02 iulie 2014

CDR - eşecul, ca rezultat planificat



Este istoria unui eşec. Eşecul unei maturizări politice, eşecul construirii unei societăţi civile autentice, eşecul construirii unei alternative viabile şi vandabile. Ce a rămas de pe urma acestui eşec?

Agenda de dreapta practic inexistentă, inventarea şi perpetuarea unei false drepte, care repetă la infinit refrenurile Pieţei Universităţii, ediţia 1990, PNŢCD în moarte clinică, PNL compromis, o aripă fesenistă transformată în "partid de dreapta", elita intelectuală a anilor 90, îngropată într-o inadecvare şi un penibil care dă frisoane, triumful lui Soros în societatea civilă, tema anti-comunistă compromisă....

Istoria CDR este istoria unui avort - conceperea şi uciderea încă de dinainte de naştere, a ceea ce ar fi putut să fie o şansă pentru România.

(Bogdan Duca, pe Facebook)

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):