Iar ne aduce Rogozen cu picioarele pe pământ

Sunt de stânga şi el, şi analiza lui*, da' să-l văd io pe unu' dedreapta care "reduce" problemele la ce-i esenţial pentru capul de locuitor şi nu ne lozincăreşte cu PiaţaLiberă şi/sau nunedăvoieUE.

* Dacă-i pui filtrul necesar, analiza e totuşi validă "pe partea tehnică". Ideile de bază: 
1. Suprataxarea "social-democrată" a vizat supraextragerea de rente, nu redistribuirea.
2. Pentru cetăţeanul "neintrat în combinaţii" nu există partide-alternativă (la PSD-ALDE-PnL-USR-PMP), cel puţin nu unele deja "lansate" .
3. PSD cultivă categorii electorale dubioase - birocraţia fondurilor europene şi bişniţărimea abonată la comenzi de stat, ambele în dauna salariaţilor "productivi".

Complexul Game of Thrones – Iohannis SRI Dragnea. Rezultate reci ale primului an de guvernare PSD

[...] Dacă luaţi la numărat businessurile lucrative din ultimii ani, toate sunt oferite prin delegări ale statului către privaţi întru cocoşarea cu taxe informale a populaţiei: de la preţuri pe energie, până la contor obligatoriu de gaze. Statul e un partener debil al capitalului în căpuşarea populaţiei prin taxare şi lipsire de drepturi. Taxele formale sau informale (mi-am amintit şi de cadoul cu asigurări obligatorii făcut de alt guvern companiilor din piaţă) nu sunt pentru redistribuire, sunt extragerea şi ultimelor fărâme de la cetăţenii care nu au securitatea unui loc de muncă foarte bun sau siguranţa unor rente.

Efectul? Sunt mici “treziri” cataleptice în faţa unei noi măriri de preţuri, în faţa unei noi vulnerabilităţi apărute în bugetul familial. Vai, ce ne-a lovit? Păi nimic. În timp ce voi interpretaţi Game of Thrones, jocul era de fapt unul economic, politic cu rezultat unic.

Aşadar, în loc s-o ardem prin labirintul libidoului politic, să constatăm după un an nişte chestiuni simple:

• Tudose, înainte să zboare a avut o grijă mare: să-l dea jos pe şeful de la ANRM pentru că ăla ceruse banii pe redevenţe recalculaţi, după o furăciune istorică constatată de Curtea de Conturi şi confirmată apoi în justiţie (la ICCJ). Pe scurt, timp de mai multe guvernări, ANRM a tolerat o calculare greşită a redevenţelor după un preţ de referinţă mult mai mic. Pagubă de peste un miliard de euro. Ca alţii înaintea lui Tudose, când e vorba de taxat marile companii, imediat se ia decizia care trebuie…
• Anul PSD 2017 a însemnat redistribuire spre vârf. Degeaba au apărut nişte măriri de pensii, de salarii minime, totul s-a topit în inflaţii şi în ce au supt pieţele “libere” de energie, bancare etc. Vorbesc despre pensii mici. Au crescut teribil pensiile mari. Ăştia nu numai că nu fac impozitare progresivă, dar nici creşterile nu le fac progresiv.
• un exemplu teribil de conlucrare nesimţită este cel denunţat de, ei da!, Traian Băsescu – afaceriştii în dezvoltare imobiliară din PSD şi PNL au votat săptămânile trecute o amnistie fiscală practic pentru datorii incredibile adunate – iar Iohnnis le-a promovat fără să zică nici pâs. Deci da, PSD e discreţionar, dar astea sunt lucrurile care contează – produc bani, se scutesc de dări prin legi, şi apoi taxează mijlocul şi baza din mediul privat îngheţând atenţia bugetarilor cu diverse minciuni sau chiar stimulente.
• au câştigat şi mulţi inamicii tradiţionali ai PSD, corporatiştii bine plătiţi din IT, avocaţi, consilieri de diverse forme, toată birocraţia formată prin externalizarea birocraţiei de stat, au făcut şi fac bani cu lopata. Pentru că PSD respectă banul şi atât. De aia dă ajutoare sociale la cea mai bine plătită categorie profesională din România. Nu pentru că-s “strategici”, ci pentru că le respectă patronii.
• au pierdut la greu oameni pe care ar trebui să-i vizeze politici social-democrate. Şi vor pierde la greu “aspiranţii” la clasa de mijloc. Tot scandalul revoluţiei fiscale arată că viziunea e unică: consolidarea status quo-ului, o inegalitate strigătoare la cer.
• aşa că, da, putem vedea anul trecut ca pe o luptă eroică cu forţele răului. Sau putem vedea simplu un an foarte bun pentru cei 10-15 din vârful piramidei veniturilor şi averilor, indiferent că sunt prieteni sau inamici PSD. PSD a vrut să-şi consolideze suporterii de business şi a reuşit, a vrut să stipendieze cu rente grase soldaţii din teritoriu şi a reuşit. Restul, muriţi. N-aveţi oricum partid.
• în tot acest timp, opoziţia n-a venit decât de la grupuri privilegiate care şi-au simţit ameninţat statutul, zona secretă, DNA, funcţionărimea bine plătită din fonduri europene şi alţii. Din nou, n-are rost s-o ardem cu eroisme. Mai mult, aşa cum tot atrage atenţia de ani de zile Ciprian Şiulea, războiul lor, al instituţiilor de forţă, a făcut praf speranţa de a avea luptă partinică cât de cât democratică. Netransparenţă totală, “decapare”, folosirea justiţiei ca politică în văzul lumii (adică ne amintim de infractor doar când nu stă cuminte şi nu mai fură discret, ci are aspiraţii “la centru”). Corupţia a tot crescut, PSD vrea să fure şi el legal aşa cum corporaţiile fură legal – pe înţelesul tuturor, vrea şi Firea o cotă parte din târguşoare şi concertuţe, nu doar Veolia să care bani cu camionul. Radicalizarea părţilor s-a produs concomitent cu radicalizarea diferenţelor între venituri şi privilegii într-un ocean de joburi de rahat.
• închei de aceea cu maxima anului: este criză de angajaţi, nu mai avem oameni care să muncească. Păi e inflaţie de joburi care sunt practic sclavie. Munca oferită în cele mai multe cazuri este un compromis inacceptabil sau o invitaţie la supravieţuire disperată.