ALERTĂ! Se încearcă din nou "ajustări" la CCR

Din nou, după cazul achitatului Toni Greblă, scos din dispozitiv printr-o înscenare judiciară şi înlocuit (de Ponta!) cu un pion fiindcă a votat ca neconstituţionale legile Big Brother.

La CCR este necesară o majoritate minimă de 2/3 (adică de minim 6 voturi din 9) în cazul unor decizii "mai cu greutate". Cum ar fi de exemplu, validarea referendumurilor. În rest, ajunge majoritatea simplă de cinci voturi.

Ştim că dintre cei nouă judecători, cel puţin doi sunt "defecţi": Livia Stanciu, numită de Iohannis, şi Simona-Maya Teodoroiu, numită de guvern Ponta. Şi s-a văzut clar telecomanda, la voturile lor pe subiectele critice. Teodoroiu s-a mai abţinut în scop de camuflaj dar nu a putut "rata" voturile de la temele decisive, chiar dacă era clar în majoritatea cazurilor în tabăra pierzătoare. Deh, stăpânii vor totuşi "susţinerea poziţiilor".

La "verdictul revocare Chioveşi", CCR i-a dat dreptate contestatarului (guvernul) cu o majoritate de şase voturi, între care cel al lui Teodoroiu. Lipseşte acolo cel al lui Daniel Morar, care până acum era dat de către deontologi ca "trecut de partea penalilor". Parcă s-ar fi abţinut - n-am reţinut exact, dar nu mă mai interesa: nu se vedea acolo unde era aşteptat să se vadă, deci... Eu zic că-l putem număra pe Morar ca încă un "defect", sau unul în curs de defectare. Ce scop ar fi avut "să dea doar un semnal"? Pâi nu ştiam că... e cu "penalii"?! Surprinzător, votul pro al lui Teodoroiu, dar îl văd ca parte din strategia "zăpăceşte-i, oricum pierdeam mâna asta la joc; aşteptăm...". Ăsta n-a fost un vot dat pe toane, s-a tot amânat şi toţi ştiau bine când s-au pronunţat, care sunt consecinţele. Deci avem - deocamdată - un "lot sigur" de doar cinci scheleţi, din nouă (iniţial scrisesem "şase", dar... atâţia erau - acum - cu Teodoroiu!). Un eventual referendum pro-familie sau de demitere este problematic la validarea de la CCR, chiar dacă cea reală, din teren... este reală.

Am zis "deocamdată". Fiindcă doi sunt deja atacaţi. Preşedintele CCR Valer Dorneanu, pe "incompatibilitate". Deşi aici cazul e slab construit, şi fără speranţe - s-a declanşat totuşi, doar-doar.

Al doilea atacat este Petre Lăzăroiu, şi aici atacul este concentrat. Lui Lăzăroiu (numit de Preşedinţie), aparent mandatul i-ar înceta la anul cam pe vremea asta, şi ar intra în locul lui un om de-al lui Iohannis, pe "scenariul Adormirea Maicii Domnului PSD-ALDE" (= ne-suspendare Iohannis). Deci pe termen mediu, oricum un vot-cheie "antisistem" de la CCR era periclitat.

Dar. Lăzăroiu este... "în depăşire de mandat": CCR a votat în martie 2018 că nu se poate adăuga un mandat întreg la un rest de mandat, totalul neputând depăşi nouă ani. Lăzăroiu este la CCR de zece ani: iniţial pe un rest de mandat (doi ani), apoi în continuare reînvestit pe un mandat întreg de nouă ani care ar expira la anul. Dar pe noua jurisprudenţă a CCR, în mod evident 10>9 şi cu atât mai mult 11>9, deci "CCR funcţionează în ilegalitate", zic deontologii în articolul respectiv, şi deci şi verdictul revocare Chioveşi s-a dat în mod "ilegal". Chestiunea-cheie este dacă dispozitivul juridic (decizia CCR) din martie are caracter retroactiv, sau dispune doar pentru viitor - caz în care cade "neregula".

Nu mai intru în analize, speculaţii şi predicţii, doar constat că CCR a plantat această bombă procedurală care acum a fost "în mod oportun descoperită". Şi mai adaug că mandatul Lăzăroiu poate fi completat în mod corespunzător de un alt preşedinte, fie el interimar la data eventuală a demiterii/demisiei judecătorului CCR, fie preşedintele nou-ales (post- demitere Iohannis!), la termen.

Şi totuşi: dacă decizia CCR stătea doar în cinci voturi (fără Teodoroiu), "neregula Lăzăroiu" o dărâma automat în caz de activare şi "fructificare" a urmăririi penale (pentru "uzurpare de calităţi oficiale" sau ceva de genul ăsta). Mult mai facilă dat fiind că postul lui Lăzăroiu este arondat Preşedinţiei, care conform statutului judecătorilor CCR poate aproba începerea urmăririi penale pentru acei judecători pe care i-a desemnat la Curte (ridicarea imunităţii). Asadar, ţinta principală n-ar fi salvarea lui Chioveşi (tot mai puţin utilă, ea devenind a liability pentru Sistem), ci "controlul referendumurilor"?