02 ianuarie 2010

Stereotipurile "revoluţiei" şi ale "tranziţiei"



20 de ani, 20 de vorbe memorabile

Via Asociaţia 21 Decembrie 1989 :

Le-am rostit, ne-au bulversat, le-am auzit parafrazate, iar unele au ajuns mai celebre decit oamenii care le-au lansat. Si-au trait celebritatea in mass-media si au marcat framintarile momentului. Suspendate intre umor si tragic, ele descriu fascinantul tarim romanesc, dictionarul explicativ al obsesiilor noastre. Cele mai citate, rastalmacite si (ne)fericite expresii ale ultimelor doua decenii.

Vocabularul politic si cotidian de dupa comunism se zbate intre sabloanele limbii de lemn si inovatiile care scurtcircuiteaza, uneori, spatiul public. „Magicienii” momentului au lansat expresii ramase celebre dupa ce lumea a uitat cine le-a rostit. Aproape fiecare an se regaseste intr-o propozitie, fiecare moment important a fost descris prin vorbe inspirate pe care le-am deslusit deplin, deseori, mai tirziu. Cu sansa, unele au ajuns clisee ale memoriei colective cu valoare de proverbe, nu neaparat dovezi ale intelepciunii, cit obsesii cotidiene, cuprinse in fotografia miscata a unei societati. In doua decenii de obsesii, revelatii si dezamagiri, am invatat sa vorbim, cu siguranta, altfel si necenzurat. Dar cum?

Cine-a tras in noi dupa 22?

Intrebarea obsedanta a anilor ‘90 inca nu a primit un raspuns multumitor din partea institutiilor romanesti, iar urmasii celor peste 1000 de morti cazuti in evenimentele din 1989 nu au vazut vreun fel de condamnari. Scenariile initiale, legate de teroristi, par cusute cu ata alba. In spatele macelului se pare ca sta un ingrozitor scenariu de manipulare, prin care o parte a fostelor structuri politice si de represiune s-au relegitimat in aparatori ai Romaniei democratice.

Ceausescu doar a intinat idealurile comunismului

Primul „animal politic” descoperit de romani dupa caderea lui Ceausescu, Ion Iliescu, aparea la televizor, in 22 decembrie, si rostea o fraza care l-a urmarit pina in prezent: “Nicolae Ceausescu a intinat cele mai nobile idealuri ale comunismului“. Prin ea, Iliescu si-a sintetizat crezul politic dupa care, voalat, a condus in primii ani dupa 1989: regimul comunist era condamnabil doar pentru ca fusese aplicat gresit nu pentru ca, in esenta lui, era anti-democratic si profund criminal. Au trecut 20 de ani si niciodata nu a parut ca regreta acele cuvinte.


Mircea, fa-te ca lucrezi!

 Indemnul adresat de actorul Ion Caramitru, catre poetul Mircea Dinescu, in ziua de 22 decembrie 1989, a devenit o marca a inautenticitatii si falsificarii. Aflati in studioul TVR, cei doi nu au stiut ca revenisera in transmisiune directa si, pret de citeva clipe, milioane de oameni au putut vedea, punerea in scena a actiunii revolutionarilor. Expresia “Mircea, fa-te ca lucrezi!” a alimentat teoriile care legau originea revolutiei de un complot, desi Dinescu si Caramitru au explicat deseori ca evenimentele nu a fost altceva decit o miscare de strada entuziasta. Dialogul lor din studioul 4 e citat azi nu doar ca expresie a stingaciei, ci si ca emblema a unei puneri in scena care mai intii orbeste, pentru a fi apoi descoperita ca vinovata.

Ce-ai facut in ultimii 5 ani?

