10 iunie 2010

Alles klar ? (blog TRU)


http://gdb.rferl.org/E6E9B182-D9B1-4CC0-B225-7C61CA3101AC_mw270_s.jpgCancelarul german Merkel şi Preşedintele rus Medvedev propun un comitet de acţiune şi coordonare UE-Rusia, la nivelul Miniştrilor de Externe. Nici mai mult nici mai puţin. Povestea de dragoste germano-rusă nu se mai sfieşte, a luat-o la goană, în public, şi a lăsat în urmă căsnicia Germania-UE.

Ideea unui comitet de alcov UE-Rusia trece fără să se uite înapoi peste o structură europeană deja existentă: Comitetul Politic şi de Securitate al Consiliului Europei. Bineînţeles, Cancelarul Merkel dă toate asigurările că ideea germano-rusă nu face decît să dezvolte numitul Comitet. E, însă, foarte instructiv de notat că noua formulă de coordonare ruso-europeană nu a fost concepută în timpul summit-ului Rusia-UE de la Rostov-pe-Don ci în timpul unei întîlniri bilaterale ruso-germane, lîngă Berlin.

Aşadar, liderii german şi rus sînt mai fertili atunci cînd discută probleme europene între patru ochi. La ce ar fi bun noul Consiliu germano-rus? O spune şi dna Merkel şi dl Medvedev: la schimbul de opinii în chestiuni de securitate internaţională. Un exemplu? Interesant, şi pentru Merkel şi pentru Medvedev, exemplul cel mai la îndemînă e Transnistria.

Evident, cei interesaţi au la dispoziţie şi mecanismul de negociere 5+1. Sau îl aveau, pentru că iniţiativa ruso-germană, mută practic tema transnistreană pe teritoriul relaţiilor directe UE-Rusia sau, altfel zis, între temele abordabile la întîlnirile Catherine Ashton-Serghei Lavrov. Pentru cine n-a aflat încă, Ashton e şefa faimoasei diplomaţii europene. Lavrov e şeful diplomaţiei ruse şi, foarte previzibil, şeful oricărei negocieri oficiale în care celălalt participant e Catherine Aston. Alles klar? 


http://www.europalibera.org/content/blog/2066030.html

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: