Ultimul populist: Dragnea

Într-o țară colonială – precum România –, unde nimic important nu se mai află în posesia autohtonilor, tot ce este strategic aparținând capitalului străin, populismul trebuie strivit cu cizma, pentru că, fără să vrea, atentează, prin însăși creșterea salariilor derizorii, la miza de fond pentru capitalul străin: salariul mic, de tip colonial, pe care se bazează de fapt jefuirea țării, aservirea românilor, distrugerea națiunii.

Ilie Şerbănescu (Cotidianul):

Este lesne observabil, la o privire oricât de sumară, că imediat cum o forță politică reușește să pună în pericol sau chiar numai în discuție establishment-ul politic în oricare din țările-nucleu ale Occidentului de azi, ajunge să fie taxată, automat aproape, drept „populistă“.

Indiferent dacă forța politică născândă ori în ascensiune vine din zona de stânga sau din zona de dreapta! Ca în Caragiale: am, n-am treabă, pe la 12 trecute fix… dă-i cu „populiștii“! Adică răii sau, mai precis, cei care aparent promit binele, dar aduc răul! Așa sunt făcuți populiști cei de la Alternativa pentru Germania, cei de la Frontul Național al dnei Le Pen în Franța, cei de la Mișcarea 5 Stele în Italia, suitele de ecologiști de colo și colo, extremiștii de stânga, dar și extremiștii de dreapta, mă rog, tot ceea ce se consideră că atentează practic sau doar mental la regulile globalizării, aservirii transnaționale și lichidării identității națiunilor. Până și marele bogătaș Donald Trump a fost vituperat ca populist pentru că a îndrăznit nu numai să ajungă președinte al SUA, dar și să proslăvească locurile de muncă din America și, ce să vezi?!, clasa mijlocie. S-a atins performanța ca, dacă ai pe cineva de țintuit ca într-un insectar, îl faci „populist“, pentru că așa își înțeapă de moarte adversarii cancelarul Merkel, miliardarul Soros, bancherul euro Draghi sau CEO-ul Google. Doamne ferește dacă vreo forță politică vrea să dea prioritate creării de locuri de muncă sau, și mai rău, să ma ia ceva prin Europa din atributele conferite anterior, la presiuni sau neglijențe, unor structuri transnaționale ori suprastatale, precum nefericirea numită Komisariatul de la Bruxelles!

Absolut jenant, eticheta de „populist“ este pusă fără nicio legătură cu accepțiunea reală a termenului, ci doar pentru înfierarea oricărei încercări de a se contesta tronul celor care, ca să domnească, în spatele unor aparate monstruoase de informație și protecție, s-au înconjurat abil de clișee și paradigme întru disperarea oamenilor și batjocorirea bunului-simț. După Enciclopedia Britanică, „populismul este un program sau o mișcare politică având în centru omul de rând, în antiteză cu o elită anume, contrast din care omul de rând iese câștigător“. Ce ar fi, ca atare, rău în populism?! Cam nimic! Sau rău în el este tocmai ceea ce e bun în el?! Ori este rău numai pentru că este bun?!

Dacă în țările din centrele coloniale populismului i se permite măcar să existe, deși mereu și mereu în bătaia puștii, în țările periferiilor coloniale acesta este strict interzis. În țările colonii – precum România – unde votul popular, pretins ca exercițiu suprem al democrației, nu este respectat și, dacă nu convine stăpânului extern, este chiar călcat în picioare, populismul trebuie repudiat, trebuie nu doar descalificat, dar și dărâmat cu tunurile. Pur și simplu pentru ca omul de rând doar să șteargă pe jos, să-și vadă lungul nasului și să nu-l ridice cumva dincolo de vârful bombeului! Iar dacă vreo forță politică încearcă să dea ceva la nevoiași, cum s-ar spune, omului de rând, trebuie distrusă imediat, să nu-i mai vină idei „populiste“! Într-o țară colonială – precum România –, unde nimic important nu se mai află în posesia autohtonilor, tot ce este strategic aparținând capitalului străin, populismul trebuie strivit cu cizma, pentru că, fără să vrea, atentează, prin însăși creșterea salariilor derizorii, la miza de fond pentru capitalul străin: salariul mic, de tip colonial, pe care se bazează de fapt jefuirea țării, aservirea românilor, distrugerea națiunii.

Iată ultimul episod (2017) dn istoria populismului într-o țară colonială: „populistul“ Dragnea a îndrăznit să mărească salariile, puținele pe care a putut dintre mult mai multele existente, și de aceea este cazul să fie pedepsit! Pentru că a mărit salariile într-o colonie și nu cumva pentru că a introdus o grațiere spre a descongestiona penitenciarele și nici pentru că a dezincriminat parțial abuzul în serviciu! Repetăm: pentru că a mărit salariile la pălmași! Așa este comanda de la proprietarul străin al țării către sistemul vătășesc. Dragnea, ultimul populist, să fie scos din joc!