Din pacate, aceasta pare sa fi fost interogatia care a tinut loc de legea lustratiei. Ea exprima dorinta de blocare a revenirii in prim-plan a “fostilor”. Putini isi mai aduc aminte cine a rostit intrebarea memorabila. Steluta Ivan, mai degraba o voce din multime decit o figura publica, a indraznit sa-i adreseze aceasta intrebare lui Ion Iliescu pe 12 ianuarie 1990, zi de doliu pentru comemorarea victimelor revolutiei, cind cei prezenti in Piata Victoriei i-au acuzat pe liderii FDSN ca incearca sa salveze sistemul comunist. Sub presiunea multimii, Ion Iliescu, Petre Roman si Dumitru Mazilu anuntau decizia de a pune PCR sub interdictie. In textul acelui decret se preciza ca a fost adoptat „la cererea generala a poporului”. Era prima si ultima data cind Iliescu si ai lui, infricosati de manifestanti, faceau pasul inapoi. Si-au revenit insa dupa citeva zile (17 ianuarie), anulind acel fulminant decret. Ceea ce putea fi inceputul unei legi a lustratiei si a unui proces de decomunizare a fost rapid anihilat. De dragul “linistii” desigur!

Ai mincat salam cu soia?

Programul de alimentatie rationala (infometare) initiat de Nicolae Ceausescu despartise cetatenii Romaniei Socialiste in doua categorii distincte: privilegiatii nomenclaturii si aparatului de represiune, care putea procura prin casele de comenzi “salamul de Sibiu”, si marea masa, care ajungea sa obtina celebrul „salam cu soia” dupa o asteptare infernala, la cozi uriase. Uimitor, consumatorul de salam de soia a capatat, imediat dupa 1989, o identitate politica, in urma unei celebre acuzatii - “Nu ai mincat salam cu soia!” - adusa “instrainatilor”, celor intorsi „sa dea lectii de democratie”, interesati sa aiba un cuvint de spus in viata politica. Acuzatia a ajuns instantaneu o tema de campanie a FDSN tintind excluderea liderilor politici ai partidelor istorice, precum Radu Cimpeanu sau Ion Ratiu.

Noi muncim, nu gindim!

In 28 ianuarie 1990, in Bucuresti se organiza un mars al partidelor istorice la care au venit mii de cetateni ingrijorati de decizia de participare la alegeri a gruparii din jurul lui Ion Iliescu si transformarea FDSN-ului in partid politic. A doua zi, in urma apelurilor lansate de Ion Iliescu, 5.000 de mineri inarmati cu bite au fost adusi in Bucuresti si s-au aliat cu salariatii IMGB. Pe strazi s-a strigat “Moarte intelectualilor!” si „”oi muncim, nu gindim!”. Lozincile erau marturie a strategiei „dezbina si stapineste”. Prin folosirea urii categoriilor sociale, FDSN incerca sa controleze masele si urmarea sa anihileze orice idee de pluralism politic si democratizare, discursul fiind indreptat impotriva elitelor, intelectualilor si opozitiei, considerati „dusmani ai poporului”.

Ne trebuie 20 de ani ca sa stim ce e democratia!

“Oracolul din Damaroaia”, Silviu Brucan, fost stalinist convins, si-a cistigat celebritatea post-decembrista printr-o profetie, devenita obsesie a transformarilor lente, sperantelor spulberate si obiectivelor aminate. Cosmarul unei generatii. Initial, ceea ce stirnit o intensa dezbatere pe aceasta tema era indignarea ca poporul roman putea fi considerat atit de prost, incit sa se destepte abia in 20 de ani. Daca exista vreun adevar in aceasta afirmatie, atunci acesta este ca 20 de ani le-a trebuit romanilor sa afle cam despre ce ar trebui sa fie vorba intr-o democratie. Inca nu suficient.

Nu vrem Kent, nu vrem valuta/ Vrem pe Roman sa…

Un mit urban, intretinut de presa, spune ca Petre Roman fost primul “gigolo” al politicii romanesti post-decembriste. Intr-un soi de folclor, care continua traditia bancurilor cu Bula, tot romanul aflase de apetitul fetelor de la Apaca pentru cel mai chipes premier din istoria tarii. Lozinca muncitoarelor de la fabrica de confectii APACA exprima perfect ignoranta economica si politica a multimilor, trecerea de la tiranul detestat la “seductia” irationala pe care un lider politic o poate exercita asupra lor.

Avem nevoie de liniste!

