Cum pot fi identificaţi complicii ocupantului: deviază atenţia de la agenţii străini ajunşi la butoane în România, la ţinte secundare pe care le numesc "statul mafiot", "sistemul băsist", "corupţia generalizată".

08 iunie 2014

Alegerea Elenei Udrea în fruntea PMP = decesul poltic pentru Traian Băsescu


Alegerea Elenei Udrea preşedinte al PMP separă complet apele în ceea ce priveşte dubiile care mai planau asupra PDL-ului. Acum nimeni nu mai poate să spună că divorţul dintre PDL şi Traian Băsescu nu a fost unul real. Acum nimeni nu se mai poate pronunţa privind o viitoare fuziune PDL-PMP sub steagul lui Traian Băsescu.

cotidianul.ro :

Dacă la o competiţie sportivă se întâlnesc două echipe (sau doi sportivi) între care este o diferenţă de valoare uriaşă, casele de pariuri ori acordă cotă 1 (nu se câştigă nimic) echipei favorite (sau sportivului favorit), ori nu introduc meciul în grila de pariere.

Cu siguranţă, „meciul” alegerilor din PMP face parte din categoria celor de mai sus. De ce? Pentru că nu de vineri (6 iunie) seară sau de sâmbătă (7 iunie) dimineaţa, ci din seara de 30 iunie 2012, când s-au aflat rezultatele Convenţiei PDL, se ştia că Elena Udrea urmează să devină preşedintele acestui partid.

Chiar dacă la vremea respectivă el încă nu exista. Nu cred că a existat vreun om din România care să fi avut 0,01% dubii în privinţa faptului că Elena Udrea nu va deveni şefă cu acte în regulă a PMP. Alegerea Elenei Udrea în fruntea PMP va avea însă consecinţe deosebite.

În primul rând consemnează cu câteva luni mai repede decesul politic al lui Traian Băsescu. În al doilea rând ajută indirect, foarte mult, PNL şi PDL să desăvârşească noua construcţie politică de dreapta. Nu în ultimul rând scoate de pe scena politică PMP, o formaţiune care totuşi, de bine, de rău, a reuşit să califice în Parlamentul European doi candidaţi, după doar câteva luni de existenţă oficială. Să detaliez cele trei consecinţe:

