Postări
Dezamăgirea Varanului faţă de "preşedintele" PC, Daniel Constantin, indică un lucru pe care mass-media îl trece sub tăcere: aşa-zisele "partide oligarhice / ale baronilor" ascultă, de fapt, de alte comandamente. Externe. Dacă oligarhii nu săreau în barca pro-UE, lansată odată cu Declaraţia de la Snagov din 1995 (iniţiată de Iliescu), ar fi avut şansa - cu puţin efort - să devină burghezie naţională. Aşa, au ajuns doar nişte mazete. "Fiind corupţi", nu mai au loc la vârf (să-l văd şi eu pe vreunul dintre "agreaţii extern" din business şi politică, măcar anchetat - nu judecat şi condamnat...).
2014 a fost un an greu în care am trăit:
– apogeul luptei mele politice cu Băsescu Traian,
– atacurile perfide venite din partea E Udrea şi M Macovei,
– lipsa de conştiinţă a lui Emilian Eva, Daniel Constantin şi Camelia Bogdan.
Anul 2015 va fi anul în care Băsescu, Udrea, Macovei, Emilian Eva, Camelia Bogdan, Daniel Constantin vor fi judecaţi de Dumnezeu, dar şi de justiţie. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu acoliţii lor (Sorin Oancea, Mihai Craiu, Dan Andronic). Eu nu-mi doresc decât ca justiţia să facă dreptate.
8 comentarii :
În mesajul de Anul Nou 2015, Adrian Năstase se face că n-are de-a face cu ce s-a întâmplat prin România (amintesc doar "afacerea" Petrom, şi falsificarea referendumului constituţional din 2003):
"Am, în continuare, un sentiment neplăcut – acela că noi reprezentăm “indienii” din “Estul” sălbatic care trebuie să dispară pentru a face loc mall-urilor şi reclamelor de detergenţi străini. Poate, totuşi, anul care vine ne va aduce înţelepciunea de a ne cunoaşte şi apăra propriile interese, atât în ceea ce priveşte resursele naturale cât şi pe cele umane."
Paul Everac: - "Borşul de peşte":
[...] În faza a doua a ciorbei, când treaba se mai aşezase, chilca primară a fost zvântată şi zelatorii înfierbântaţi, au început să fie traşi la răspundere, ba chiar pedepsiţi. Mai întâi, ca la gladiatori, Stalin a arătat cu degetul în jos, îndreptăţindu-l (nu se ştie de ce) pe Gheorghiu-Dej să lichideze contul partidei Ana Pauker şi să o acuze de deviere, adică de excese, să reclame “legalitate”. Mai apoi, când regimul s-a încoţopenit şi mai tare, Nicolae Ceauşescu a dat de pământ cu Drăghici şi cu o parte din Aparatul de la Interne, pentru excese, ba a smotocit şi memoria lui Gheorghiu-Dej ca unul care a abuzat. Dar când a fost să-l acuze şi pe Ceauşescu însuşi că a abuzat (după ce, prin diverse devieri, se descotorosise de unii) s-a făcut o nouă ciorbă, cu o nouă chilcă şi o nouă albitură, intrând în ea peşte mărunt, tineret zgomotos şi “eroic”, pus pe zurbă, plus scandalagii de primă etapă, iar la Timişoara vagabonzi spărgători de vitrine. S-a tras în chilcă şi în oamenii muncii cei mai agitaţi, care au dat spuma ciorbei. Apoi s-a ales acolo un comitet de înţelepţi care să dreagă zeama şi să dea un gust, o direcţie, cu Lorin Fortuna, Claudiu Iordache şi ceilalţi. S-au băgat curând alţi înţelepţi de la Bucureşti, de talie mai mărişoară, zvârliţi şi ei în oală de nu prea se ştie cine, care i-au opărit şi scos la margine pe cei de la Timişoara, nemailăsându-le multe zile politice. Apoi a început bătaia peştelui la Bucureşti, când a venit un crăpcean mare şi solzos, un somn grăsuliu cu ochi căscaţi şi vreo două, trei ştiuci, iar peste ei alţii, aduşi din mări străine, cu cozile bătând. De chilcă şi de albitură ca şi de primii protagonişti, nu mai ştie nimeni, căci s-au dat de-o parte.
Ciorba ar trebui să fie bună, dar nu prea are gust. Pe alocuri e chiar greţoasă. Colţoşii sunt la post, rechinii bălăcesc în voie. Un peşte-şarpe de speţă marină conduce jocul, dând la fiertură un iz de ciuşcă şi de boia. Cei mai mulţi servesc sorbind cu linguriţa de pe margini. Alţii înghit în sec. Albitura revoluţionară a fost scoasă cu prostovolul şi dată de-o parte. Acum ar urma, după sora noastră Franţa, pentru ca meniul să fie complet, ciulamaua Directoratului, apoi Consulatul şi în urmă Imperiul, care până la urmă degenerează şi aşteaptă o nouă plevuşcă bine îndrumată pentru o nouă revoluţie.
“Lingura şi strachina, mămăliga e gata!”
Asta fac rechinii mari...
http://www.bursa.ro/ungaria-mii-de-manifestanti-mobilizati-din-nou-contra-premierului-viktor-orban-257301&s=international&articol=257301.html
Dinu Patriciu a murit...
Restul sunt prin închisori..
Aşa-i când îţi trădezi ţara...
Nu le merge-n Ungaria, ungurii nu se mai lasă păcăliţi.
"Brânza-i gratis doar în cursa de şoareci". Mai ales aia "de lux" (Rochefort, etc.).
Mişto zicală.
N-am ştiut. O s-o spun si eu mai departe...
Nimic nu e gratis.Plăteşti mai ales cu libertatea sau viaţa
Am întâlnit-o prima dată după 1989, ca replică într-un film străin. Apoi, şi prin presă.
Îmi cer scuze de la Conu Mişu (http://conumishu.wordpress.com/), căruia i-am şters involuntar un comentariu, după ce i l-am publicat pe acelaşi (ambele operaţiuni din e-mail, unde-mi apar comentariile, nu din pagina Blogger; lucrând "în html" şi nu în formatul sandard, a fost posibil - eroarea mea e c-am dat click pe "ştergere" la comentariu, nu la notificarea din e-mail).
Comentariul recuperat (Blogger nu-l mai reîncarcă, nu-l mai "vede"):
"Dacă oligarhii nu săreau în barca pro-UE, lansată odată cu Declaraţia de la Snagov din 1995 (iniţiată de Iliescu), ar fi avut şansa - cu puţin efort - să devină burghezie naţională. Aşa, au ajuns doar nişte mazete." - o sinteză excelentă a 25 de ani de istorie pierduți.
Fundamentală observația ta. În orbirea sau frica asta s-au văzut cel mai bine limitele comunismului care, probabil mai mult decît alte sisteme, a disociat competența de inițiativă și accesul la informație pertinentă de capacitatea de a o folosi eficient (sau de a te folosi fără duplicitate de oameni care pot să o valorifice cu succes).
******************
Stânga FSN a clocit o oligarhie antinaţională, iar fraierii au pus botu' la "partidul maselor defavorizate"...
(apăruseră 7 comentarii - era al şaptelea - apoi am facut gafa, şi când am dat refresh la pagina cu postarea asta am văzut că erau doar şase)
Trimiteți un comentariu