09 septembrie 2014

Confesiunea “ultimului naţionalist”


Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional; însă nu-l vede de-adevăratelea pe Radu Tudor - cine-i, ori îl complimentează din alte motive...):

Recent, la Antena 3 analistul Radu Tudor, care se distinge prin corectitudine şi profunzime, a avut ideea – năstruşnică pentru zilele noastre – de a aduce în dezbatere câteva din problemele care sunt în mod sistematic evitate. Sunt probleme reale, indiferent cum sunt interpretate şi dacă sunt recunoscute sau nu, legate de statutul ţării în cadrul UE şi pe plan internaţional sau de pierderea oricăror pârghii şi deci şanse de dezvoltare în condiţiile preluării complete a poziţiilor strategice în economie de către capitalul străin, care, în natura însăşi a rânduielilor capitaliste, a venit în România pentru profit şi nu pentru altceva, oricum nu pentru a dezvolta această ţară, căci nu e treaba lui! Încă şi mai năstruşnic, dl Radu Tudor l-a avut ca interlocutor pentru discutarea unor asemenea probleme pe subsemnatul. Emisiunea a fost difuzată având permanent pe ecran în bandă de culoare atenţionarea: “Ilie Şerbănescu, ultimul naţionalist economic”. Caracterizarea nu-mi aparţine, dar mă onorează! În condiţiile în care se derulează lucrurile în România, mă simt chiar mândru de o asemenea anatemă, dacă vreunii sau alţii o consideră astfel. Că însă aş fi “ultimul naţionalist” este o problemă în sine, căreia merită să i se acorde câteva cuvinte.


În esenţă, dacă aş fi “ultimul naţionalist” din România ar fi o tragedie, una mai mare decât cea prin care trece în prezent această ţară. Ar însemna că absolut toţi ceilalţi naţionalişti au murit deja şi că, odată cu dispariţia obiectivă a subsemnatului, care şi aşa face de peste 72 de ani umbră pământului, naţionalismul în România se va fi stins. O tragedie, nu pentru că ar pleca în negura istoriei o poziţionare economică, politică şi societală despre care nu poate spune nimeni deocamdată dacă i-a venit sau nu sfârşitul, ci pentru că, după cum se vede de la o poştă, a rămas singura din păcate care îndrăzneşte să pună pe masă realitatea, aşa cum este! Realitate despre care trădătorilor de neam şi ţară nici prin gând nu le trece să vorbească, pentru a putea ei să se înfrupte din fărâmiturile lăsate de stăpânii lor străini. Nu-i deranjează nici chiar că străinii îi folosesc ca pe nişte vasali! Dându-se “europenişti” şi “euroatlantişti”, aceştia încearcă să arunce stigmatul naţionalismului asupra celor ce articulează adevărurile, dar cred că este clar şi pentru Grivei că ignorarea şi dizgraţia cu care sunt trataţi naţionaliştii nu înseamnă câtuşi de puţin că lucrurile despre care aceştia vorbesc nu există!

Oameni buni, dezaburiţi ecranele tabletelor cărora aţi ales să vă aserviţi minţile şi priviţi cu proprii ochi realitatea pe care o trăiţi: a trecut vremea când străinii şi vasalii lor români băgau mâna direct în resursele ţării şi activele statului (nu din alt motiv, ci doar pentru că acestea s-au terminat) şi vor trece la gâtuirea voastră spre a putea huzuri în continuare. Până acum s-au înfruptat din munca voastră din trecut şi nu s-a simţit prea tare, de acum încolo vă vor lua de la gură, din munca voastră curentă! V-o spune “ultimul naţionalist”!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: