08 iunie 2014

Alegerea Elenei Udrea în fruntea PMP = decesul poltic pentru Traian Băsescu


Alegerea Elenei Udrea preşedinte al PMP separă complet apele în ceea ce priveşte dubiile care mai planau asupra PDL-ului. Acum nimeni nu mai poate să spună că divorţul dintre PDL şi Traian Băsescu nu a fost unul real. Acum nimeni nu se mai poate pronunţa privind o viitoare fuziune PDL-PMP sub steagul lui Traian Băsescu.

cotidianul.ro :

Dacă la o competiţie sportivă se întâlnesc două echipe (sau doi sportivi) între care este o diferenţă de valoare uriaşă, casele de pariuri ori acordă cotă 1 (nu se câştigă nimic) echipei favorite (sau sportivului favorit), ori nu introduc meciul în grila de pariere.

Cu siguranţă, „meciul” alegerilor din PMP face parte din categoria celor de mai sus. De ce? Pentru că nu de vineri (6 iunie) seară sau de sâmbătă (7 iunie) dimineaţa, ci din seara de 30 iunie 2012, când s-au aflat rezultatele Convenţiei PDL, se ştia că Elena Udrea urmează să devină preşedintele acestui partid.

Chiar dacă la vremea respectivă el încă nu exista. Nu cred că a existat vreun om din România care să fi avut 0,01% dubii în privinţa faptului că Elena Udrea nu va deveni şefă cu acte în regulă a PMP. Alegerea Elenei Udrea în fruntea PMP va avea însă consecinţe deosebite.

În primul rând consemnează cu câteva luni mai repede decesul politic al lui Traian Băsescu. În al doilea rând ajută indirect, foarte mult, PNL şi PDL să desăvârşească noua construcţie politică de dreapta. Nu în ultimul rând scoate de pe scena politică PMP, o formaţiune care totuşi, de bine, de rău, a reuşit să califice în Parlamentul European doi candidaţi, după doar câteva luni de existenţă oficială. Să detaliez cele trei consecinţe:

Traian Băsescu a ţinut morţiş să „rezolve” un capriciu (al lui sau al Elenei Udrea). Şi anume să-i procure blondei foste ministrese, sub formă de jucărie, un partid politic. Începând de astăzi, nici măcar cei mai înfocaţi suporteri ai săi (atâţia câţi au mai rămas) nu îl vor mai crede când va mai spune că se bate pentru reformarea clasei politice. Nu îl vor mai crede când va spune că se bate pentru intereseul naţional. Nu îl vor mai crede indiferent de ce spune. Pentru că suporterii săi nu au agreat-o şi pe Elena Udrea. Acum, Traian Băsescu s-a identificat până la „fuziune” cu Elena Udrea. Iar fără un minim de suporteri, Traian Băsescu (din 21 decembrie nu va mai putea beneficia nici de armele sale numite ANI, DNA, Curtea Constituţională, servicii secrete) nu mai poate exista ca om politic. S-ar putea ca unii să spună că Elena Udrea îi ţine locul „cald” (până în decembrie) lui Traian Băsescu. Nu cred, dar nici nu pot să exclud această ipoteză. Numai că Traian Băsescu nu va mai găsi nimic (din PMP) în decembrie. Cel mult, aproximativ 30 sau 40 de persoane cu care să depene amintiri (din vremurile bune) prin cafenele. Alegerea Elenei Udrea preşedinte al PMP separă complet apele în ceea ce priveşte dubiile care mai planau asupra PDL-ului. Acum nimeni nu mai poate să spună că divorţul dintre PDL şi Traian Băsescu nu a fost unul real. Acum nimeni nu se mai poate pronunţa privind o viitoare fuziune PDL-PMP sub steagul lui Traian Băsescu. Acum se poate observa că într-adevăr PDL nu mai are nimic în comun cu aproape 70% dintre cei care au guvernat dezastruos România între ianuarie 2009 şi aprilie 2012. (Evident, PDL mai are în rândurile sale destui „păcătoşi”, dar aceştia, scoşi definitiv de sub influenţa lui Traian Băsescu, după o perioadă de penitenţă, pot să se reabiliteze). Separarea clară dintre PDL şi PMP (Băsescu + Udrea) poate să mai reducă din reticenţele unor liberali care au ezitări în ceea ce priveşte o construcţie politică PNL+PDL. Iar în afara propagandiştilor PSD şi a unor moderatori de la Antena 3 şi România TV (posturi care sunt setate pe „pilot automat”) nimeni nu mai poate să-i acuze pe liberali că apropierea de PDL înseamnă o apropiere de Udrea şi Băsescu.Am spus că în decembrie Traian Băsescu nu va mai găsi nimic „din PMP”. Acest 6% de la europarlamentare va fi spulberat până în decembrie. PMP cu Elena Udrea preşedinte (dar şi cu cei din jurul ei) va deveni un concurent serios pentru PNŢCD şi alte grupări care se învârt în jurul lui 1-1,5%. Trec peste faptul că alegerea Elenei Udrea este ilogică. Exceptând „capriciul” l-a care m-am referit mai sus. Elena Udrea este unul dintre cei mai detestaţi politicieni din România. În plus, în recenta campanie electorală a dovedit că este un „manager” de liga a V-a. Şi cu un astfel de lider, şi cu o echipă de conducere formată din aşa-zişi „oameni noi”, adică ex guvernanţi de tristă amintire, alunecarea pe topogan este inevitabilă. Este adevărat însă, nici alte soluţii nu existau în PMP. Cine să conducă? „Iepurii”? Adică Rădulescu-Nana, Gelu Vişan – „analistul apolitic” de la RoTV sau guralivul Adrian Papahagi? Sau „contracandidatul” Daniel Funeriu, cel care a pus serios umărul la degradarea învăţământului rpmânesc? Să fim serioşi. Alţii? Cine? Citiţi (din cronica de sâmbătă din Cotidianul.ro) lista de nume a celor care s-au pricopsit cu funcţii. Toţi personaje unul şi unul. De acelaşi calibru cu Udrea şi cu „realizări” funeste în guvernările Boc şi MRU. Mai lipsea Eba din peisaj. Poate doar Ruxandra Dragomir (că tot suntem sub zodia tenisului) ar fi fost indicată, pentru că ea este „curată”. Numai că ea nu a candidat. Şi nici nu este încă intrată bine în politică. PMP are totuşi o şansă să se salveze. O şansă care poartă numele de Victor Ponta. Relaţiile „subterane” dintre premier şi Elena Udrea nu pot fi tăgăduite. Apropo, vineri seara la RoTV erau înfieraţi cu mânie proletară „intelectuali deontologi” – Mânăstire dixit – care (cică) au atacat-o pe Elena Udrea. Să nu se mire nimeni dacă prin decembrie Ponta şi Udrea îşi vor „oficializa” relaţia. S-a oficializat ea relaţia Ponta – Dan Diaconescu, deci orice este posibil.

P.S.1: Elena Udrea nici măcar nu este prima femeie din România preşedinte de partid. Acum câţiva ani, Dan Voiculescu a „delegat-o” pentru această funcţie pe Daniela Popa.

P.S.2: Vineri, la numai 50 de metri de locul în care sâmbătă s-a desfăşurat Congresul PMP s-a desfăşurat o demonstraţie de paraşutism cu participare exclusiv feminină. Elena Udrea nu s-a aflat printre protagoniste. Şi nici nu avea cum să fie. Pentru că nu mai suntem în campanie electorală.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):