08 iunie 2019

Precizări care trebuiau deja să fi fost evidenţe


- globalismul, la acest moment, poate fi învins doar de către "un front larg"
- nu-i grav "amestecul tactic", înfrângerea este însă mereu ceva grav
- trebuie ieşit din clişee, inclusiv din cele "de producţie proprie"
- trebuie identificat corect inamicul, pentru a-i putea aplica "reţeta" cuvenită

Invectiva:

Înapoierea istorică iese la contra-atac -II-

[...] Conservatorii nu trebuie să se mintă singuri, altfel nu au nici o șansă: suveraniștii și anti-globaliștii din România nu se limitează la cei ultra-tradiționaliști.

Acesta este dealtfel motivul pentru care a eșuat referendumul pentru familie, pentru că cei cu alte vederi au fost din start excluși, prin așa-zisa luptă anti-comunistă și prin manipulările legate de așa-zisul neo-marxism, la care conservatorii achesează fără rezerve.

Dar, din păcate, o formațiune politică modernă de stînga nu este cristalizată încă în România și probabil că nici nu va fi pentru multă vreme.

De vină este aceeași propagandă feroce anti-comunistă, din ultimii 30 de ani.

Propagandă la care ultra-conservatorii își aduc, conștient sau nu, o contribuție însemnată, prin înregimentarea entuziastă în rîndul celor care se luptă cu comunismul, în timp ce România este distrusă de cel mai feroce capitalism.

Iar cei care îi numesc cu cea mai mare înverșunare ”neo-marxiști” pe globaliști sînt chiar reprezentanții ultra-conservatorilor, necunoscînd sau preferînd să se facă a nu ști că principala caracteristică a marxismului a fost și este lupta pentru înlăturarea asupririi exercitată de exploatatori asupra claselor oprimate.

Or, conservatorii continuă, pentru a se pune la adăpost din punct de vedere ideologic, să îi numească socialiști, comuniști, marxiști sau progresiști tocmai pe cei care luptă pentru globalizarea corporatistă și pentru neo-imperialismul capitalist, de sorginte neo-liberală.

Fără progres și educație, România nu o să fie vreodată o țară suverană.

Nu poți să ai o țară suverană populată cu obscurantiști, cu cetățeni care nu folosesc carduri bancare nu din motive economice, ci pentru că citit de la dreapta la stînga se citește drac.

3 comentarii :

Riddick spunea...

O lacună gravă, care afectează întreg "constructul" (altfel, valid!):

Afirmaţia "principala caracteristică a marxismului a fost și este lupta pentru înlăturarea asupririi exercitată de exploatatori asupra claselor oprimate".

Nu, nu "lupta pentru", ci doar declaraţia că ea există şi că acela este scopul.

Anonim spunea...

Mai Riddick am mai discutat problema cu acest cartof fierbinte numit NATIONALISM dar intr-un cadru restrins. Nu erau persoane doxate dar ne zbateam creeri pe marginea unei oale clocotite cu ditati. Toate cuvintele au o terminatie iluzorica de IZMA. Ex: globa-izmul, comun-izmul, social-izmul, legionar-izmul ... deci inamicul este indentifiact in IZMA. Doi la mana amestecul e facut mereu de catre STAUL PARALEL de mii de ani. Ca unii ii spun mai nou IA inteligenta artificiala e treaba lor. Noi stim ca vesnicia s-a nascut la sat acolo intr-o comuniune in fata unei vetre. De ce spun asta pentru ca la inceput a fost comertul liber intre oameni. Moneda a fost batuta de catre alesi ca o iconografie a puteri celui care conducea comuniunea. Deci am uitat sa facem trocul. Cuvintul de icredere care era intre comercianti a fost terfelit in momentul CAMATEI. Solutia ar fi sa retiparim "opera" satanistilor marx si ... iar in loc de burghezi sa spunem stapani de roboti. A si inca ceva ca material biologic pentru laboratoare de studiu ii avem pe FRATII DIN LOJE. Cu sigurata printre ei vom gasi si misterele intunericului de nepatruns in IZMA. O zi buna de la DOMNUL.

Riddick spunea...

Mi-e că dac-ar trebui s-o luăm "de undeva de la zero" ar trebui să pornim de la "supa de coacervate" - primele forme de viaţă de pe Pământ, în Oceanul Primordial.

Ideea este să fie costuri minime, şi "revizuiri" maxime dar sub rezerva menţinerii costurilor la un nivel acceptabil.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: