"Să n-ai niciodată încredere în oligarhi: vor face orice compromis când averea le va fi cât de puţin periclitată"

Titlul vrea să spună că nu te înhami la treabă - ca naţionalişti-conservatori - cu parteneri nesiguri, mai ales dacă dau semnale contrare cauzei "comune". Unii, de la o vreme, o fac constant. Oligarhii. Cei împroprietăriţi de Sistem, dintre care unii au mimat o vreme Vocea Patriotului Naţionale dar care ori n-au intenţionat - din capul locului - să şi urmeze Calea, ori au cedat şantajului agresiv al aceluiaşi Sistem, ajuns acum pe mâna reprezentanţilor Beneficiarilor Reali, Finali şi Externi ai distrugerii României. Aş zice că mai degrabă au cedat conform înţelegerii iniţiale din anii '80, lor rămânându-le totuşi destul caşcaval cât să se lăfăie. Aşadar, au girat transferul, tranziţia "de la stat la privat" - dar adevăratul privat nu putea fi dezvăluit de la început (1990), deşi au fost şi atunci destule voci care au avertizat, unele menţionate aluziv în postarea Varanului. Constantin Cojocaru, Gheorghe Funar, Corneliu Vadim Tudor, Antonie Iorgovan, Adrian Păunescu, "Brătianu-Cartof", Ion Puiu (de la PNŢ, nu şi "-CD" adică... PPE; plecase de acolo, şi spusese că asistăm la un circ cu "moscoviţii şi masoniţii"). Apoi partidele - PRM, PSM, PUNR... Eh, pe atunci le găzduia în platoul TV şi părea clară apartenenţa la o tabără comună. Dar nu.

Dacă încă nu v-aţi dezmeticit ce-i cu Varanu' (Dan Voiculescu) şi cu trustul său media ("Intact" - Antena1, Antena3, Jurnalul Naţional...) poate veţi reuşi acum, citindu-i credo-ul exprimat pe blogul propriu. Postarea are titlul "Atenție la extremism!", nu-i mai pun şi linkul. Să ne mai întrebăm de ce a afiliat Trustul la CNN, goarnă globalistă? De ce este Radu Tudor senior editor la Antena3? Pâi nu-i deja clar?!

- Ce?! / - Pâi... puşcăria?! E-he... Ca şi la Adrian Năstase, asta făcea parte din piesă. Să credibilizeze scenariul de ansamblu. Ia să vedeţi şi cu Dragnea, cum iese el după alegeri - şi nici la avere nu i-au umblat.

Îl invocă critic pe "Băsescu Traian" de parcă ambii n-ar avea acelaşi stăpân şi de parcă nu s-ar şti cum i-a furnizat majoritatea parlamentară în 2004, rupând - imediat după alegeri - parlamentarii PC din alianţa în care candidaseră şi care era teoretic majoritară, apoi votând (ca "soluţie imorală" - apud T.B.) guvernul Băsescu-Tăriceanu.

*   *   *

Atenție la extremism!

Constrângerile sanitare, sociale și economice generate de Pandemie, suprapuse peste tensiunile politice produse de alegerile locale și parlamentare, creează o presiune uriașă asupra echilibrului democratic.

Confruntate cu o situație generală extrem de complicată și cu un grad de incompetență individuală – alarmantă în anumite cazuri – instituții fundamentale își ratează menirea, determinând un val uriaș de dezamăgire populară.

De exemplu, managementul catastrofal al sistemului național de învățământ – incapabil să-și asume responsabilitățile firești și să asigure mijloacele necesare educației online, nici după 8 luni de la începutul Pandemiei – generează revoltă în rândul elevilor, al studenților și al părinților.

Iar în asemenea contexte – de fiasco instituțional – apar mișcările extremiste, populiste, care câștigă rapid susținere în detrimentul forțelor democratice.

De la precedentul mișcării legionare din perioada premergătoare celei de-a doua conflagrații mondiale, până la succesul mișcărilor radicale și xenofobe din perioada 2000 sau regimul discreționar impus de Băsescu Traian după criza economică din 2008, avem nenumărate exemple de abateri grave de la echilibrul și valorile democratice în contextul unor tensiuni majore.

Din păcate, acest an electoral 2020, în care ne confruntăm cu Pandemia de Covid19, reprezintă încă un vârf al vulnerabilității democrației românești în raport cu populismul extremist.

În aceste condiții, după o experiență de viață consistentă – cu 30 de ani trăiți în socialism și încă 30 de ani în capitalism – înțelegând că vulnerabilitățile democrației sunt constant exploatate de reflexele totalitare, apreciez că este responsabilitatea tuturor forțelor politice democratice, indiferent de diferențele doctrinare, să își desfășoare echilibrat competiția electorală, delimitându-se ferm de abordările intolerante, alimentate de excese retorice care compromit democrația în ansamblu.

Spre exemplu, dincolo de preferințele personale și de interesele politice conjuncturale, Președinția României sau Curtea Constituțională sunt instituții esențiale care trebuie respectate inclusiv atunci când deciziile acestora contravin unor obiective electorale.

În caz contrar, dacă principalele forțe politice vor rămâne în logica unui “război total” autodistructiv, extremismul va câștiga teren semnificativ, inclusiv în viitorul Parlament.