Zice bine, dar eu o iau drept un demers de repoziţionare

Cătălin Avramescu, (fost) ambasador în Finlanda şi Estonia. Ziarist şi comentator politic afirmat după anul 2000, mai ales în Cotidianul ("pe stil vechi"). După stagiile lui pe la PDL, Cotroceni (consilier al lui EuroBăse), MAE şi prin ţări UE, pot spune că NU AM ÎNCREDERE ÎN EL. 

Totuşi, este de citit. Menţionează (cât de puţini o fac !) fraudarea referendumului constituţional din 2003, operată de PSD şi acoperită prin complicitatea "opoziţiei", referendum care a pus bazele aservirii României faţă de aceasta entitate dubioasă, "perechea" URSS-ului. Ziceam că nu am încredere în el - pâi dovada e chiar aici în text: şopârlele pe care le bagă, de la pasajul marcat, care începe cu "Pentru a nu lăsa loc de nici un fel de confuzie...". Mă aştept să-l văd reintrat în politică, legendat ca "voce eurosceptică tolerată" într-un partid europeist (PnL ? Partidul Băsesc ?) pentru a induce în eroare euroscepticii.

Roxit

       Am avut dreptate. Acum 10 ani am avertizat că intrarea României în Uniunea Europeană va fi un dezastru.
     Să facem o socoteală. Cel mai mare partid (PSD) este condus de un infractor (Liviu Dragnea). În Comisia Juridică au ajuns condamnaţi şi urmăriţi penali. Vi se pare că acestea erau imaginabile măcar în 2007? În 2007 Guvernul l-a trimis drept comisar pe Leonard Orban. Bun-rău, nu discut acum... În prezent o avem pe... Corina Creţu. No comment!
     Tot din 2007 România s-a umplut de "doctori" făcuţi la "foc automat". Economia a intrat în criză. Inegalităţile au crescut. Alegătorii sunt cumpăraţi la drumul mare, cu sacoşa. Libertăţile civile au fost erodate.
     Nici una dintre promisiunile făcute în 2007 nu s-a îndeplinit. Îşi mai aduce aminte cineva? Nu era vorba să adoptăm până în 2014 moneda unică europeană?
     Noi am aderat la Uniunea Europeană în urma unui referendum fraudat. Prelungit cu o zi, pentru că nu ieşeau cifrele la socoteală. Voturile au fost adunate cu urnele plimbate prin super-market-uri.
     Mai grav este altceva: am aderat fără nici un fel de dezbatere raţională. Nu am auzit, în spaţiul public, nici un argument critic. Haideţi să încercăm, totuşi, să vedem despre ce a fost vorba.
     Printre altele, despre "banii europeni". Mda... Şi unde sunt aceştia? Ani de zile după momentul 1 Ianuarie 2007, România a dat Uniunii mai mulţi bani decât a primit de la aceasta. (Desigur, vina este în general a clasei politice de la Bucureşti, dar explicaţiile nu ţin loc de bani, cred că aici suntem de acord). În ultimii doi-trei ani abia s-a ajuns să primim, ni se spune, ceva mai mult. Eu am nişte îndoieli asupra acestor socoteli, dar pe moment le pun între paranteze. Problema centrală pare să fi trecut neobservată. O economie nu trebuie să funcţioneze pe bază de subvenţii.
      S-a mai spus ceva vag despre "apartenenţa la clubul european". Acest club trebuia să cuprindă personaje dubioase precum Bulgaria, unde crimele mafiote erau la ordinea zilei. Acum aflăm că urmează să ne "integrăm" alături de Ucraina, Serbia şi Turcia. Really?...
      În fine, s-a mai spus ceva despre UE care ar "garanta", cumva, democraţia diu România. Eu am observat că a garantat guvernarea Ponta. Cu excepţia câtorva declaraţii de circumstanţă ale liderilor PPE, nu am detectat nici un fel de reţinere la Bruxelles în a gira autoritarismul şi corupţia guvernărilor socialiste de la Bucureşti.
      Românii au fost minţiţi. Şi sunt minţiţi în continuare. Mai recent, aflăm că euro-scepticismul este inspirat de "putinism". Ca şi cum marii corifei ai "Europei unite" nu ar avea nimic de-a face cu faptul că Putin şi-a cumpărat armament cu bani obţinuţi din Europa. Ca şi cum nu ei s-ar fi pozat cu dictatorul de la Moscova, râzând cu gura până la urechi.
     * Pentru a nu lăsa loc de nici un fel de confuzie, adaug: cred că actualul regim de la Moscova, decadent şi agresiv, este o ameninţare pentru pacea Europei şi chiar a lumii întregi. Iată de ce NATO trebuie să răspundă decisiv, inclusiv prin dezvoltarea de sisteme de apărare anti-rachetă care să anuleze potenţialul ofensiv al arsenalului rusesc. De asemenea, sancţiunile la adresa Rusiei trebuie nu doar menţinute, ci intensificate, până ce economia Rusiei este adusă în sapă de lemn.
     Bun, acum că suntem lămuriţi ce crede subsemnatul despre regimul din Rusia, să revenim la oile noastre. Adică la Roxit.
     România nu are ce căuta în Uniunea Europeană. Nu are sens să rămânem ultimii pe puntea Titanicului. Sau, mai precis, sub punte...
     Să ne înţelegem. Locul nostru este lângă democraţiile occidentale. Adică alături de Statele Unite şi de aliaţii săi. Unii dintre aceştia sunt membri UE, alţii nu.
     Dar pentru acest lucru trebuie să facem un efort real, ca ţară şi ca societate. Trebuie să asimilăm valorile democraţiei liberale, nu ale supra-statului birocratic dirijat de la Bruxelles. Să optăm pentru libertate economică, impozite mici şi stat minimal, nu pentru statul-asistenţial, finanţat prin deficite bugetare.
     Un punct de plecare ar fi să începem să gândim cu capul nostru. Să lăsăm la o parte clişeele. Sunt de acord că unii din tabăra anti-UE sunt personaje insalubre. Însă şi de partea cealaltă, pro-UE, sunt mulţi - poate chiar mai mulţi - nefrecventabili. Prostia e distribuită democratic.
      Eu înţeleg de unde adeziunea emoţională faţă de Uniunea Europeană. Pentru mulţi oameni simpli, orice este mai bine decât actuala clasă politică. Ieşirea din UE ar însemna, în această lectură, abandonarea ţării în mâinile oligarhiei locale.
      Problema este că o democraţie veritabilă nu poate să se construiască cu asemenea improvizaţii. Pe moment, s-ar putea să avem impresia că merge. Însă nimic durabil nu poate fi clădit pe nisipul iluziilor.
      Iar ultimii ani, dacă îi analizăm la rece, au arătat clar limitele şi chiar primejdiile statutului de membru UE. Migraţie scăpată de sub control, stagnare economică, ineficienţă administrativă şi impotenţă strategică. NATO este, în aceste condiţii, alianţa indispensabilă României. Uniunea Europeană, nu.