoretizata odinioara de Marx sub numele de economie politica, in ciuda trancanelilor speculatorilor si a lacheilor de serviciu (economistii si jurnalistii specializati) care sustin autonomia si neutralitatea axiologica in sfera economiei.

E momentul sa reamintesc aici ca Hayek n-a fost decat un agent de propaganda al marelui capital, care a cautat sa creasca prestigiul de pura stiintificitate al economiei, identificand-o cu o axiomatica neutra (fara ideologie), cu o pura rationalitate a intentiei si a actiunilor actorilor economici (dar  oare hybris-ul castigului bazat pe profitul cu orice pret, inclusiv cu pretul distrugerii unor intregi societati, nu reprezinta o ideologie pusa in practica?), care antreneaza automat o regularizare euritmica, numita „mana invizibila”… Taman armonia ideala socratica, a contrariilor, privita in lumina jocurilor speculative interbancare, a creditelor pentru particulari, a cozilor de sambata dupa-amiaza de la supermarket…"

Deci, mai mult stat. Stat, stat şi iar stat. Dar ce te faci cu UE, că nu-i stat ! Păi, poate c-ar trebui să transformăm UE în stat, n'aşa ?! 

"Statului ii  revine puterea de a deregla si de a regulariza pietele (vezi drasticele decizii economice luate de statul federal american sub New Deal); Statul e acela care salveaza capitalul privat indata ce hybris-ul il mana spre ruina (vezi deciziile luate de administratia Bush in timpul caderii caselor de economii din Florida ori cele ale presedintelui Obama pentru repunere pe linia de plutire a companiei de asigurari AIG).

Criza actuala reprezinta cea mai vehementa dezmintire, cea mai direct evidenta infirmare a teoriilor lui Hayek, pe care le arunca simplu in oubliette-le istoriei gandirii economice. Sunt reactualizate insa, o data in plus, luciditatea si veracitatea conceptiilor de capitalism temperat (intocmai precum clavecinul…) si reformist (in sensul echitatii) al lui Keynes".

Criza actuală ar fi putut fi prevenită dacă pe timpul administraţiilor Clinton (1992-2000) nu s-ar fi dat liber creditului ipotecar, împotriva avertismentelor republicanilor .

"De unde, aparent, se infiripa rolul agentiilor de rating, care evalueaza riscurile incapacitatii de plata a datoriilor. Ei, si tocmai aici e punctul sensibil al mecanismului: puterea de evaluare e exercitata numai de trei agentii – ca prin minune toate trei inregistrate in Statele Unite! Ceea ce le confera atat puterea de a fi judecatori, cat si aceea de a fi parti, cand e vorba de jocuri economice internationale si de conflicte politice. E mai mult decat logic sa deduci asadar ca, in cazul unei crize grave, aceste agentii vor suporta, direct sau indirect, influenta factorului politic, pentru a afecta la momentul oportun (kairos) credibilitatea cutarei sau cutarei entitati economice, inclusiv a unui stat".

Gata! Aţi înţeles acum. Inamicul e identificat - SUA:

" Geopolitica postmoderna a Statelor Unite

Fiindca au iesit marii invingatori ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial, fara daune pe teritoriul propriu (cu exceptia celor din Hawaii), Statele Unite au beneficiat in 1945 de avantaje care nu mai corespund lumii economice din prezent, in epoca post-Razboi Rece, dar pe care ei le apara in continuare cu incrancenare, chiar in noua conjunctura, in care contributia lor la bogatia mondiala a scazut inexorabil: de la 45% in 1945 la abia 25% astazi.

Asistam asadar la declinul imperiului… Rezista insa doi factori esentiali care dau Statelor Unite un avantaj geopolitic inca decisiv: a fi, pe de o parte, judecator si parte in sfera economica prin aceea ca, chiar dupa sfarsitul perioadei de convertibilitate in aur a dolarului, in 1970, moneda americana a ramas o moneda de rezerva si de referinta internationala, si in acelasi timp moneda nationala. Ceea ce, prin emiterea de obligatiuni guvernamentale cu dobanzi avantajoase, le-a permis sa-si acopere in mare parte deficitul bugetar prin intermediul altor tari de pe planeta (datoria se rascumpara cu moneda grea, sunatoare!), drenand astfel o mare parte din rezervele mondiale de lichiditati. Asta din punctul de vedere al economiei politice. Pe de alta parte, Statele Unite continua sa detina cea mai puternica forta militara a lumii, in toate domeniile de lupta, in aer, la sol, pe mare, in spatiu…"

Dezaar-maaree, paa-cee! Dezaar-maaree, paa-cee! Numai americanii să se dezarmeze, aloo...

"Haosul a fost deja pus in scena in Orientul Mijlociu, cu rezultate dintre cele mai catastrofale pentru oamenii de acolo; iata-l acum instalat, prin pandantul economic, si in Europa – se pare cu un prognostic de asemenea dintre cele mai sumbre! Cu asta ar fi trebuit intelectualii de stanga sa le deschida ochii oamenilor, daca n-ar fi fost ei insisi – ca majoritatea comentatorilor, fie ei specialisti cu patalama (multi dintre ei consilieri, cercetatori si universitari in economie) sau jurnalisti care doar vulgarizeaza informatia – infestati de societatea de consum; sau stipendiati, redusi – ca sociali-democrati –, la stadiul de baieti de pravalie pentru patronii marelui capital".

Păi să-i "mulţumim" tovarăşului Jimmy Carter, care este principalul vinovat, neavând nicio reacţie la instalarea regimului fundamentalist islamic în Iran, în 1979. Iranul era aliatul SUA, o intervenţie în ajutorul unui aliat ar fi fost perfect justificată.