Mesajul campaniei prezidentiale a lui Ion Iliescu din 1990 s-a implinit in “Duminica orbului”, 20 mai. Orbiti de promisiunile „democratiei originale” imaginate de Ion Iliescu, dar si de dorinta inchiderii ranilor trecutului, de reconciliere a unei societati scindate, romanii au avut ce au dorit: liniste pentru fosta nomenclatura, ingroparea trecutului deranjant al fostilor lideri comunisti, ascunderea sau distrugerea dosarelor Securitatii, transferul activelor economice catre o parte ai apropiatilor regimului. Sloganul lui Iliescu era „Un presedinte pentru linistea noastra” si a fost impus printr-o campanie electorala demna de Goebbels. in ziua alegerilor a aparut ziarul “Adevarul”( n.red. pentru cei tineri -fosta Scinteie, oficiosul PCR, ) care pe prima pagina nu avea nimic. Nimic in afara de un rind, scris cu litere mici:”Avem nevoie de liniste, oameni buni!”.

Titan Ice! Alta viata!

Romanii s-au prins rapid in mirajul publicitatii lumii capitaliste. Sloganul “Titan Ice! Alta viata!”, in care o voce satisfacuta face onomatopee racorindu-se cu citeva cuburi de gheata a patruns in folclor aproape instantaneu. Nu era doar promisiunea unui produs, ci promisiunea unei „alte vieti” diferita de comunism.



Te uiti si cistigi!

Pro TV, televiziunea spectacol, a inovat din temelii audiovizualul romanesc din 1995. Pro TV este prima televiziune dupa modelul occidental care si-a chemat telespectatorii in strada, a creat idoli mediatici - Andreea Esca, Florin Calinescu, Andi Moisescu, Gianina Corondan, Catalin Radu Tanase - si multi au sustinut ca a doborit regimul Iliescu. “Te uiti si cistigi“, concursul cu cea mai indelungata viata si emisiunea cea mai reprezentativa pentru ProTV, este identificat cu sloganul postului. A mai fost “Stii si cistigi“, concursul pentru milionul de dimineata, care crease o competitie acerba: cei care prindeau un fir cu Florin Calinescu erau adesea reprezentantii unei intregi scari de bloc.

Nu ne vindem tara!

Lozinca a fost creata in laboratoarele FDSN si ascundea manevra prin care fostii nomenclaturisti, securisti, oameni ai vechiului sistem blocau investitiile straine pentru a avea ragazul necesar preluarii activelor economice la preturi derizorii. Campaniile antioccidentale au fost dublate de cele indreptate impotriva proprietatii private, de folosirea sperietorii mosierilor care ar fi intentionat sa se intoarca in tara sa ia mosiile inapoi. Comparativ cu grupul tarilor Europei Centrale - Cehia, Polonia, Ungaria - consecintele economice ale unei asemena ideologii si politici de stat a avut consecinte economice extrem de grave si explica, in buna parte, tranzitia chinuitoare si intirzierea actuala in ceea ce priveste nivelul bunastarii.

Cheia e la tine!

Sloganul electoral al CDR a reusit sa convinga, producind, in 1996, prima alternanta democratica la putere dupa 1989. CDR a cistigat alegerile cu celebra imagine a unei fetite intinzind o cheie, sub sloganul “Cheia e la tine“. Un asemenea afis ar fi astazi imposibil, dupa ce, sub presiunea ONG-urilor europeniste, folosirea copiilor in campania electorala a fost denuntata ca exploatare.

Domnule Iliescu, credeti in Dumnezeu?

Emil Constantinescu a fost primul om politic care l-a amestecat pe Dumnezeu in afacerile politice romanesti in perioada campaniei electorale din 1996. Fostul aparatchik, Ion Iliescu, a primit in direct la Pro TV, inainte de turul doi, o lovitura naprasnica de la Constantinescu tocmai pentru ca raspundea lamentabil la o intrebare capcana: “Domnule Iliescu, dumneavoastra credeti in Dumnezeu?”. Erau timpurile in care Constantinescu isi asuma credinta deschis si orgolios, prin comparatie cu Iliescu. I-au calcat pe urme Vadim Tudor, Gigi Becali si …Mircea Geoana, care citeaza din Sfintul Ioan Gura de Aur, modelul in viata fiindu-i Patriarhul.

