01 iunie 2018

ALERTĂ! Se încearcă din nou "ajustări" la CCR


Din nou, după cazul achitatului Toni Greblă, scos din dispozitiv printr-o înscenare judiciară şi înlocuit (de Ponta!) cu un pion fiindcă a votat ca neconstituţionale legile Big Brother.

La CCR este necesară o majoritate minimă de 2/3 (adică de minim 6 voturi din 9) în cazul unor decizii "mai cu greutate". Cum ar fi de exemplu, validarea referendumurilor. În rest, ajunge majoritatea simplă de cinci voturi.

Ştim că dintre cei nouă judecători, cel puţin doi sunt "defecţi": Livia Stanciu, numită de Iohannis, şi Simona-Maya Teodoroiu, numită de guvern Ponta. Şi s-a văzut clar telecomanda, la voturile lor pe subiectele critice. Teodoroiu s-a mai abţinut în scop de camuflaj dar nu a putut "rata" voturile de la temele decisive, chiar dacă era clar în majoritatea cazurilor în tabăra pierzătoare. Deh, stăpânii vor totuşi "susţinerea poziţiilor".

La "verdictul revocare Chioveşi", CCR i-a dat dreptate contestatarului (guvernul) cu o majoritate de şase voturi, între care cel al lui Teodoroiu. Lipseşte acolo cel al lui Daniel Morar, care până acum era dat de către deontologi ca "trecut de partea penalilor". Parcă s-ar fi abţinut - n-am reţinut exact, dar nu mă mai interesa: nu se vedea acolo unde era aşteptat să se vadă, deci... Eu zic că-l putem număra pe Morar ca încă un "defect", sau unul în curs de defectare. Ce scop ar fi avut "să dea doar un semnal"? Pâi nu ştiam că... e cu "penalii"?! Surprinzător, votul pro al lui Teodoroiu, dar îl văd ca parte din strategia "zăpăceşte-i, oricum pierdeam mâna asta la joc; aşteptăm...". Ăsta n-a fost un vot dat pe toane, s-a tot amânat şi toţi ştiau bine când s-au pronunţat, care sunt consecinţele. Deci avem - deocamdată - un "lot sigur" de doar cinci scheleţi, din nouă (iniţial scrisesem "şase", dar... atâţia erau - acum - cu Teodoroiu!). Un eventual referendum pro-familie sau de demitere este problematic la validarea de la CCR, chiar dacă cea reală, din teren... este reală.

Am zis "deocamdată". Fiindcă doi sunt deja atacaţi. Preşedintele CCR Valer Dorneanu, pe "incompatibilitate". Deşi aici cazul e slab construit, şi fără speranţe - s-a declanşat totuşi, doar-doar.

Al doilea atacat este Petre Lăzăroiu, şi aici atacul este concentrat. Lui Lăzăroiu (numit de Preşedinţie), aparent mandatul i-ar înceta la anul cam pe vremea asta, şi ar intra în locul lui un om de-al lui Iohannis, pe "scenariul Adormirea Maicii Domnului PSD-ALDE" (= ne-suspendare Iohannis). Deci pe termen mediu, oricum un vot-cheie "antisistem" de la CCR era periclitat.

Dar. Lăzăroiu este... "în depăşire de mandat": CCR a votat în martie 2018 că nu se poate adăuga un mandat întreg la un rest de mandat, totalul neputând depăşi nouă ani. Lăzăroiu este la CCR de zece ani: iniţial pe un rest de mandat (doi ani), apoi în continuare reînvestit pe un mandat întreg de nouă ani care ar expira la anul. Dar pe noua jurisprudenţă a CCR, în mod evident 10>9 şi cu atât mai mult 11>9, deci "CCR funcţionează în ilegalitate", zic deontologii în articolul respectiv, şi deci şi verdictul revocare Chioveşi s-a dat în mod "ilegal". Chestiunea-cheie este dacă dispozitivul juridic (decizia CCR) din martie are caracter retroactiv, sau dispune doar pentru viitor - caz în care cade "neregula".

