Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

06 octombrie 2014

Ţara lui Dumnezeu şi Maimuţoii



AGERO:

    Unul îl face nazist, celălalt mincinos.  Analfabetule!, strigă unul. Plagiatorule, urlă hâhâit celălalt. Mai bine cu Nuţi decât cu tine! Mai bine la spital decât la bal… Dar balul continuă, cu mâna lui Nuţi ridicată, când e la privată. Şatra e la putere, şatra vrea să intre în istorie. Degeaba a scris Eminescu piesa Alexandru Lăpuşneanu, despre mişeii naţiunii. Aceştia de azi nu sunt mişei, nu sunt nazişti, nu sunt dictatori, asemena calităţi de excepţie nu au, aceştia sunt chiori, ologi, miopi, handicapaţi, beţi, beţi de putere, beţi de cuvinte, cuvintele la ei sunt pe prim plan, stau cu Constituţia în braţe, ce chichiţ să mai descopere, ca să-şi mai chinuie subalternii, avocaţii, cum ar fi, dacă azi mă suspendă, mâine cer să mi se prelungească mandatul! Constituţia e oare o găselniţă, o făcătură ca să existe prelungire la prelungirile chinurilor pe care le îndură poporul?
    România are probleme grave, dar maimuţoii ei nu se lasă, continuă dezmăţul, focalizează atenţia pe mizeriile lor, vor cu orice preţ să intre în istorie ca valeţii lui Grue Sânger. E timpul ca poporul român să se întrebe, cum am scăpat hăţurile, cum de s-a făcut ca aceste caricaturi să conducă şi să batjocorească una dintre cele mai frumoase ţări de pe pământ, dar de la Dumnezeu?
   Fiindcă sunt sigur că mulţi nu ştiu ce s-a întâmplat la Facerea lumii, dar am să le spun eu. După ce Dumnezeu a împărţit pământul tuturor popoarelor, i-a uitat pe români. A trebuit să-i atragă atenţia Sfântul Petru:
    - Doamne, ai împărţit pământul, i-ai dat fiecărui neam partea, dar i-ai uitat pe români!
   Dumnezeu a privit harta din mâna sa divină şi a văzut.
    - Da, măi, Petre, ai dreptate, i-am uitat pe români.
    - Şi acum ce-ai să faci, că ai dat tot, lor ce-o să le mai dai?
    Şi Dumnezeu, după ce a chibzuit o ţâră, şi-a întins sfântul său braţ şi a arătat:
    - Uite, mă, vezi cercul ăsta, ce am încercuit aici, e... partea mea, asta e partea mea, colea marea, dincoace munţii, colea câmpia, mai sus podişul, colea apele, delta, tot ce mi-am păstrat pentru mine... dă-le lor, românilor!
    Şi aşa s-a făcut că partea lui Dumnezeu le-a fost dată românilor. Dar românii prefăcuţi, cu omul nou cu stea în frunte, îşi bat joc de această minune, o terfelesc, o despoaie de codri, o sapă iraţional, o strică, o vând pe nimica, o tot băseizează şi debăseizează, poate o vedea Dumnezeu şi s-ar mânia:
    - Măi, Petre, uite ce-am făcut! Ce s-a ales de partea mea! Mai bine uitam de români, mai bine nu le dădeam nimic, fiindcă văd că ei doresc să nu aibă nimic, pe ce pun mâna, strică tot, poate vor să rămână în fundu’ gol, fără ţară, să rătăcească, să ajungă mai rău ca Ashaverus!...  
 
Grid Modorcea

5 comentarii :

Riddick spunea...

"Mangositul şi Cheraplesul"

[...]
- Ai văzut ce frumos mi-a mulţumit? întrebă Cheraplesul.
- Care? zise Mangositul. Mie mi-a pupat mâna, că doar eu sunt ăla care i-a prilejuit huzmetul. Fără mine şi sula mea (de cizmărie) se alegea praful.
- Ei hai, chiar aşa? Pâi tu n-ai de niciunele, tăicuţă, tu mototolişi nişte vorbe, dar temeiul e la mine, în punga şi chiverniseala mea, eu slobod din chimirul meu gologanii de unde ştiu şi dacă s-ar ivi neplăceri financiare eu le îndur singur, iar tu te zvânţi şi te fâlfâi, cu sulă cu tot. De-aceea el mi-a zis mie “sărut-mâna” şi “boerule!”, am fost făptaşul cel adevărat!
- Ba mie, care am fost stăruitorul hotărâtor!
- Ba mie, care am fost agonisitorul!
- Ba mie, care te-am înţepat în coaste, nesimţitorule! Şi ar fi cu cale să pună ştampila pe mine, stăpânul sulei. Căci de aici se trag cele de folos lui şi lumii mărunte!
Mai făcură nişte paşi pe promenadă, de braţetă, rânjind, până se ivi alt puştiulache.
- Tu care eşti, tot Ţâcă?
- Nu boerule, pupa-ţi-aş picioarele, eu sunt frate-su, Fârlifus! Şi am venit să te rog să nu mă laşi să mor cu zile, să ne dai şi nouă, să ne luam o hanţă sau o fleandură acu’ înaintea iernii, să lingem un basamac în cinstea Măriei Tale, să te votăm, deh! Cum ai făcut cu alde Ţâcă!
- Dar care e boerul pe care-l votezi, bre Fârlifus?
- Pâi nu sunteţi împreună?
- Nu! Suntem certaţi şi dezbinaţi ideologic şi politic!
- N-aş fi zis.
- Ba e aşa cum îţi spunem, bre Ţafandache! Singura noastră legătură e o unealtă de cizmărie.
- Ei!
- Da. Unul e cu socoteala, altul cu sula. Boerul sunt eu!
- Ba eu!
- Ba eu! Eu dau lovelele! Iar pe tine Mangositule, te iau şi te bag de urgenţă...!
- Ba că eu te iau şi te bag, Cheraplesule. Îţi zic şi de Născătoarea cui te-a făcut!
- Eu de Precista cui te-a crucit!
Şi aşa, din vorbă boerească în vorbă boerească, alungând toată puştimea din jur care venise să ceară, cei doi ajunseră fuduli şi gata de păruială în faţa secţiei de vot.

http://riddickro.blogspot.ro/2014/08/boerul.html

Crystal Clear spunea...

În ,ţara lui Dumnezeu, diavolul îşi face de cap

Riddick spunea...

Da' poate c-om fi noi "retrograzi", "mistici"... ;-)

Crystal Clear spunea...

TÂMPIRE GLOBALĂ... !

Riddick spunea...

"The Brave New World"


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):