Luminita de la capatul tunelului

Orice sacrificiu trebuie sa aiba si o rasplata. Premierul taranist Victor Ciorbea a folosit sintagma “Luminita de la capatul tunelului” in 1997, in prima luna de guvernare, incercind sa ofere romanilor un orizont de asteptare in care se vor vedea efectele pozitive ale reformelor economice. Termenul initial, socotit la maximum un an de masuri dureroase, a durat, de fapt, pina la sfirsitul guvernarii CDR. in acest context, „luminita de la capatul tunelului” a devenit, in folclorul politic, echivalentul promisiunilor care nu se mai implinesc, dar si a incompetentei administrative.

Aici sint banii dumneavoastra!

Traian Basescu isi face intrarea in politica la nivel inalt ca ministru al Transporturilor in Guvernul Victor Ciorbea. Atunci, viitorul presedinte iese in evidenta prin indroducerea celebrei taxe de drum, numita generic “Taxa Basescu”. In perioada mandatului, pe fiecare tronson de drum construit sau reparat din Romania apar panouri stradale cu mesajul “Aici sint banii dumneavoastra!”. Spre “incintarea” soferilor.
 .
Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine!

Magaescrocheria FNI a pus pe jar o tara intreaga in vara lui 2000: 350.000 de pagubiti, 300 de milioane de dolari disparuti. O hotie care, dupa 10 ani, inca mai tine prima pagina a ziarelor si a campaniilor elecroale. Clipul “Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine!” a fost intens folosit in lunile dinaintea caderii fondului, devenind ulterior sinonim cu “hotii au nevoie de liniste". Dupa 10 ani, nu patronul FNI a fost gasit vinovatul principal, ci doi dintre subalternii sai - Ioana Maria Vlas, in calitate de manager al FNI (prin SOV Invest) si Nicolae Popa, in calitate de director al grupului de firme Gelsor si membru al Consiliului de incredere al SOV Invest. Dupa cum bine se stie, din aceasta afacere, Sorin Ovidiu Vintu a scapat basma curata. Cum s-a putut? Banii lui Vintu au mers spre multe buzunare de politicieni, campanii electorale, procurori si judecatori. 

M-au infrint structurile

Explicatia unui resemnat sau scuza unui incapabil? Finalul de mandat il gaseste pe Emil Constantinescu abandonat la Palatul Cotroceni, in propriile sale reflectii despre lupta cu sistemul. Instalat pe valul unei simpatii enorme, fostul lider al CDR sfirseste politic, dupa patru ani, invins de „fostii securisti”. in vara lui 2000, Emil Constantinescu decreteaza capitularea si anunta ca nu va candida pentru un nou mandat. „Am fost invins de fosta clasa a activistilor politici si de catre vechii securisti grupati in Romania Mare si apoi in structurile PDSR”. Parasirea intempestiva a scenei politice a determinat un dezastru al dreptei in alegerile din 2000 si ascensiunea PRM. Ulterior, ceea ce a frapat la Constantinescu a fost enorma multumire de sine si respingere a oricarui repros referitor la proasta adminstrare, dar si la risipirea unei sanse pentru Romania

Capitalismul de cumetrie

Cel care decretase proprietatea un “moft”, Iliescu pune o stampila guvernarii lui Adrian Nastase: “capitalismul de cumetrie“. Sintagma remarca modul in care capitalismul se reduce la afaceri de familie intreprinse in interiorul cercului puterii, spre profitul baronilor PSD si in dauna unui mediu de afaceri sanatos al unei economii de piata adevarate. Altfel, desi constient de partidul stat care acapareaza toate resursele prin intermediul baronilor si oligarhilor, Ion Iliescu nu pare sa fie deranjat si nu misca un deget impotriva sa pina la finalul mandatului. Supararea lui Iliescu a trecut rapid. Acuzat ca patroneaza un astfel de „sistem mafiot”, il va sprijini pe Adrian Nastase ca succesor la presedintie.

Sa-mi numarati ouale!

