Dez-ocuparea: Deratizarea. Deocamdată cu aplicare în "relaţia" Africa-Franţa. Daaa'... pricepeţi voi. ;-)

29 decembrie 2022

Deratizarea. Deocamdată cu aplicare în "relaţia" Africa-Franţa. Daaa'... pricepeţi voi. ;-)

şobolanii (neo-)colonialismului şi soluţia reală de debarosare (via Colonel Cassad)

"Episodul principal" cu barosul (de la primul link, cel îngroşat) a avut loc în Siria acum câţiva ani, aplicându-i-se unui trădător infiltrat care a lucrat pentru ISIS şi din cauza căruia au murit zeci de soldaţi guvernamentali sirieni, precum şi wagnerişti. Al doilea episod cunoscut este un false-flag: wagneristul respectiv* apare anterior incidentului în filmări, plimbându-se prin Kiev - deci putem deduce "care parte a acţionat aici". Se pare că la ultima filmare - snuff - era drogat (metodă uzuală pentru trupele ucrainene din prima linie), astfel s-ar explica cum de a recitat calm poezia "care trebuia", înainte de...

* recrutat voluntar ca fost puşcăriaş, căzuse prizonier la ucraineni şi "trecuse de partea ucraineană şi cumva fusese recapturat de trupele RU/Wagner" împotriva cărora lupta acum - dar care... neagă

Un comentariu :

Riddick spunea...: Ar mai fi de lucru chiar şi pe la Kremlin, sunt destui şobolani vopsiţi care bănănăie p-acolo. "Unii" chiar la vârf de tot ("zic": că prea "se persistă" în anomalii militar-geopolitice care au soluţionări evidente dar care nu doar că nu se aplică ci de-a dreptul sunt blocate); 12/29/2022

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."