Dez-ocuparea: CDR - eşecul, ca rezultat planificat

02 iulie 2014

CDR - eşecul, ca rezultat planificat

Este istoria unui eşec. Eşecul unei maturizări politice, eşecul construirii unei societăţi civile autentice, eşecul construirii unei alternative viabile şi vandabile. Ce a rămas de pe urma acestui eşec?

Agenda de dreapta practic inexistentă, inventarea şi perpetuarea unei false drepte, care repetă la infinit refrenurile Pieţei Universităţii, ediţia 1990, PNŢCD în moarte clinică, PNL compromis, o aripă fesenistă transformată în "partid de dreapta", elita intelectuală a anilor 90, îngropată într-o inadecvare şi un penibil care dă frisoane, triumful lui Soros în societatea civilă, tema anti-comunistă compromisă....

Istoria CDR este istoria unui avort - conceperea şi uciderea încă de dinainte de naştere, a ceea ce ar fi putut să fie o şansă pentru România.

(Bogdan Duca, pe Facebook)

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."