10 iunie 2010

Două cereri rezolvate



La Cimitirul Bellu (ortodox) din Bucureşti dispar încet-încet mormintele şi cavourile mai vechi, unele dintre ele declarate monumente istorice, şi apar lucrări de lux, aparţinând noilor îmbogăţiţi ai tranziţiei. Unele tranzacţii sunt legale, urmaşii cedând locurile de veci unde au fost înmormântate rudele lor, pentru sume de zeci de mii de euro.

Ziarul Adevărul semnalează două cazuri grave petrecute la Bellu, protagoniştii fiind pesediştii Marian Vanghelie şi Cătălin Voicu.

În august 2004, la conducerea Administraţiei Cimitirelor se afla Radu Dumitru (membru PSD), care declară pentru ziarul Adevărul (2010): „Credeţi-mă că nu îmi aduc bine aminte, dar parcă a venit la mine cu aprobare de la primărie. Parcă a fost cu mine prin cimitir şi i-am prezentat locurile de veci libere şi el şi-a ales unul".
Este vorba despre cererea lui Cătălin Voicu pentru a obţine un loc de veci la Bellu. Ce simplu, vine cetăţeanul cu cererea şi gata, ia locul de veci, ba încă şi la Bellu. Bucureştenii ştiu bine că este imposibil, practic, aşa ceva, pe căi "naturale".
Actele sunt pe numele părinţilor lui Cătălin Voicu, Dan şi Gherghina Voicu.

Pentru a se construi cavoul lui Voicu, a fost distrus parţial un monument istoric, mormântul generalului Ioan Nicolescu Argeşanu, veteran al Războiului de Independenţă, construcţie de 125 de ani, la care au apărut fisuri. Cavoul lui Voicu s-a construit peste locurile de veci unde erau înmormântaţi soţia si fiul generalului. Niciun fel de aprobare de la Ministerul Culturii, deşi era o intervenţie la un monument istoric.

Pe monumentul funerar al familiei Voicu este inscripţionat: „O viaţă dăruită statului român". Frumos...

Ioan Daniel Cherecheş, consilier al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a Municipiului Bucureşti (DCPNMB), spune că zona de protecţie a edificiului familiei Nicolescu este suprafaţa delimitată cu o rază de 100 de metri de jur-împrejurul monumentului. În acest perimetru nu se poate autoriza nicio construcţie fără avizul Direcţiei Cultură, însă cripta lui Voicu este la nici zece centimetri de monument.
„Tot Cimitirul Bellu este declarat ansamblu-monument istoric, astfel orice lucrare trebuie în prealabil să fie aprobată de noi", spune Cherecheş. Şi cei de la Administraţia Cimitirelor recunosc că în 2004 s-a dat autorizaţia de construcţie pentru familia lui Voicu, fără a se solicita avizele necesare.
Potrivit Legii 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani „executarea de lucrări de construire (...) care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie".

Acelaşi Radu Dumitru care s-a ocupat de cererea lui Voicu, a rezolvat şi cererea lui Vanghelie, tot la Bellu, tot la un monument istoric, cavoul familiei Lahovary. Iacob Lahovary (1846-1907) a fost ministru de Război şi al Afacerilor Străine.

În 2003, Radu Dumitru , în calitate de şef al Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane (ACCU), a anulat actul de concesiune din 1950 al descendenţilor familiei Lahovary, prevalându-se de un articol ambiguu din fostul Regulament de funcţionare a cimitirelor. A declarat brusc cripta Lahovary ca fiind „lăsată în părăsire" şi în aceeaşi zi a concesionat-o, cu tot cu morţii îngropaţi, pe numele angajatului lui Vanghelie, Nicolae Dan Cristea, actual director al Administraţiei Domeniului Public (ADP) Sector 5.

Citez din Adevărul despre devastarea cavoului:

"Intrarea principală în capelă are lacătul pus, dar în stânga se ascunde o intrare îngustă care duce până în interiorul criptei. Pe scările în spirală se scurge în întunericul de dedesubt un râu de gunoaie. Uşa, care ar fi trebuit să împiedice accesul la morminte, a fost scoasă din ţâţâni. Înăuntru, în loc de inscripţiile funerare ale familiei Lahovary găseşti două cruci identice, din lemn, ale unor răposaţi din 2008: Niculae Constantin şi Bojan Liana decedaţi la zece zile diferenţă, respectiv la 17 şi 27 iulie. În spate, pe perete, rugineşte blazonul masonic al fostului ministru: „Generalul Iacob Lahovary, recunoscinţă, regrete eterne din partea oficierilor".

