04 iulie 2017

Acum câţiva ani, mă mai interesa


Existenţa în România a unor partide conservatoare, mai exact afiliate la A(ECR). Apăruse atunci ong-ul apoi şi partidul Noua Republică, fondate de Mihail Neamţu. Personajul era evident "din alt film", ca şi ceilalţi conservatori autodeclaraţi (Baconschi, Papahagi şi Voinescu-Cotoi, care însă nu au intrat în PNR). Dar necesitatea unui partid conservator atenua reacţia de respingere a mesagerului, atenţia fiind către substanţă şi nu către "recipient". Wrong!

Văzusem în A(ECR) alternativa la pseudodreapta PPE (din care se separase, vezi AdieuEPP.com). Până atunci, popularii erau consideraţi "conservatori" (mai aud şi acum expresia la ştiri, de exemplu pentru partidul lui Merkel). Dar iluziile nu au durat prea mult. Chiar nucleul conservatorilor, cel britanic, dădea semnale îngrijorătoare: legiferarea "căsătoriilor" gay şi tărăgănarea apoi sabotarea referendumului de ieşire din UE. Şi nu numai Cameron şi Tories, ci şi al doilea partid conservator important, PiS din Polonia (Kaczynski ceruse înfiinţarea "Armatei UE"). Mai bine merge partidul conservator din Cehia (fondat de Vaclav Klaus).

Iar acum, din nou, Mihail Neamţu. Veche şulfă sorosistă, a fost plantat încă din stadiul de larvă în incipienta mişcare naţionalistă din anii '90 (rămasă tot aşa şi acum!), apoi ţuţăr discipol al lui Pleşu şi Troţkimăneanu, afişând un "conservatorism liberal" (adică negându-l, de fapt) şi bântuind prin mediile ortodoxe ecumeniste (alt fake, desigur). Neamţu îşi anunţă intrarea în PnL, probabil primul gest public autentic, după multă vreme.

Conservatori cu numele sunt acum în România, Partidul Noua Republică şi Partidul M10 (al lui Macovei). Dacă va fi vreodată o mişcare conservatoare (naţionalistă, eurosceptică) în România, va trebui să respecte porunca "să nu-ţi faci chip cioplit", să înţeleagă că fără un fond autohton nu poţi exista, că nu te poţi baza doar pe traineri, simpozioane şi workshopuri.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Sorin Roşca-Stănescu, 2010: "Din păcate, niciuna dintre administraţiile de la Bucureşti nu a dezvoltat şi nu şi-a consolidat relaţiile cu China. Chiar şi în cadrul Parteneriatului Euro-Atlantic, de multe ori noi i-am dezamăgit pe europeni, în favoarea Statelor Unite. Începând din 2011, şansa Bucureştiului este de a merge loial, împreună cu partenerii europeni, cât mai aproape de China."

Sorin Roșca-Stănescu, 2012: "Ca atare, printr-o viitoare uniune noi trebuie să câștigăm ceea ce am pierdut. Ceea ce am dat sau ceea ce ni s-a luat. Noi trebuie să primim asigurări că vom intra în randul statelor europene cu o economie și cu un nivel de trai performante. A doua realitate derivă din analiza intențiilor polilor de putere UE. Și, în primul rand, a intențiilor Germaniei. Dacă Germania vrea consolidare și integrare prin austeritate, atunci ea se va prăbuși în sine și va prăbuși UE. Dacă, dimpotrivă, Berlinul vrea dezvoltare și investiții, atunci da, avem ce căuta în federație."

Postări populare (nu P.P.E. !):