Postări
Astfel, pe scurt, înțelegerea ar putea avea următoarele puncte:
1. Isărescu susținut la prezidențiale de formațiunile responsabile, anti-extremiste (PSD, Partidul Popular, UDMR etc, mai puțin PNL, evident).
2. O coaliție postelectorală formată din aceste formațiuni, cu un premier asumat de Isărescu și partidele respective (ghici ciupercă cine?). În fapt, Isărescu ar putea semna cu Ponta și celelalte părți un acord de coabitare anticipat, așa cum e cel dintre Băsescu și Ponta. Isărescu nu s-ar băga prea mult în afacerile politice și am avea sistem parlamentar de facto.
3. Băsescu într-o poziție internațională care să fie o garanție în plus a păstrării României în alianța occidentală (secretar general NATO, am luat o funcție la întîmplare)
Acordul ar putea conține și un punct cu privirea la modificarea Constituției. Nu știu dacă aceasta mai e posibilă în această legislatură.
2 comentarii :
Alt băsist, Adrian Papahagi, anunță un scenariu mai diferit, dar tot centrat pe Băsescu:
Ce va face dreapta dacă se rupe USL?
[...] Care ar fi deci soluția ideală, dacă mâine se rupe USL? Crearea unui singur partid, mare, de dreapta, fidel Președintelui, cu leadership reformator și un candidat la prezidențiale anunțat din timp. Cu următoarele ținte: delegitimarea PNL ca partid de dreapta (de fapt, demonstrarea faptului că PNL nu a fost niciodată de dreapta); eliminarea lui Crin Antonescu încă din turul întâi la prezidențiale; opoziție dură la un PSD care va dispune de o majoritate net mai fragilă și va trebui să deconteze singur guvernarea.
Cine ar trebui să conducă acest partid și cine ar trebui să fie prezidențiabilul dreptei? (Precizez: locomotiva rămâne Traian Băsescu). Intuiesc că e nevoie de două persoane, fiindcă atât construcția partidului, cât și profilarea prezidențiabilului cer dedicație totală.
Aici, Elena Udrea a avut dreptate: cei mai credibili și profilați dintre potențialii candidați ai dreptei sunt Mihai-Răzvan Ungureanu, Emil Boc și Cristian Preda – nu neapărat în această ordine. Fiecare are avantaje și dezavantaje.
MRU nu ar fi acceptat ca lider de grosul PDL, dar este deja profilat ca prezidențiabil în conștiința publică. În ciuda campaniei negative făcute de Antene și de colegi, nu e atacabil pe chestiuni majore. A fost premier, are profil internațional și academic. Nu e tipul de lider popular, dar are momente de grație în care vorbește bine și se face apreciat. În plus, e o figură a noului. Dialogul lui cu Traian Băsescu poate fi îmbunătățit.
Emil Boc ar fi acceptat ca lider al noii construcții și poate fi prezidențiabil. Totuși, îi va fi greu să își îndeplinească oricare dintre roluri de la Cluj. E singurul care poate reunifica PDL. E un om de dialog, capabil să creeze punți și cu ceilalți. Ca prezidențiabil, are ascendent în fața lui Ponta, care i-a fost subordonat în 2009 și guvernează mult sub nivelul lui. Cunoaște marile probleme ale țării și îl poate pune la punct pe Ponta. Are avantajul seriozității și e un mare câștigător de voturi. Nu trebuie neglijat acest aspect: Boc e un câștigător, un favorit al sorții, în termenii lui Machiavelli. Deși e un lider popular, trebuie văzut dacă a fost iertat de electorat pentru măsurile de austeritate. Nu poate întruchipa noutatea, dar poate fi candidatul responsabilității și seriozității. În plus, are un dialog excelent cu Traian Băsescu.
Cristian Preda prezintă avantajul noutății ca prezidențiabil. Mai are încă o marjă importantă de notorietate de câștigat, în timp ce Boc și MRU au atins vârful, deci nu mai dispun de potențial de creștere sub acest aspect. Este un om de dialog, și ar fi acceptat ca lider de toate forțele, mai puțin poate de Vasile Blaga, într-un prim moment. Are cea mai bună pregătire politică și gândire strategică. Este inatacabil ca imagine și acțiune politică. A fost mereu, radical, de partea reformei. Ca doctrinar liberal, îl poate delegitima ușor pe Crin Antonescu. Nu are însă experiență guvernamentală și va avea nevoie de o pregătire intensă pe teme economice. Dar are ascendent intelectual și profesional, ca profesor și autor a numeroase cărți neplagiate, în fața lui Dottore. Și el are un dialog excelent cu Traian Băsescu.
În fine, dacă se va trece peste orgolii și ispite, noua construcție va trebui să fie un partid popular, nu o alianță. Conducerea sa va trebui să includă reformiștii din PDL și marii aducători de voturi, adică primarii PDL (Florea, Hava, Falcă, etc.). Vor trebui găsite poziții relevante pentru Vasile Blaga și Elena Udrea, legitimați de votul intern din PDL. Fundațiile existente (ISP, FCD, ICCD, MP) ar urma să se unifice într-o unică instituție, capabilă să fie în același timp think-tank, școală de cadre și interfață cu societatea civilă. [...]
http://www.contributors.ro/editorial/ce-va-face-dreapta-daca-se-rupe-usl/
"Scandalul" din USL urmărește acapararea întregului spectru politic, de la naționaliști la europeiști, de la socialiști la monarho-dudiști, de către PSD, PnL și clica din jurul lui Băsescu (cu tot cu "disidenții" din PnL). Sunt vizate spre a fi anihilate PDL și PP-DD.
"Știind scenariul lor încă de când s-au înființat, știu și că această variantă era luată în calcul de mulți. Unul va juca o carte, cea a apropierii de regulile europene, acesta va fi PSD, și celălalt partid va juca o carte mai degraba naționalistă - PNL. În felul acesta ei cred că se intind pe mai multe culoare, unul de dreapta, altul de stânga, unul naționalist, altul internaționalist, unul mai autoritar, altul mai libertarian etc. E un program dinainte făcut."
http://www.ziare.com/uniunea-social-liberala/crin-antonescu/ruperea-usl-un-scenariu-care-se-aplica-conform-graficelor-sociolog-1236269
Trimiteți un comentariu