01 mai 2018

Sintetizarea imposturii generalizate, care ne manipulează "în buclă continuă"


O văzusem şi eu şi-o gândisem, dar nu-mi ieşea la fel de bine formularea.

O majoritate "ceauşistă"* a votat decenii la rând partidul care l-a omorât pe Ceauşescu iar apoi a fărâmat industria românească. Unii (I. Capsali, de exemplu) observă că românii sunt pe fond conservatori, dar conservatorismul lor nu îşi are expresia politică adecvată, stânga post-ceauşistă erijându-se abuziv-insidios ca reprezentant, iar "centrul-dreapta" delimitându-se vehement. "Anticomuniştii" nu sesizează impostura consoanei centrale "n" de la PnL - pentru ei capitalismul este ceva ezoteric, adus de străini şi pus în operă tot de ei, strâmbă din nas când aud de "capitalul românesc".
Disonanţă cognitivă
* Adică, formatată mental pe principii "ceauşiste"** (autarhie, naţionalism, independenţă, suveranitate, industrializare - le-am înşirat numai pe cele pozitive! chiar dacă regimul le folosea nu tocmai dezinteresat...); şi totuşi, n-a sesizat contradicţia flagrantă dintre percepţie şi realitatea contiguă PCR-aripa Gorbaciov -> FSN -> FDSN -> PDSR -> PSD.
** Aşa sunt ele caracterizate de newspeak-ul propagandei, demonizate deşi nu sunt "exclusivisme ceauşiste" ci chiar principii valide.
A fost odată ca niciodată o țară în care liberalii erau populari, deci conservatori, da' de fapt erau progresiști cu intense și autentice pusee bolșevice. Tot acolo, comuniștii, care au reinstaurat și practicau o variantă hard a capitalismului, gîndeau, legiferau și operau ca niște burghezi veroși, deci autentici, care cresc salariile propriilor angajați numai din propriul interes de business. Precum și un numeros public, rămas, firesc, mască. #catchallparties
https://www.facebook.com/sorin.faur.1/posts/10209505009817222

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Emil Constantinescu, 2013: "În plan social, condiţia postmodernă aduce, după Gustave Le Bon, dizolvarea statului-naţiune în locul căruia apar „mulţimile psihologice” axate pe o singură problemă. Condiţia postmodernă la începutul secolului XXI este caracterizată de lipsa unităţii, identificarea diferenţelor şi proclamarea lor prin autonomie şi independenţă care au exacerbat dorinţa de putere. Pentru a ne regăsi propriul loc în lumea modernă este necesar să fie găsite noi legături sociale durabile. Ele vor putea fi descoperite prin căutarea punţilor dintre diferitele fiinţe ce compun o colectivitate. Postmodernismul a dus la progrese incontestabile în promovarea drepturilor minorităţilor rasiale, naţionale, etnice, sexuale. Am învăţat să respectăm diferenţa. Criza identitară cheamă la nevoia de unitate a fiinţei şi a lumii."

Postări populare (nu P.P.E. !):