Traian Băsescu a ţinut morţiş să „rezolve” un capriciu (al lui sau al Elenei Udrea). Şi anume să-i procure blondei foste ministrese, sub formă de jucărie, un partid politic. Începând de astăzi, nici măcar cei mai înfocaţi suporteri ai săi (atâţia câţi au mai rămas) nu îl vor mai crede când va mai spune că se bate pentru reformarea clasei politice. Nu îl vor mai crede când va spune că se bate pentru intereseul naţional. Nu îl vor mai crede indiferent de ce spune. Pentru că suporterii săi nu au agreat-o şi pe Elena Udrea. Acum, Traian Băsescu s-a identificat până la „fuziune” cu Elena Udrea. Iar fără un minim de suporteri, Traian Băsescu (din 21 decembrie nu va mai putea beneficia nici de armele sale numite ANI, DNA, Curtea Constituţională, servicii secrete) nu mai poate exista ca om politic. S-ar putea ca unii să spună că Elena Udrea îi ţine locul „cald” (până în decembrie) lui Traian Băsescu. Nu cred, dar nici nu pot să exclud această ipoteză. Numai că Traian Băsescu nu va mai găsi nimic (din PMP) în decembrie. Cel mult, aproximativ 30 sau 40 de persoane cu care să depene amintiri (din vremurile bune) prin cafenele. Alegerea Elenei Udrea preşedinte al PMP separă complet apele în ceea ce priveşte dubiile care mai planau asupra PDL-ului. Acum nimeni nu mai poate să spună că divorţul dintre PDL şi Traian Băsescu nu a fost unul real. Acum nimeni nu se mai poate pronunţa privind o viitoare fuziune PDL-PMP sub steagul lui Traian Băsescu. Acum se poate observa că într-adevăr PDL nu mai are nimic în comun cu aproape 70% dintre cei care au guvernat dezastruos România între ianuarie 2009 şi aprilie 2012. (Evident, PDL mai are în rândurile sale destui „păcătoşi”, dar aceştia, scoşi definitiv de sub influenţa lui Traian Băsescu, după o perioadă de penitenţă, pot să se reabiliteze). Separarea clară dintre PDL şi PMP (Băsescu + Udrea) poate să mai reducă din reticenţele unor liberali care au ezitări în ceea ce priveşte o construcţie politică PNL+PDL. Iar în afara propagandiştilor PSD şi a unor moderatori de la Antena 3 şi România TV (posturi care sunt setate pe „pilot automat”) nimeni nu mai poate să-i acuze pe liberali că apropierea de PDL înseamnă o apropiere de Udrea şi Băsescu.Am spus că în decembrie Traian Băsescu nu va mai găsi nimic „din PMP”. Acest 6% de la europarlamentare va fi spulberat până în decembrie. PMP cu Elena Udrea preşedinte (dar şi cu cei din jurul ei) va deveni un concurent serios pentru PNŢCD şi alte grupări care se învârt în jurul lui 1-1,5%. Trec peste faptul că alegerea Elenei Udrea este ilogică. Exceptând „capriciul” l-a care m-am referit mai sus. Elena Udrea este unul dintre cei mai detestaţi politicieni din România. În plus, în recenta campanie electorală a dovedit că este un „manager” de liga a V-a. Şi cu un astfel de lider, şi cu o echipă de conducere formată din aşa-zişi „oameni noi”, adică ex guvernanţi de tristă amintire, alunecarea pe topogan este inevitabilă. Este adevărat însă, nici alte soluţii nu existau în PMP. Cine să conducă? „Iepurii”? Adică Rădulescu-Nana, Gelu Vişan – „analistul apolitic” de la RoTV sau guralivul Adrian Papahagi? Sau „contracandidatul” Daniel Funeriu, cel care a pus serios umărul la degradarea învăţământului rpmânesc? Să fim serioşi. Alţii? Cine? Citiţi (din cronica de sâmbătă din Cotidianul.ro) lista de nume a celor care s-au pricopsit cu funcţii. Toţi personaje unul şi unul. De acelaşi calibru cu Udrea şi cu „realizări” funeste în guvernările Boc şi MRU. Mai lipsea Eba din peisaj. Poate doar Ruxandra Dragomir (că tot suntem sub zodia tenisului) ar fi fost indicată, pentru că ea este „curată”. Numai că ea nu a candidat. Şi nici nu este încă intrată bine în politică. PMP are totuşi o şansă să se salveze. O şansă care poartă numele de Victor Ponta. Relaţiile „subterane” dintre premier şi Elena Udrea nu pot fi tăgăduite. Apropo, vineri seara la RoTV erau înfieraţi cu mânie proletară „intelectuali deontologi” – Mânăstire dixit – care (cică) au atacat-o pe Elena Udrea. Să nu se mire nimeni dacă prin decembrie Ponta şi Udrea îşi vor „oficializa” relaţia. S-a oficializat ea relaţia Ponta – Dan Diaconescu, deci orice este posibil.

P.S.1: Elena Udrea nici măcar nu este prima femeie din România preşedinte de partid. Acum câţiva ani, Dan Voiculescu a „delegat-o” pentru această funcţie pe Daniela Popa.

P.S.2: Vineri, la numai 50 de metri de locul în care sâmbătă s-a desfăşurat Congresul PMP s-a desfăşurat o demonstraţie de paraşutism cu participare exclusiv feminină. Elena Udrea nu s-a aflat printre protagoniste. Şi nici nu avea cum să fie. Pentru că nu mai suntem în campanie electorală.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):