Bobocelul Iliescu îi înspăimânta cu pârnăiţa pe tovarăşii de joacă ai lui Constantinescu

Scris de Cătălin Mihuleac  în Curentul

Ca să fii un bun autor de pamflete, e musai să-ţi iubeşti personajele, nu să le urăşti, cum face apucatul de C.T. Popescu. Şi trebuie să le iubeşti cu atâta mai mult cu cât ele sunt mai slab mobilate acolo sus, în mansarda sprijinită de pilonul gâtului. Cu alte cuvinte, pamfletarul este un fel de mumă eroină, cu o puzderie de mucoşi spânzuraţi de fuste, fiecare trăgând în altă direcţie, în funcţie de doctrina intereselor care îl mână. Unul vrea păpică, altul vrea scutece schimbate, altul vrea să se joace până deseară cu puţica în nisipul politicii... Iar dintre toţi copilaşii, pamfletarul-mămică îi iubeşte mai tare şi mai tare pe cei mai prostuţi şi mai neajutoraţi dintre ei.
Uneori, mititeii se iau la harţă şi se sperie unul pe altul cu diferite baubauri, iar atunci îţi trebuie mult talent de mamă ca să-i împaci. Aşa, de pildă, bobocelul Băsescu îi înspăimântă câteodată cu puşcărioara pe tovarăşii de joacă ai Opoziţiei, făcându-i să se scape noaptea în pat; la fel cum, ieri-alaltăieri, bobocelul Iliescu îi înspăimânta cu pârnăiţa pe tovarăşii de joacă prezidenţială ai lui Constantinescu.
Din patru în patru ani, cu frecvenţa olimpiadelor, terenul agricol al politicii româneşti este cultivat cu noi şi noi soiuri. Din patru în patru ani, locurile din pamflete se cedează politicos, aşa cum se cedează locurile în troleibuz. Unii coboară la staţia „alegeri 2004“, alţii urcă proaspeţi şi fercheşi, pentru a coborî şi ei plouaţi, la staţia „alegeri 2008“. Cadrele se rotesc, unii apar, alţii dispar, aşa cum pierduţi sunt în zare alde Ciorbea, Ion Diaconescu, Vasile Lupu sau reprezentanta sexului frumos Zoe Petre. Am zis ceva comic, de aţi râs aici, la urmă?
E greu momentul când autorul de pamflete se desparte de unele dintre personajele sale, care părăsesc casa părintească şi se duc în lumea largă. O parte din inima lui de mamă se rupe în bucăţi, ca un vas de alabastru scăpat accidental din mâini. Totuşi, cu vocea lui maternă, autorul de pamflete găseşte puterea să le ureze:
- Mergeţi cu bine, bucălaţilor, şi aveţi grijă de voi!
Autorul de pamflete e singura mamă din România care nu primeşte alocaţie de pe urma plozilor de care se îngrijeşte. Dacă ar primi, s-ar umple de parale.