15 octombrie 2024

Adevărata istorie a revoluţiei ruse

Sub un singur nume sunt de fapt prezentate trei revoluţii: cea "anarhist-proletară" din 1905 (cu ramificaţii în armată - crucişătorul Potemkin), înfrântă dar care produce "primele fisuri", cea "burgheză" (masonică...) din februarie 1917, "ajunsă din urmă" de cea socialist-bolşevică din octombrie 1917 (cu sprijin german, prin Lenin, apoi sionisto-american, prin Troţki; desigur, ca şi celelalte, luîndu-şi şi ea Lumina de unde trebuie).

Toate pornite în interesul şi din iniţiativa Marelui Capital (transnaţional), omul de rând fiind doar instrumentat, derutat şi angrenat într-un efort enorm, care i s-a prezentat a fi "în propriul său interes".

Punând punctul pe i, se poate afirma că avea loc încă un atac dinspre vest împotriva celui mai mare stat ortodox, care "nu trebuia să devină o poveste de succes". Da, Marx şi Engels nu erau ruşi, cum nu erau nici majoritatea capilor revoluţiilor din Rusia. Comunismul a fost un ou de şarpe plasat pentru a ecloza în Rusia. Încă un atac - după cavalerii teutoni ("cruciada catolică din nord"), după vremurile tulburi (sec. XVII), după Marea Armată (masonică) a lui Napoleon care pierde în Rusia sute de mii de oameni, după Războiul Crimeei (când "Europa" se aliază cu Imperiul Otoman împotriva Rusiei ortodoxe) - şi menţionez doar atacurile principale, nu şi subversiunea de durată.

Imperiul Rus "reînvia", începuse să deranjeze. Reformele lui Stolîpin dădeau rapid rezultate şi riscau să-l stabilizeze, "aşa că trebuia făcut ceva". Dacă statul rus reuşea, deveneau imposibile "revoluţiile" (recunoaşte asta chiar Lenin). După tentative repetate, Stolîpin este asasinat (la Kiev) şi se declanşează scenariul. Care prevedea chiar şi un război.

Rasputin, Kerenski, apoi binomul Lenin-Troţki, cu Stalin încă în rol secundar. Dar "ultimul devine primul" şi va consolida la timp statul rus, însă pe alte baze chiar decât cele enunţate iniţial de bolşevici.

Eşecul extern în a prelua Rusia prin revoluţie devine evident odată cu eşecul facţiunii troţkiste. Aşa că se trece la nivelul următor: Marea Criză Mondială, Al Treilea Reich, al doilea război mondial, Hruşciov, Andropov-Gorbaciov-Elţân(-Putin?)...

De vizionat integral (serial documentar rusesc, 2017).

* * * * *

Văd că sunt "anumite probleme" cu clipurile, dar depinde şi de setările browserului. Dacă apare "altceva" (clipul se derulează "automat" şi apare următorul din lista Georeplay/Caravana Rusă), daţi refresh. Dacă se suprapune sonorul clipurilor, opriţi sonorul la cele nevizionate. Dacă nu este sonor, daţi click pe semnul "difuzor" x UNMUTE, la clipul vizionat. Dacă "nu vreţi atâtea probleme ci vizionare direct la sursă" - daţi click pe titlul-link încorporat în cadrul clipului, în partea de sus (acolo, însă, sunt muulte reclame, ele lipsind la varianta embed, de aici). Desigur, pentru vizionarea tuturor clipurilor, apăsaţi pe linkul Aflați mai multe » de sub clipul cu Episodul 1 (este 15 octombrie 2024 şi deocamdată "am găsit" şase clipuri/episoade; presupun că vor fi încă multe de încărcat: "suntem - la şase - încă în 1917 dar tot n-a început Aia Mare - Kerenski încă n-a căzut iar Lenin e abia pe drum spre Piter/Petrograd").


.





.

 

2 comentarii :

Riddick spunea...

Actually, there are no grassroots revolutions, period! Any revolution is the by-product of a highly organised group of conscientious and professional organizers.

De fapt, nu există revoluții pornite de mase, punct! Orice revoluție este produsul secundar al unui grup extrem de organizat format din organizatori conștiincioși și profesioniști.

("Iuri Bezmenov")

Riddick spunea...

"Ai voie să (mai) greşeşti, nu însă să şi minţi (= trădezi)."

Cuvinte atribuite lui I.V. Stalin, iar recent ministrului apărării Belousov (adresându-se colaboratorilor). Desigur Belousov "ştie bine, sursa".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: