Mascarada Comisiei Europene şi măscăricii ei de mâna a doua

BURSA:

     Noul preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, deţinătorul portofoliului "când situaţia devine serioasă trebuie să minţi", şi-a prezentat comisarii în faţa Parlamentului European.
     Ce a urmat poate fi descris drept o mascaradă, dar cuvântul nu este suficient de puternic pentru a caracteriza ceea ce se întâmplă acum pe coridoarele din Bruxelles. Presa europeană a scris deja despre apelurile pentru remanierea Comisiei, iar o întâlnire de urgenţă a lui Juncker cu liderii grupurilor parlamentare ar trebui să conducă la "salvarea Comisiei de la o catastrofă".
     După modul în care Juncker şi-a ales comisarii, deocamdată nu se ştie exact ce se află în spatele termenului "catastrofă". Este posibil ca utilizarea lui să descrie, de fapt, situaţia în care Parlamentul European aprobă lista lui Jean-Claude Juncker, după una sau două schimbări în componenţa sa?
     Philippe Lamberts, co-preşedinte al grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană din PE, a scris recent în Financial Times, că "pachetul de jokeri al lui Juncker cere o remaniere", deoarece "procesul de selecţie pare să fi fost un exerciţiu de satiră politică". În opinia lui Lamberts, "toţi candidaţii au primit portofolii de politici pentru care sunt cel mai puţin pregătiţi".
     Printre cei numiţi de către europarlamentarul belgian se află comisarul ungar pentru educaţie, cultură şi cetăţenie, comisarul spaniol pentru energie şi climă, dar, mai ales, comisarul francez pentru economie, finanţe, taxare şi vămi.
     Pierre Moscovici, fostul ministru de finanţe al Franţei, este, fără îndoială, cel mai trist clovn din circul CE. Fără nici cea mai mică urmă de ruşine sau ridicol, el s-a lansat în cursa europeană pentru postul din care ar trebui să evalueze performanţele sale ca ministru al unei mari puteri europene.
     "Va trebui Europa să accepte, încă odată, faptul că Franţa nu îşi ţine cuvântul?", se întreabă Sylvie Goulard, membru al grupului liberal ALDE din Parlamentul European, într-un editorial din Financial Times. Cuvântul care trebuie respectat se referă, bineînţeles, la ţinta de deficit bugetar.
     De la incapacitatea de îndeplinire a unui obiectiv din tratatele europene, guvernul de la Paris a trecut la confruntarea directă cu autorităţile europene, în condiţiile în care premierul Valls a declarat, în faţa Adunării Naţionale, că "Franţa ia propriile decizii" şi nu mai cere permisiunea Comisiei Europene pentru a încălca obligaţiile bugetare asumate.
     "Ţările care încalcă regulile trebuie să plătească preţul", mai scrie Sylvie Goulard. Oare crede cineva că Moscovici va face acest pas?
     Lipsa de încredere în Pierre Moscovici este cea care l-a determinat, probabil, pe Juncker să treacă la o măsură fără precedent, după cum scrie revista germană online Deutsche Wirtschafts Nachrichten.
     Într-o decizie recentă a preşedintelui CE, privind organizarea responsabilităţilor membrilor Comisiei, se arată că "în domeniul coordonării şi supravegherii politicilor economice şi bugetare ale Statelor Membre, în special pentru zona euro, orice decizie care necesită aprobarea Comisiei va fi pregătită şi înaintată de către Vicepreşedintele pentru Euro şi Dialog Social, alături de Comisarul pentru Afaceri Economice şi Politice".
     În cazul noii Comisii Europene, este vorba despre Valdis Dombrovskis, respectiv fostul ministru de finanţe ale Franţei, Pierre Moscovici. Astfel, lui Moscovici i-a fost luată orice putere de decizie chiar înainte de conformarea sa, conform articolului din DWN.
     Sven Giegold, purtător de cuvânt al Verzilor din Parlamentul European, a declarat că, prin punerea lui Moscovici sub tutela lui Dombrovskis, Juncker a creat un "comisar de mâna a doua", iar aceasta poate conduce la creşterea sentimentului anti-european în Franţa, după cum mai scrie DWN.
