10 iunie 2014

Victorie deplină asupra României



Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

Băncile străine, pe care BNR şi alţi brokeri (guvernamentali sau nu) ai capitalului internaţional le-au adus în ţară pentru a o înstăpâni, au reuşit să ajungă a o face folosind în mod net doar bani din România şi nici un sfanţ din afară. Potrivit unei comunicări oficiale de zilele trecute, după 5 ani de dezangajare – “dezintermediere” în limbajul ipocriziei bancare – activele lor, respectiv creditele acordate, coborând vertiginos, au ajuns la nivelul pasivelor lor, adică al depozitelor. Pentru a se înţelege mai bine atât semnificaţia, cât şi eforturile de obţinere a acestei adevărate victorii, trebuie spus că băncile străine au fost aduse în România cu argumentul că România nu are bani şi că, pentru a se dezvolta, are nevoie să vină bănci străine cu bani.

Au fost necesare niscai cazne, căci s-a văzut repede că povestea cu dezvoltarea României constituia un biet trombon, iar acum, privind retrospectiv după numai câţiva ani, obiectivul urmărit era unul mai mult decât jenant: ca banii din România, ăia insuficienţi, să fie totuşi “intermediaţi”, mai bine zis controlaţi, de bănci străine şi nu cumva de bănci româneşti! Oricum nu era vorba de a se aduce din afară un surplus de bănet bancar cu care să fie ajutată dezvoltarea României! Ceva cazne nu puteau fi însă evitate pentru că iniţial chiar a fost nevoie de nişte bani din afară, întrucât nu avea cum să fie confiscat dintr-o dată spre intermediere de către băncile străine tot banul din România! Cu o injecţie de bani străini se puteau da pasager mai multe credite decât depozitele constituite (stocul creditelor faţă de depozite ajungând la un moment dat chiar la 140%), după care urma replierea. Atenţie, esenţial!, creditele aveau să fie acordate nu pentru investiţii şi locuri de muncă, ci pentru consum – adică pentru o falsă prosperitate pe termen scurt, dar secătuire pe termen lung! – condiţii în care, după maximum 4-5 ani, toţi banii româneşti de pe piaţă, mulţi puţini câţi erau, aveau să fie mobilizaţi pentru rambursări, fără ca vreo acumulare pentru dezvoltare să fi fost constituită, şi tot cheagul din puţinul strâns în timp într-o ţară săracă avea să fie epuizat. Ceea ce s-a şi întâmplat! Băncile străine însele au sistat aportul de bani din afară, creditarea s-a prăbuşit şi ordinul expres al staffurilor lor din străinătate a fost să se “descurce” doar cu bani locali, să amputeze drastic “expunerea” pe România! În 5 ani, expunerea lor pe România a scăzut cu 20% şi creditele acordate au coborât la nivelul depozitelor, adică finanţarea de către ele a pieţei româneşti se face de-acum numai cu bani culeşi de pe această piaţă. Ce alt rost mai au de-acum băncile străine decât acela de a ne secătui împrumutând pieţei româneşti cu cele mai înalte marje de dobânzi din lume banii strânşi chiar de pe piaţa românească?! În caz că ar fi vorba de bani aduşi de ele din afară, bravo lor, dacă, desigur, ar găsi proşti să se împrumute la ele. Dar e vorba în mod net doar de bani din România. Proştii nu sunt proşti pentru că aşa au ales, ci pentru că sunt obligaţi. Si aici este rolul BNR!

4 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Din cauza asta vor să-l pună preşedinte pe Isărescu..pentru eficienţa trădarii României

Riddick spunea...

Nu cred că le iese. Cei care vin la vot ştiu cine-i Isărescu, chiar dacă are o apreciere majoritar favorabilă.

Crystal Clear spunea...

Ăsts-i cel mai criminal dintre criminalii României.
Basescu a tradat politic, Isărescu a tradat economic.
Amândoi cu zâmbetul pe buze

Riddick spunea...

Ca să "cadă" cât mai mulţi, să-i prostească mai uşor.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Leonard Orban, 2011: "Guvernele europene, deci şi cel român, vor avea în viito­rul nu foarte îndepărtat competenţe din ce în ce mai mici în materie de regle­mentări în domeniul economic, deci şi o marjă de manevră din ce în ce mai redusă. Bugetele naţionale vor fi avizate de Bruxelles. Parlamentul va trebui să ţină seamă de aceste opinii. Şefii de state îşi vor asuma angajamente punctuale pe domeniul economic. Iar apariţia unui guvern al Uniunii Europene, în adevăratul sens al cuvântului, care să gestioneze politica economică şi fiscală este inevitabilă. În faţa competiţiei dure a Asiei şi Americii, Europa va trebui să-şi aleagă un guvern unic, altminteri riscă să-şi piardă influenţa. O pierdere a influenţei ar însemna o lovitură extrem de dură pentru fiecare cetăţean pentru că pierderea influenţei echivalează cu scăderea drastică a nivelului de trai. Eu nu văd o altă soluţie decât un guvern european."


Postări populare (nu P.P.E. !):