"In fata a ceea ce pare viitorul ineluctabil al Europei, trebuie aratat ca nici burgheziile nationale, nici fortele salariale locale nu par in masura sa reziste acestei ofensive politico-economice cosmetizata sub numele de lege a pietei (conform careia marile fonduri speculative anglo-saxone lucreaza ca intermediari ai puterii politice a Statelor Unite). 

Probabil ca Uniunea Europeana se indreapta spre sfarsitul sau real (nu insa si nominal, pentru a camufla esecul in ochii oamenilor), fiindca marele capitalism european de la remorca celui american n-a stiut, n-a putut si in mod sigur n-a vrut sa creeze forta politica si militara necesare pentru sublinierea puterii acestei entitati politice noi in jocul geopolitic mondial. Insa, mai mult decat atat: partidele, sindicatele de stanga si de extrema stanga s-au dovedit incapabile sa-i mobilizeze pe salariati si sa-i faca sa inteleaga ca nu recurgand la un suveranism ranced si ros de molii te opui eficient unor forte de dimensiuni planetare, si ca trebuie neaparat sa se induca, in randul celor care muncesc, ideea ca e nevoie in Uniunea Europeana de o radicalizare a luptei de clasa, singurul antidot impotriva capitalismului anglo-saxon latit la scara planetara (5).

Sigur, experienta istoriei ne-a invatat ca subiectivitatea actorilor trebuie sa intalneasca obiectivitatea structurilor – dar nu e acesta rolul traditional al partidelor si al sindicatelor de stanga – de a explica celor de la baza care e starea sistemului? In loc de asta, sindicatele si partidele de stanga si-au mobilizat baza pentru revendicari de doua parale, in vreme ce, indaratul vociferarilor si al sloganelor fara consistenta, sistemul exploatarilor feroce isi face fara probleme jocul. Sau poate ca zarurile au fost aruncate (Alea jacta est!) si nu mai e nicio speranta pentru nevolnici…"

"n-a vrut sa creeze forta politica si militara necesare pentru sublinierea puterii acestei entitati politice noi in jocul geopolitic mondial" - adică:  haideţi, bă, europenilor, creaţi dracu' odată Statul Europa, prim pas spre Statul Mondial !

"partidele, sindicatele de stanga si de extrema stanga s-au dovedit incapabile sa-i mobilizeze pe salariati si sa-i faca sa inteleaga ca nu recurgand la un suveranism ranced si ros de molii te opui eficient unor forte de dimensiuni planetare, si ca trebuie neaparat sa se induca, in randul celor care muncesc, ideea ca e nevoie in Uniunea Europeana de o radicalizare a luptei de clasa, singurul antidot impotriva capitalismului anglo-saxon latit la scara planetara" - de multe ori, salariaţii sunt mai înţelepţi decât instigatorii si psihopaţii mondialişti. 

Cum, nicio vorbă despre extinderea capitalului chinez şi rusesc în Vest ? Nimic-nimic ?

În sfârşit, faimosul Post Scriptum:

 " P.S. cu Rusia:

 

Tocmai am mai aflat o noutate: Rusia pare pregatita sa suporte financiar UE, in scopul mentinerii pe linia de plutire atat a entitatii politico-economice in sine cat si a monedei sale, euro. Informatia necesita un scurt comentariu.

Interventia inopinata a autoritatilor ruse demonstreaza ca acestea au sesizat perfect ca nu e vorba doar de o criza economica greceasca, portugheza sau spaniola, ci de o tentativa de a supune in intregime Uniunea Europeana tutelei SUA. Acestea fiind zise, putem constata ca Rusia a inteles pana la capat miza politica a acestei operatiuni economice si ca a salva Europa de la falimentul orchestrat de capitalul anglo-saxon inseamna a impiedica ofensiva nord-americana spre inima Europei Centrale si Orientale, in directia Rusiei. Dar, in geopolitica, nimic nu e gratuit… si orice ajutor financiar se plateste cu avantaje politice, mai devreme sau mai tarziu.

Propunerea Rusiei confirma, o data in plus, justetea interpretarilor lui Carl Schmitt. In acest caz, in mod sigur vor trebui stranse legaturile politice si economice cu nucleele Uniunii Europene, in detrimentul pretentiilor americane, exprimate in cadrul NATO, de a instala scuturi anti-racheta la frontierele occidentale ale Rusiei. Vor fi reluate discutiile privind gazoductul ce va traversa Polonia, privind prelungirea cailor ferate de mare gabarit dinspre Polonia spre Rusia si de aici spre Orient (6), se va incerca amanarea pe termen lung a integrarii Ucrainei si a Georgiei in NATO si in UE. De asemenea, va fi initiat un dialog pentru crearea unei axe politico-economice Paris-Berlin-Moscova (7), singura capabila sa blocheze puseele hegemonice ale unei puteri aflate in declin, ca Statele Unite.

Ceea ce, a priori, nu inseamna nici ca oamenii o vor duce mai bine, nici ca o vor duce mai rau ca inainte…"

Aţi înţeles deja unde bătea tovarăşul Karnoouh: desfiinţarea NATO, întărirea Noii Axe, desfiinţarea statelor naţionale, crearea Europei Federale ca partener minor al Rusiei. 

Şi câte vorbe încâlcite ca să ambalezi o ticăloşie...

Oare ce scandal s-ar fi stârnit dacă un asemenea specimen ar fi fost declarat, precum Ana Maria Barki, persoana non-grata pe teritoriul României ?

Update:

 Spuneam despre FCR că ar avea "sponsori necunoscuţi"; derulând pagina principală a revistei Cultura, văd la subsol scris:  

© Acest site este parte a INTACT MEDIA GROUP

  
Adică, clanul Voiculescu. E clară treaba.