_ _ _ _ Arhivă:

Bâlbele lui Ciolacu cu Moldova / moldoveni.
Urmate de scuze - "a fost doar o glumă, hîhî".
Să fie doar o glumă? O scăpare? O întâmplare?
Sau mai degrabă... un psyop? 
Care poate are legătură cu preconizata Operaţiune Tiraspol?
(Moldova aia, vedeţi Dvs.; şi coroborând cu formularea scuzei lui Ciolacu: "Cu toţii suntem made in Romania [...]") 
Mutarea asta poate degenera urât de tot. Ce, nu credeţi?!
Şi atunci, tema trebuie pregătită, băgată subliminal în minţile oamenilor.
Ori pentru a accepta "pasul", ori pentru a-l respinge.
Dar asta deja nu mai depinde de intenţia glumei, ci de efectul ei.
 
 
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


17 ianuarie 2018

Cred că asistăm la o nouă etapă de "convergenţă"


"Turambar":

Şi nu numai alegerile prezidenţiale. Cred că va urma un episod gen 2013, când după "marea bătălie din 2012" erau gata - cu toţii, PDL, USL, UDMR - să revizuiască Constituţia (cu o grămadă de porcării noi) şi să facă regionalizarea.

Cu un premier provenit pe filieră UE ca şi Cioloş (chiar dacă n-are un track record atât de scandalos anti-România), îmi este imposibil să cred că:
- ar evita un împrumut FMI-BM
- ar evita stabilirea unei date pentru trecerea la euro (a o bloca deja e mult prea mult pentru un guvern eurosocialist)
- ar apăra interesele naţionale româneşti
- ar apăra familia tradiţională ("hetero") şi ar accelera referendumul pro-familie
- ar acţiona pentru a evita angrenarea României într-un război, fie el chiar şi "regional" dar care poate escalada: se prevăd în 2018 evenimente în Repmoldova, care-i pe cale să iasă - electoral - de sub influenţa UENATO
- ar fi un obstacol în calea Statului Paralel şi a "zonei Iohannis" din puterea executivă
- ar "cupla" România la Grupul de la Visegrád, fie şi informal
- ar duce la capăt proiecte majore (autostrăzi, redevenţe, "naţionalizări" prin răscumpărare sau prin activarea clauzelor de reziliere la privatizările frauduloase, impozitarea multinaţionalelor, Fondul Suveran de Investiţii...)
- ar bloca pericole precum vaccinarea obligatorie, regionalizarea, ciparea, sau interceptările abuzive
 - s-ar opune cotelor obligatorii de migranţi, cerute de UE
 - în general, ar vota "cum trebuie pentru România" la Consiliul European (când nu participă Iohannis)
- s-ar opune "reorganizării UE", care nu-i decât încă un pas spre "SUE"
# ianuarie 17, 2018
Etichete: , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: