"Eşti naţionalist? Pâi atunci eşti retrograd, eşti ceauşist!"

Manipulare pe mai multe niveluri:

- Prezentarea creşterii PIB-ului ca element de progres "general", în condiţiile în care o parte semnificativă din acesta o reprezintă capital (profit) repatriabil şi investiţii direcţionate pentru creşterea profitului privat extern, nu neapărat pentru dezvoltarea României ("Nu-i treaba companiilor străine să dezvolte România, scopul lor este doar profitul" - Ilie Şerbănescu). 

- Trecerea sub tăcere a neconcordanţei dintre creşterea PIB-ului şi cea a puterii de cumpărare, raportul dintre "partea din PIB alocată muncii" şi "partea alocată capitalului" fiind de circa 1:2, în UE fiind 60%:40% ("În România distribuţia PIB-ului a ajuns la sub 40% pentru muncă şi la peste 60% pentru capital, ca în colonii" - tot Ilie Şerbănescu). A crescut de patru ori PIB-ul, dar salariile sunt la sfert faţă de UE, în timp ce preţurile sunt "aliniate" în totalitate. Şi asta fără a se ţine seama de costurile mai reduse din România, care nu justifică alinierea preţurilor, mai ales la energie şi materii prime; aliniere făcută nu de mult-fetişizata "piaţă", ci intervenţionist, prin implementarea directivelor UE, prin legislaţie. Costul forţei de muncă "prezintă un paradox": este aproape invariabil, de la un an la altul.

- Sub eticheta de "ceauşism" se caută a se îndesa nu doar ideologia socialistă şi practicile regimului Ceauşescu, ci şi acele principii totuşi-pozitive (enunţate explicit sau nu, respectate în practică sau nu): autarhia economică, autonomia de decizie în cadrul "lagărului socialist" (= în organizaţiile şi alianţele în care România este parte), "neamestecul în treburile interne" (principiu enunţat în Carta ONU şi doar preluat de Ceauşescu), "războiul întregului popor", "statul unitar centralizat", "identitatea naţională", "dezvoltarea armonioasă a tuturor zonelor ţării", "industrializarea României".

- Discreditarea criticilor sistemului colonial de jefuire a României, ca fiind "nostalgici", "retrograzi", "ceauşişti".

- Discreditarea dreptei (generice, neexistând încă un partid semnificativ real- de dreapta), maimuţărind-o prin impostura oengistă care "dă direcţia", adică prezentând ca fiind "de dreapta" mesaje împotriva oricărui element de progres care nu are girul "vocilor autorizate" (de către ştim noi cine). În acelaşi timp, impostura PSD-ALDE este criticată ca "deviaţionism de dreapta", "proto-fascism", "naţional-comunism", de fapt omologând-o astfel drept "politică de dreapta".

- Emitentul manipulării este un ong din Reţeaua Soros cu o denumire pompoasă, Institutul pentru Politici Publice. Care de fapt este un grup de lobby mult prea băgat în seamă de diversele guvernări de până acum, şi care refuză să-şi dezvăluie sursele de finanţare.

Dacă aş fi "nostalgic", aş fi după un stat care să îşi controleze direcţiile de dezvoltare şi care să îşi aloce resursele în scopuri proprii, scopuri şi etape dezbătute şi stabilite pe baza unui larg consens la nivelul societăţii. Nu era cazul, înainte de 1990, decât parţial. Acum este prezentată creşterea economică direcţionată spre exterior ca fiind "bunăstare generală".