09 septembrie 2014

Confesiunea “ultimului naţionalist”


Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional; însă nu-l vede de-adevăratelea pe Radu Tudor - cine-i, ori îl complimentează din alte motive...):

Recent, la Antena 3 analistul Radu Tudor, care se distinge prin corectitudine şi profunzime, a avut ideea – năstruşnică pentru zilele noastre – de a aduce în dezbatere câteva din problemele care sunt în mod sistematic evitate. Sunt probleme reale, indiferent cum sunt interpretate şi dacă sunt recunoscute sau nu, legate de statutul ţării în cadrul UE şi pe plan internaţional sau de pierderea oricăror pârghii şi deci şanse de dezvoltare în condiţiile preluării complete a poziţiilor strategice în economie de către capitalul străin, care, în natura însăşi a rânduielilor capitaliste, a venit în România pentru profit şi nu pentru altceva, oricum nu pentru a dezvolta această ţară, căci nu e treaba lui! Încă şi mai năstruşnic, dl Radu Tudor l-a avut ca interlocutor pentru discutarea unor asemenea probleme pe subsemnatul. Emisiunea a fost difuzată având permanent pe ecran în bandă de culoare atenţionarea: “Ilie Şerbănescu, ultimul naţionalist economic”. Caracterizarea nu-mi aparţine, dar mă onorează! În condiţiile în care se derulează lucrurile în România, mă simt chiar mândru de o asemenea anatemă, dacă vreunii sau alţii o consideră astfel. Că însă aş fi “ultimul naţionalist” este o problemă în sine, căreia merită să i se acorde câteva cuvinte.


În esenţă, dacă aş fi “ultimul naţionalist” din România ar fi o tragedie, una mai mare decât cea prin care trece în prezent această ţară. Ar însemna că absolut toţi ceilalţi naţionalişti au murit deja şi că, odată cu dispariţia obiectivă a subsemnatului, care şi aşa face de peste 72 de ani umbră pământului, naţionalismul în România se va fi stins. O tragedie, nu pentru că ar pleca în negura istoriei o poziţionare economică, politică şi societală despre care nu poate spune nimeni deocamdată dacă i-a venit sau nu sfârşitul, ci pentru că, după cum se vede de la o poştă, a rămas singura din păcate care îndrăzneşte să pună pe masă realitatea, aşa cum este! Realitate despre care trădătorilor de neam şi ţară nici prin gând nu le trece să vorbească, pentru a putea ei să se înfrupte din fărâmiturile lăsate de stăpânii lor străini. Nu-i deranjează nici chiar că străinii îi folosesc ca pe nişte vasali! Dându-se “europenişti” şi “euroatlantişti”, aceştia încearcă să arunce stigmatul naţionalismului asupra celor ce articulează adevărurile, dar cred că este clar şi pentru Grivei că ignorarea şi dizgraţia cu care sunt trataţi naţionaliştii nu înseamnă câtuşi de puţin că lucrurile despre care aceştia vorbesc nu există!

Oameni buni, dezaburiţi ecranele tabletelor cărora aţi ales să vă aserviţi minţile şi priviţi cu proprii ochi realitatea pe care o trăiţi: a trecut vremea când străinii şi vasalii lor români băgau mâna direct în resursele ţării şi activele statului (nu din alt motiv, ci doar pentru că acestea s-au terminat) şi vor trece la gâtuirea voastră spre a putea huzuri în continuare. Până acum s-au înfruptat din munca voastră din trecut şi nu s-a simţit prea tare, de acum încolo vă vor lua de la gură, din munca voastră curentă! V-o spune “ultimul naţionalist”!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: