Afirmații alarmante

Dacă citești mai atent ce spune Baconschi în discursul rostit la jubileul de 20 de ani al Fundației Hanns Seidel România, te întrebi cum de a putut un asemenea personaj să aibă acces la demnități publice în statul român. De asemenea, devine evident că partidul său, PDL, împărtășește aceleași idei (cu mici variațiuni, sunt și ideile PnL și PSD și ale familiilor lor politice, ALDE și PES). Comentariile mele sunt scrise cu culoare roșie.

 
- Cele trei concepte sunt interdependente. Securitatea colectiva garanteaza pacea, asa cum pacea este conditia de fond a dezvoltarii. Pe de alta parte, carenta dezvoltarii slabeste securitatea colectiva si creste riscurile de conflict. [Se vorbește despre securitatea colectivă ca despre un atribut al UE, când există în UE state neutre, iar altele făcând parte din cea mai importantă alianță militară care a existat vreodată - NATO]

- La scara europeana, cele trei concepte – pace, securitate, dezvoltare – au fost intrupate in trei institutii multilaterale: Consiliul Europei, care apara drepturile omului. OSCE – specializata pe standarde democratice si negocieri despre securitatea colectiva, mai ales sub aspectul non-proliferarii nucleare si al gestionarii arsenalelor conventionale. In fine, Comisia Europeana – ca executiv comunitar menit sa asigure, prin politici sectoriale, “omogenizarea la varf” a performantei economice din UE. O arhitectura complexa, bazata pe intersectia unor cercuri, notiuni si proceduri de monitorizare care a functionat aproape impecabil pana acum, dar care isi atinge limitele sub ochii nostri, eurosceptici sau eurofili. [Bine zis - instituții multilaterale, în care actorii sunt state suverane, cu drept (nu doar teoretic) de veto. Asta se vrea, eliminarea consensului la luarea deciziilor. Nu în ultimul rând, se recunoaște că CE are atribuții doar la nivel economic, iar acum se vrea extinderea domeniilor acestor atribuții]

- Criza idealului european este iarasi actuala. Din mai multe motive: incapacitatea statelor membre de a stopa populismul si de a comunica social moartea mitului despre cresterea economica fara sfarsit. [Tot europeiștii trâmbițau până de curând - unii încă o mai fac și acum - infailibilitatea "modelului social european", iar Barroso spunea, în 2009, că "moneda euro este un scut de protecție în fața crizei". Ei desemnează prin "populism" acele opinii care diferă de rețeta Bruxelului]

- Competitia geopolitica UE-SUA, nerecunoscuta, dar subversiv prezenta pe fundalul unor optiuni strategice tot mai greu armonizabile atata vreme cat UE nu poate implementa o politica de securitate si aparare comuna si se lasa protejata aproape exclusiv de NATO. [Dacă se dizolvă NATO ori dacă americanii își retrag sprijinul, cam cu cât ar crește cheltuielile militare din statele UE ? Apărarea va fi asigurată tot la același nivel de dinainte ? Ce este cu documentele care circulă, și care vorbesc despre "spațiul comun de securitate euro-asiatic" ? Ce caută Republica Populară Chineză în Programul Galileo, care se ocupă de sateliți "civili" de navigație ?]

- În aceste conditii, PPE reprezinta cel mai creativ pol de sustinere a UE prin federalizarea politicilor fiscale si controlul strict al deficitelor ca baza economico-morala pentru o noua politica de convergenta. [Haida-de, "bază morală" ! Și convergență, spre ce ?!]

- Decalajul economic al noilor membri genereaza frustrare sociala, coruptie si vulnerabilite in fata manipularilor media. Nu exista certitudinea unei vointe politice tari, care sa vada viitorul Uniunii dincolo de tirania sondajelor si presiunea ciclurilor electorale. [Adică, nu contează "tirania" voinței cetățenilor, ci doar cea a unor cercuri oculte care pretind că acționează în interesul acestora, al cetățenilor]