Nu mai intru în analize, speculaţii şi predicţii, doar constat că CCR a plantat această bombă procedurală care acum a fost "în mod oportun descoperită". Şi mai adaug că mandatul Lăzăroiu poate fi completat în mod corespunzător de un alt preşedinte, fie el interimar la data eventuală a demiterii/demisiei judecătorului CCR, fie preşedintele nou-ales (post- demitere Iohannis!), la termen.

Şi totuşi: dacă decizia CCR stătea doar în cinci voturi (fără Teodoroiu), "neregula Lăzăroiu" o dărâma automat în caz de activare şi "fructificare" a urmăririi penale (pentru "uzurpare de calităţi oficiale" sau ceva de genul ăsta). Mult mai facilă dat fiind că postul lui Lăzăroiu este arondat Preşedinţiei, care conform statutului judecătorilor CCR poate aproba începerea urmăririi penale pentru acei judecători pe care i-a desemnat la Curte (ridicarea imunităţii). Asadar, ţinta principală n-ar fi salvarea lui Chioveşi (tot mai puţin utilă, ea devenind a liability pentru Sistem), ci "controlul referendumurilor"?

Un comentariu :

Riddick spunea...

Surprinzător, Stanciu şi Teodoroiu demontează strălucit, avant la lettre,  teza deontologilor de la G4Media, în timp ce Lăzăroiu (direct implicat !) şi "antisistemii" validau prin vot plantarea bombei. Probabil că cele două (plus Marian Enache) mai aveau şi alte obiecţii, dar nu le-am mai căutat şi oricum nu fac obiectul "cestiunii", acum.


Curtea Constituțională

Decizia nr. 136/2018 referitoare la admiterea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 1 și 2 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Opinie separată:

[...]

10. În concluzie, în opinia noastră, trebuie să se facă distincția între două aspecte ale mandatului de drept public: durata mandatului și exercitarea acestuia.

Sub primul aspect, mandatul de drept public al judecătorului constituțional este limitat la o durată de 9 ani, iar sub cel de-al doilea aspect, mandatul poate fi exercitat fie de către titular, fie prin substituție de către un alt/alți judecător(i), în condițiile legii. Aceasta este, de altfel, și concretizarea pe care Legea fundamentală o dă în textul art. 142 alin. (2), în care face referire la mandatul de 9 ani al judecătorului constituțional, neprevăzând fragmentarea sa în alte mandate cu durate mai mici. Durata mandatului de drept public este exprimată, ca și în cazul judecătorului constituțional, în ani, și nu în fracțiuni ale anului, ceea ce demonstrează încă o dată că mandatul este unul singur și nu este divizibil în mandate mai scurte.

În cazul fragmentării mandatului, ipoteză prevăzută în dispozițiile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exercitarea acestuia până la final are loc prin substituție de persoane, astfel că judecătorul/judecătorii care substituie nu are/nu au exercițiul unui mandat propriu.

Pe de altă parte, Constituția nu face referire la persoane (nu instituie regula ca o persoană care a ocupat un rest de mandat să nu poată primi propriul său mandat), ci, în art. 142 alin. (2), se referă la mandatul judecătorului constituțional, cu durata de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Aceasta demonstrează, încă o dată, că nu este o problemă de legalitate constituțională, care să excedeze cadrului constituțional, faptul că o persoană care a exercitat o fracțiune dintr-un mandat al titularului va mai putea fi numită pentru îndeplinirea unui mandat propriu, în condițiile legii. Aceasta reprezintă doar o chestiune de oportunitate.

JUDECĂTORI,
dr. Marian Enache
dr. Livia Doina Stanciu
dr. Simona-Maya Teodoroiu

https://lege5.ro/Gratuit/gi3tqojthe2a/decizia-nr-136-2018-referitoare-la-admiterea-obiectiei-de-neconstitutionalitate-a-dispozitiilor-articolului-unic-pct-1-si-2-din-legea-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-47-1992-privind-organiz


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: