Cum pot fi identificaţi complicii ocupantului: deviază atenţia de la agenţii străini ajunşi la butoane în România, la ţinte secundare pe care le numesc "statul mafiot", "sistemul băsist", "corupţia generalizată".

28 martie 2015

Voturile din 2012 au fost anti-austeritate; dar a uitat asta şi PSD, şi Boboru'



Iar trebuie să-i dau dreptate lui Costi Rogozanu. La bucată, pe partea cu austeritatea ("Poporul e cu doi-trei ani înaintea justiţiei"):
Să lăsăm discuţiile mărunte despre justiţie, DNA, lupte de culise, SRI. Şi să încercăm să vedem, simplu, din avion cum ar putea fi interpretate treburile. O propunere de sinteză subiectivă a ultimilor ani:

Alternanţa la putere e dată peste cap de decalajul în alegeri – prezidenţiale cu parlamentare -, una din multele tîmpenii legislative electorale susţinute de toată firea “progresistă” a ţării (ONG, intelectuali de dreapta că de stînga nu prea erau, politicieni la modă etc). Decalajul creat de cîţiva ani între puterea parlamentară şi puterile preşedintelui duce la efect de seră numit de unii anticorupţie.

2012 era anul în care era firesc ca Traian Băsescu să zboare din post. O mişcare populară clar orientată anti-austeritate a fost sucită în timpul anului 2012 în ceva ambiguu gen susţinerea statului de drept. De fapt a fost o demonstraţie de forţă din partea unor instituţii precum Comisia Europeană prin care s-a spus clar că nu mişcă nimeni politic în front din blocul austerităţii. Şi a fost o demonstraţie de forţă a elitei locale, cum că orice mişcare civică nu poate fi decît corect orientată spre dreapta, contestarea Troicii nu dădea bine în rapoarte.

În felul acesta am avut doi ani de păsuire pentru un bloc politic corupt. Toată aripa Băsescu-Udrea-Bica etc. este acum renegată de apărătorii “statului de drept” de atunci. Un vot popular la referendum sau la alegeri parlamentare a exprimat clar tendinţa încă de atunci. Pentru unii însă aceia au fost răul necesar de luptă împotriva marelui inamic: nu PSD-ul, ci poporul care nu ştie ce votează, ce vrea etc. [...]

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):