     În articolul său din FT, Philippe Lamberts admite, totuşi, că preşedintele CE s-ar putea să nu fie singurul responsabil pentru spectacolul dezagreabil de la Bruxelles. Fiind nevoit să accepte persoanele numite de guvernele UE, Juncker a făcut aceste "numiri provocatoare", după cum le caracterizează Lamberts, astfel încât să determine un vot de neîncredere din partea PE.
     Dincolo de posibila respingere a comisarilor lui Juncker, este probabilă menţinerea pe lista "jokerilor" a unor persoane care nu au fost caracterizate astfel de Philippe Lamberts. Printre ele se regăsesc doi foşti premieri, respectiv Alenka Bratusek din Slovenia şi Jyrki Katainen din Finlanda.
     După căderea guvernului pe care l-a condus, în urma unei moţiuni de cenzură, dar înainte de alegerile anticipate, fostul premier al Sloveniei şi-a exercitat prerogativele de numire a candidatului ţării sale pentru un post în Comisia Europeană. Numele acestuia a fost Alenka Bratusek.
     Comisia pentru prevenirea corupţiei din Slovenia a declanşat o anchetă privind "posibilul conflict de interese în ceea ce priveşte numirea candidatului pentru CE", în timp ce site-ul de ştiri Euobserver scrie că 65% dintre sloveni se opun candidaturii ei pentru CE.
     Contează? Deloc! Chiar şi actualul premier, Miro Cerar, a declarat, în faţa unei comisii parlamentare, că "noul guvern nu doreşte redeschiderea cazului auto-nominalizării predecesorului său", deoarece "lansarea unor acuzaţii împotriva Sloveniei pe plan internaţional nu este în interesul naţional", conform unui articol din cotidianul Slovenia Times. La fel de puţin a contat şi pentru Jean-Claude Juncker, acesta oferindu-i nu doar un post de simplu comisar, ci unul dintre cele cinci posturi de vicepreşedinte al Comisiei Europene.
     Acesta nu este singurul exemplu care demonstrează marasmul în care se scaldă clasa politică europeană, dovedind că propria noastră clasă politică mai are mult de "învăţat" până să ajungă pe culmile decăderii şi corupţiei.
     Despre Vera Jourova, nominalizată de guvernul de la Praga pentru CE, Financial Times arată că "a cunoscut o creştere rapidă dintr-o închisoare a Cehiei până la poziţia din care va supraveghea remuneraţiile din sistemul bancar", în condiţiile în care preşedintele CE i-a oferit portofoliul justiţiei. Jourová a petrecut o lună în arest în 2006, în urma unor acuzaţii de corupţie legate de alocarea fondurilor europene, acuzaţii retrase ulterior. Conform biografiei din Wikipedia, Vera Jourova a fost co-proprietar al companiei Primavera Consulting între 2006 şi 2013, companie specializată în consultanţa pentru "accesarea" fondurilor europene destinate dezvoltării regionale.
     Un alt post de vicepreşedinte i-a fost oferit lui Jyrki Katainen, fost ministru de finanţe şi premier al Finlandei, care a demisionat de la conducerea guvernului în urmă cu câteva luni, pentru a-şi pune "energia" în slujba idealurilor europene. Înainte de a fi numit de Juncker pe postul de vicepreşedinte al CE pentru locuri de muncă, investiţii, creştere şi competitivitate, Katainen ocupa tot un post de vicepreşedinte şi în Comisia condusă de Barroso, de data aceasta pentru afaceri economice şi monetare şi moneda euro.
     Jyrki Katainen a promis, la preluarea conducerii guvernului în 2011, că va adopta politici pentru creşterea competitivităţii Finlandei. Eşecul său răsunător la nivelul unei ţări europene mici, din punct de vedere al populaţiei, şi fuga de responsabilitate ridică serioase semne de întrebare cu privire la competenţa sa de a coordona politicile de competitivitate pentru întreaga Uniune Europeană.
     După "negocierile" din perioada următoare, compromisul va ieşi învingător, probabil, iar lista lui Juncker va fi aprobată de PE.
     Dar până când va putea fi menţinut acest status-quo tot mai fragil, în condiţiile în care Franţa şi Italia au pornit pe drumul ignorării legislaţiei europene, mai ales când realitatea economică va călca în picioare toate compromisurile politice?