16 martie 2016

Primul mare academician după Elena Ceauşescu: "omida" Isărescu


În timp ce, cu mici excepţii, aproape toate statele membre ale zonei euro au realizat că motivul dezindustrializării este principiul convergenţei, la BNR fizica este încă la nivelul maşinii pe aburi. Având un spaţiu monetar compartimentat, cu rate ale inflaţiei diferite în fiecare stat, principiul convergenţei generează un efect de apreciere reală a propriilor exporturi, scumpindu-le. Reţeta BNR împotriva reducerii competitivităţii sunt sacrificiile şi nu deprecierea nominală a monedei sau exportul inflaţiei. Doar nu vrem să supărăm stăpânii! Deci proprii muncitori trebuie să strângă cureaua dacă dorim să avem o economie competitivă, nu cei care ne-au umplut rafturile cu pătrunjel olandez, roşii germane şi caşcaval danez.
(Le zice bine Radu Golban şi de data asta, dar ce naiba o căuta la PSRO-ul lui Geoană, "partid-sistem" ? Şi nu se poate abţine să citeze economişti de stânga)


Bursa:

   Domnul Isărescu se plânge că în 20 de ani nu a mai văzut atâtea pericole la adresa stabilităţii României. Sunt convins că temerile distinsului ezoteric din fruntea BNR sunt inspirate dintr-un horoscop al colegului său, membru al conducerea băncii centrale, Virgil Stoenescu.
   Ceea ce eternul Guvernator refuză să vadă este dezastrul pe care el însuşi l-a generat în România exact în perioada la care se referă. Predicatorul modestiei şi sărăciei pe pământ pentru atingerea unor scopuri nobile într-o lume de apoi încearcă iar să explice românilor de ce trebuie să se împace cu puţinul. Nemulţumirile oamenilor despre care Mugur Isărescu vorbeşte nu sunt de natură teoretică, ci sunt cât se poate de reale. Cei mai săraci dintre compatrioţi trebuie să-i vadă semnătura şi pe ultimul leu din buzunar, în caz că au uitat cine a cauzat subdezvoltarea României. Ar putea candida la Premiul Nobel pentru Economie cu o lucrare intitulată "Cauze nobile ale sărăciei ordonate şi ştiinţifice".
   Dacă domnului Laszlo Tokes i-a fost retrasă o stea, domnului Guvernator ar trebui să i se tundă vreo 6 constelaţii. Cel mai mare pericol la adresa stabilităţii ţării îl reprezintă habotnicia de natură sectantă a prea orgoliosului şi multi-doctorului în economie Mugur Isărescu. Convingeri învechite, contrazise de economişti de talie mondială şi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie (James Mirrlees, Paul Krugman, Joseph Stiglitz, Peter Diamond, Edmund Phelps), îl aduc pe academicianul iluzionist cu slăbiciuni pentru zaţul de cafea în sfera fundamentalistă a unui taliban al finanţei dezlănţuite, periculos şi irecuperabil.
   Acordându-i beneficiul vârstei şi subsecvent cel al amneziei, totemul mumificat ar face bine să se uite în bila de cristal ca să descopere cine este responsabil pentru cea mai înaltă îndatorare a României din istorie. Încorsetarea economică a ţării a fost în primul rând generată de politica monetară a Băncii Antinaţionale a României. Criza din eurosistem a dovedit fără tăgadă ca modelul de integrare monetară prin convergentă este pentru economii în curs de dezvoltare extrem de toxic. În timp ce, cu mici excepţii, aproape toate statele membre ale zonei euro au realizat că motivul dezindustrializării este principiul convergenţei, la BNR fizica este încă la nivelul maşinii pe aburi. Având un spaţiu monetar compartimentat, cu rate ale inflaţiei diferite în fiecare stat, principiul convergenţei generează un efect de apreciere reală a propriilor exporturi, scumpindu-le. Reţeta BNR împotriva reducerii competitivităţii sunt sacrificiile şi nu deprecierea nominală a monedei sau exportul inflaţiei. Doar nu vrem să supărăm stăpânii! Deci proprii muncitori trebuie să strângă cureaua dacă dorim să avem o economie competitivă, nu cei care ne-au umplut rafturile cu pătrunjel olandez, roşii germane şi caşcaval danez.
   Numitul pe viaţă în funcţia de Gauleiter BNR este adeptul unui sistem monetar care naşte competitivitate în detrimentul celor mai săraci, cruţând renta băncilor şi creditorilor străini. Uimit de bunăstarea pe care o vede de pe geamul din birou, exprimată prin înghesuiala din Lipscani, Mugur Isărescu a decis că este mai indicat ca românul să stea mai bine pe acasă decât să întristeze Fondul Monetar sau Bruxelles-ul. Pe acest autointitulat nepot de preoţi ortodocşi nu l-a atins smerenia nici măcar în treacăt. Atât măsurile de austeritate binecuvântate de Domnia sa, cât şi creşterea competitivităţii prin pauperizarea omului de rând au fost măsuri de natură să genereze profituri uriaşe partenerilor economici, oferindu-le o piaţă de desfacere cu o monedă fidelă colonialiştilor. Desigur că în ştiinţa economică există mai multe şcoli. În fruntea deciziilor monetare ale unui stat, însă, este de preferat un om cu chemare pentru cerinţele şi nevoile majorităţii populaţiei şi nu o portavoce a unei agende străină de realitatea românească. Arhitectul unei economii şantajabile a creat un Eldorado pentru creditarea în valută tocmai ca să se dea pe după piersic atunci când am fi putut, prin deprecierea leului, să încurajam exporturile. Ani la rând a şubrezit macroeconomia printr-un corset rigid, în care a dorit să reducă deficitul comercial nu prin deprecierea leului, doar să nu irite Europa, ci prin creşterea taxelor de consum, reducând consumul intern.
   În regimul anterior, sacrificiul era cerut pentru a asigura stingerea anumitor datorii externe. Astăzi, sacrificiul este făcut pentru a asigura plata consumului (în condiţiile unui deficit comercial cronic, diminuând progresiv şansele de redresare). Tocmai această austeritate are menirea de a menţine România într-o stare de dependenţă faţă de creditele externe pentru a finanţa comerţul exterior. Oare acesta să fie rostul sacrificiilor ţării, respectiv finanţarea produselor de consum străine, dezindustrializarea şi devastarea agriculturii?
   Ne-am ales un om cu ştiinţă. De data asta, cel puţin nu este o chimistă.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):