Perspectiva de stânga asupra euroscepticismului

 

Fostul ministru de finanţe grec din primul guvern Syriza, Yanis Varoufakis, filozoful sloven de stânga Slavoj Žižek şi "whistleblower"-ul transfug Julian Assange. Diviziunea dreapta/stânga păleşte în faţa necesităţii unităţii împotriva aberaţiei "Euro-Statului".

 

Europe is Kaput. Long live Europe! - Slavoj Žižek, Yanis Varoufakis and Julian Assange - full event

Content warning: adult language.

Philosopher Slavoj Žižek and former Greek finance minister, Yanis Varoufakis and Wikileaks founder Julian Assange discuss Europe’s future. With the recent economic crisis in Greece, unprecedented challenges to centralised European policy, and the lack of consensus on the ongoing refugee crisis, many would agree that Europe faces its greatest ever predicament. Slavoj Žižek, regarded as ‘the most dangerous philosopher in the West’ (The New Republic), and Yanis Varoufakis, self-described ‘erratic Marxist’ and economic ‘rock-star’ (Business Insider and other publications), met in Croatia in 2013. They have never appeared together on the public stage – until now. Take your seat to hear them discuss the urgent task of building a different and more democratic Europe. The conversation explores the contradictions of late capitalism and some of the solutions that might just save the European project. It is moderated by Croatian philosopher Srecko Horvat.

http://www.southbankcentre.co.uk/whatson/europe-is-kaput-long-live-eur-94011

Regionalizarea şi fondurile europene - cazul Sloveniei

După ce am arătat (aici şi aici) care este situaţia Greciei în problema regionalizării şi a fondurilor europene, iată acum exemplul Sloveniei.

Dacă Grecia, cu o suprafaţă comparabilă cu a României, este organizată în 13 regiuni (şi la nimic nu i-a folosit !), Slovenia, care are 20.273 km², fiind cam de 12 ori mai mică decât România, este organizată în 12 "regiuni statistice" (nu au putere administrativă, dar va urma o lege în acest sens), şi în... două  macroregiuni, Slovenia de Est şi Slovenia de Vest, "conform Politicii regionale a UE". Dacă am păstra proporţiile, o asemenea împărţire pentru România ar fi echivalentul a 22-24 de judeţe ori regiuni. Ne putem întreba, totuşi: de ce un teritoriu echivalent cu 3-4 judeţe româneşti medii a mai trebuit divizat în două macroregiuni ? Neştiute sunt căile EuroKolhozului...

Slovenia a absorbit bine diverse tipuri de fonduri europene (PHARE, fonduri structurale...), dar şi subvenţii agricole (din care trebuie să restituie 4 milioane de euro, ca şi alte 17 state UE).

Ţara face parte dintre primii noi membri ai UE (din 2004), nu a avut probleme prea mari de la apariţia crizei economice actuale (a trecut la euro la 1 ianuarie 2007), şi are cel mai ridicat PIB pe cap de locuitor dintre fostele state socialiste.

Deci, nu suprafaţa sau denumirea sunt critice în privinţa absorbţiei de fonduri. 

Dacă Slovenia are două macroregiuni cu suprafaţa medie de 10.000 km², este o problemă pentru România un număr de 40/41 de judeţe cu suprafaţa medie de 6.000 km² ?

În centrul protestelor (german-foreign-policy.com)

Grecia a fost cel de-al 12-lea stat al UE care a trecut la euro, la 1 ianuarie 2001 (drahma a fost retrasă în martie 2002, până atunci circulând în paralel cu euro). Totul părea să meargă bine, inflaţia a fost redusă la 4,2% la adoptarea euro, de la cea cu doua cifre din anii '90, a îndeplinit "criteriile de convergenţă", s-a şi regionalizat (aceste condiţii sunt invocate de anumiţi politicieni din România drept "reţeta succesului"). Peste 7-8 ani, Grecia a intrat în criză, iar în prezent au loc demonstraţii de masă (imagini de la protestele din luna mai 2011).

In the Focus of Protests  2011/06/10

ATENA / LJUBLJANA / BERLIN   Dictatul german de austeritate întâmpină o rezistenţă în creştere în interiorul UE. În urma protestelor de masă din Spania şi a celor mai recente demonstraţii din Grecia, cu sute de mii de protestatari, alte activităţi au fost anunţate, care sunt axate în mod explicit pe aşa-numitul Pact UE pentru Creştere şi Stabilitate. O nouă evoluţie poate fi observată, în special în Grecia. Criza din Grecia este rezultatul unui dezechilibru structural din zona euro, care a degradat Grecia până la condiţia de piaţă de desfacere pentru produsele germane. Prin urmare, Berlinul este într-o măsură tot mai mare punctul central al protestelor. Potrivit Camerelor de Comerţ şi Industrie Germania-Grecia, opinia populară că "germanii trăiesc pe seama grecilor" este larg răspândită. Structural, Portugalia şi alte ţări suferă de aceeaşi problemă ca şi Grecia. Potrivit presei germane, există pericolul ca noile cereri publice de austeritate ale Berlinului să instige la "sentimente anti-germane din Grecia până în Portugalia". Foarte recent, un consilier politic spaniol a avertizat că dacă Berlinul continuă cu dictatul său, UE va avea în curând o reputaţie similară cu cea a FMI, de instrument pentru impunerea unor măsuri economice obligatorii.

Demonstraţii de masă
Rezistenţa crescândă faţă de politica hegemonică germană este încorporată în protestele sociale revigorate din numeroase ţări europene. Protestele din Spania atrag în prezent cea mai mare atenţie, cu sutele lor de mii de manifestanţi care participă la tabere de protest, şi cu mult peste 100.000 ieşiţi în stradă doar pe 15 mai. Numeroase demonstraţii au urmat apoi în multe capitale europene, de exemplu, în Place de la Bastille din Paris, la Bruxelles, Londra, Roma, Praga şi Berlin. Proteste puternice au fost semnalate, de asemenea, din nou, în Grecia, unde doar pe 25 mai, aprox. 50.000 de oameni au demonstrat la Atena în Piaţa Syntagma. În ultimul weekend, numărul manifestanţilor a crescut la 100.000 şi, conform unor rapoarte, chiar la câteva sute de mii. Mai multe proteste au fost deja anunţate, de exemplu, o demonstraţie împotriva aşa-numitului Pact UE pentru Creştere şi Stabilitate,  pe 19 iunie, în Spania.