"Vizavi sunt săpate în perete şase cripte destinate iniţial celor din rândul familiei Lahovary. Patru dintre ele sunt golite, iar două, cele din mijloc, sunt acoperite cu zid tras recent. La gura unuia dintre lăcaşuri încă se mai văd cioturile cărămizilor sparte pentru a scoate sicriul celui care se odihnea etern şi pentru a face loc rudelor lui Vanghelie care îşi vor da duhul".

"Un angajat care a lucrat timp de 40 de ani la Cimitirul Bellu spune că a fost martor la vandalizare. „Când au fost înmormântaţi cei doi în 2008, muncitorii au ras tot ce era în interiorul criptelor. Vechile oseminte au fost aruncate". Omul se uită cu amărăciune la cripta familiei Lahovary. "Ultimul urmaş al lor, al Lahovarylor, care s-a îngrijit de mormânt a fost o descendentă a familiei Mavrocordat. Doamna asta a murit acum vreo 20 de ani. De atunci, nimeni nu s-a mai ocupat de locul de veci".

Personajul care a aprobat obţinerea locurilor de veci, Radu Dumitru, are în urma sa o serie de scandaluri. Membru PSD, fost preot al capelei de la Bellu-ortodox, consilier local la Primăria sectorului 5 din partea PSD, demis de Primarul General Traian Băsescu (2002, după numirea sa de către CGMB, dominat de PSD), apoi demis de ministrul transporturilor, Radu Berceanu, de la conducerea Societăţii Feroviare de turism, unde a fost instalat la insistenţele lui Vanghelie:

"Pe domnul Radu Dumitru, preoţia l-a ajutat. Fost paroh al capelei din cimitirul Bellu, sfinţia sa a avut norocul să-l cunoască pe Marian Vanghelie. „Mă bucur că îl am ca prieten”, spune cel care se laudă în pagina 2 că a fost şef al Administraţiei Cimitirelor, că l-a învins pe Traian Băsescu, că a fost consilier la sectorul 5, că a scăpat de acuzaţiile de corupţie primind un NUP şi a fost uns acum la şefia Societăţii de Turism Feroviar. Procedura nu a mers însă ca unsă. „Prietenul” Vanghelie a fost luat peste picior când a făcut nominalizarea de către pedelistul Radu Berceanu. „A venit la minister în sutană”, povestea ministrul la întâlnirea coaliţiei de săptămâna trecută, după cum aflaţi atunci din ziarul Gândul.

„Trebuia să mă ocup de această problemă, că domnul Berceanu cam nu vrea să numească pe nicăierea, că vrea el doar să conducă cam jumătate de Românie, dacă se poate... singur”
, îşi explică pentru Gândul Marian Vanghelie insistenţa. Tot Vanghelie ne dă şi secretul algoritmului după care funcţionează lucrurile în Guvernul PSD- PD-L: „Şi domnul Radu Berceanu a fost acuzat de foarte multe lucruri, să ştiţi! Eu am încercat să fac o propunere în care să nu mai existe disensiuni. Dacă şi domnul ministru a fost acuzat, nu mai e nicio problemă că amândoi au fost acuzaţi că au cheltuit banii ilegal”.

„Din moment ce a fost trimis de colegii noştri de la PSD, l-am numit. L-am rugat (pe noul director-n.r.) să dea binecuvântarea pe acolo ca să nu se mai fure de sub nasul lor Hotelul Astoria, cum s-a furat. Eventual, să facă nişte cereri divine ca să câştigăm procesul şi să luăm hotelul înapoi şi să aibă grijă de patrimoniul care e acolo aşa cum are grijă de patrimoniul de la vechiul loc de muncă“
, declara, ironic, Radu Berceanu la adresa şefului de la S.F.T-C.F.R. Neîncrederea ministrului în abilităţile sale de manager nu îl supără însă pe „teolog”- aşa cum se autodenumeşte Radu Dumitru. „Dânsul a avut CV-ul meu pe masă înainte de a mă numi (...) eu, în afară de pregătirea teologică, am şi studii economice: am terminat ASE-ul. Am şi studii postuniversitare pe management şi administraţie publică”, spune directorul general, aptitudini care ne sunt confirmate şi de primarul Vanghelie. „Cine a făcut teologia nu înseamnă că nu poate să fie şi manager (...) Acolo, nu zice în CV popă. Popă poa’ să însemne ceva... aşa, ironic. Înţelegeţi? Este preot şi a făcut teologie şi, pe lângă teologie, are şi alte studii şi masterate făcute”, explică social-democratul".

ALO, Ministerul Public !  AUTOSESIZARE !

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: