Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

28 martie 2015

Voturile din 2012 au fost anti-austeritate; dar a uitat asta şi PSD, şi Boboru'



Iar trebuie să-i dau dreptate lui Costi Rogozanu. La bucată, pe partea cu austeritatea ("Poporul e cu doi-trei ani înaintea justiţiei"):
Să lăsăm discuţiile mărunte despre justiţie, DNA, lupte de culise, SRI. Şi să încercăm să vedem, simplu, din avion cum ar putea fi interpretate treburile. O propunere de sinteză subiectivă a ultimilor ani:

Alternanţa la putere e dată peste cap de decalajul în alegeri – prezidenţiale cu parlamentare -, una din multele tîmpenii legislative electorale susţinute de toată firea “progresistă” a ţării (ONG, intelectuali de dreapta că de stînga nu prea erau, politicieni la modă etc). Decalajul creat de cîţiva ani între puterea parlamentară şi puterile preşedintelui duce la efect de seră numit de unii anticorupţie.

2012 era anul în care era firesc ca Traian Băsescu să zboare din post. O mişcare populară clar orientată anti-austeritate a fost sucită în timpul anului 2012 în ceva ambiguu gen susţinerea statului de drept. De fapt a fost o demonstraţie de forţă din partea unor instituţii precum Comisia Europeană prin care s-a spus clar că nu mişcă nimeni politic în front din blocul austerităţii. Şi a fost o demonstraţie de forţă a elitei locale, cum că orice mişcare civică nu poate fi decît corect orientată spre dreapta, contestarea Troicii nu dădea bine în rapoarte.

În felul acesta am avut doi ani de păsuire pentru un bloc politic corupt. Toată aripa Băsescu-Udrea-Bica etc. este acum renegată de apărătorii “statului de drept” de atunci. Un vot popular la referendum sau la alegeri parlamentare a exprimat clar tendinţa încă de atunci. Pentru unii însă aceia au fost răul necesar de luptă împotriva marelui inamic: nu PSD-ul, ci poporul care nu ştie ce votează, ce vrea etc. [...]

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):