Sub presiunea UE, problema justitiei si a combaterii coruptiei ajunge si in atentia guvernului Adrian Nastase, care incearca sa salveze aparentele printr-un “pachet de legi anti-coruptie” prin primavara lui 2003. Legile nu erau insa insotite de un mecanism eficient de control al averilor demintarilor, iar cel contestat tocmai pentru averea sa este insusi premierul “Nastase-patru case“. Evident, opozitia acuza guvernul ca face un simplu exercitiu de imagine. Replica acestuia, aroganta precum personajul, intra in legenda: “Eu cred ca in masura in care nu se gasesc alte teme, unele dintre teme sint inventate. Cineva, la un moment dat, voia sa vina sa-mi numere gainile. I-am sugerat mai bine sa-mi numere oualele.”


Adriane, nici nu stii, cit de mic incepi sa fii!

Cu aceasta butada si-a inceput discursul Traian Basescu, dupa ce a primit girul, din partea aliantei PD-PNL, pentru a se inscrie in cursa pentru alegerile prezidentiale din 2004. Evident, se referea la candidatul PSD, Adrian Nastase, iar profetia s-a implinit cel putin in parte. Cel mai puternic om de Romania intre 2000 si 2004 a avut 5 ani negri si se pare ca urmeaza altii. Nastase a pierdut, pe rind, cursa prezidentiala, presedintia PSD, sefia Camerei Deputatilor si s-a ales cu nenumarate dosare de coruptie.

Iarna nu-i ca vara!

Iarna lui 2000-2001, Traian Basescu mai comite inca una. Abia ales primar al Capitalei, este surprins total neputincios in fata primei zapezi, desi saptamini la rind facuse pregatiri demonstrative si luase masuri impreuna cu firmele care asigurau acest serviciu. Explicatia? “Iarna nu-i ca vara!, menita sa scuze incompetenta unei administratii, dar si paradoxul neputintei umane. Ha! Ha! Ha!

Sa traiti bine!

Fara indoiala expresia mandatului lui Traian Basescu, ajunsa salut popular printre simpatizanti. intoarsa pe toate partile, ironizata, devenita arma de atac electorala, lozinca a fost, fara indoiala, mesajul subliminal perfect gasit al campaniei din 2004.
Tariceanu: “Draga Traian”
1. “Iti trimit alaturat un document, redactat de Petromidia, in legatura cu cercetarile care au loc. 2. Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?“. No comment.

Care este…

Limbajul politic a fost rescris de Marian Vanghelie concomitent cu masacrarea gramaticii limbii romane. Odata cu ascensiunea acestuia in PSD si in prim-planul politicii, seria greselilor si semialfabetismului, - goagle, almanahe, conjugarea verbului a fi - devoaleaza in linii caricaturale, grotesti, personalitatea celui care garanteaza nu doar ministrii de interne, ci si pe ai Educatiei.

Ciocul mic!

Noua logica a majoritatii, fireste. in perioada “capitalismului de cumetrie” 2000-2004, PSD domina Parlamentul, care nu mai are practic nici un rol real, numarul ordonantelor de urgenta fiind coplestior. Opozitia formata din PNL si PD, doua partide de cite 7 procente fiecare, este trimisa, in spirit democratic, la coltul clasei. “Ciocul mic!”, li se striga, din partea secretarului general al guvernului, serban Mihailescu, ramas in memoria colectiva cu porecla “Micky spaga”.

4 comentarii :

Anonim spunea...

LA MULTI ANI !

fwelicitari pt.un thread inspirat.

Riddick spunea...

LA MULŢI ANI !

Am făcut postarea asta că n-aveam inspiraţie momentan, culmea ! :)

murfi spunea...

mai am una mai noua: 'avem nevoie de o stinga puternica', cu varianta lights (da, ca principiu, si mai imbecila) 'avem nevoie de o opozitie puternica' :)
de ce dracu om fi avind nevoie de asa ceva io unu nu pot pricepe

la multi ani! :)

Riddick spunea...

La mulţi ani, murfi !

Mă apucă toţi dracii când văd ce mai zic câte unii "din tabăra noastră"...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: