07 aprilie 2014

Coşea - răzgândirea inevitabilă; sau doar "rebranding"


Mircea Coșea, 2002: "În cartea de care vă spuneam, pe care nu am mai publicat-o, aminteam de mitul “industriei constructoare de mașini”. Vreau să spun că acest mit s-a perpetuat și există și astăzi într-o formă foarte periculoasă, care este, așa cum spuneau colegii mei, un fel de asimetrie sau defazare față de Europa. E vorba de “Fabricat în România”, care a apărut acum, sub o formă atemporală și absolut condamnabilă, prin pancarte care spun: “Vreți să aveți locuri de muncă ? Cumpărați în România!”. Toate acestea sunt anti-europene, anti-globalizare, anti-orice. Mitul, îmbrăcat într-o altă formă, dă românilor speranța că într-adevar noi putem să creăm, așa cum Ceaușescu spunea, “de la creioane până la reactoare”, dar nimeni nu și-a pus problema calității și a costurilor unor diversificări a producției. Este un mit care face rău și care este foarte grav, pentru că e o perversitate față de așa numita clasă muncitoare".
Mircea Coşea "a reprezentat România" în Grupul de lucru van Rompuy, care a elaborat mai multe strategii economice ale UE. Desigur, nu a fost desemnat transparent, de parlament ori de guvern.

De Ce News :

Mircea Coșea: Războiul rece este inevitabil. Ciclul globalizării se încheie. Începe naționalizarea

Clasa politică română ar trebui să înțeleagă cât mai repede și cât mai profund importanța și gravitatea schimărilor de model și de viziune la nivelul ansamblului economic mondial din care, de bine sau de rău, facem și noi parte. Trebuie depășit momentul "viziunii de azi până mâine" și al preocupărilor exclusiv electorale, trebuie redus acordul cu FMI de la nivelul de "ghid al guvernării" la cel de simplu instrument al consolidării fiscale. Trebuie să existe o viziune strategică pe termen lung fără de care nu putem fi pregătiți schimbării iminente a modelului ultimilor decenii.

Dacă marile principii ale dezvoltării globale de sorginte neo liberală vor fi reversibile (foarte probail în viitorii zece ani) războiul rece economic este inevitabil. Noi cu ce ne vom apăra? Cu CFR marfă și cu batalioane de băieți deștepți!?

În precedentul editorial am încercat să atrag atenția asupra efectelor ce le poate avea asupra economiei românești tendința de schimbare a actualului model politic european. Îmi voi continua analiza aducând în discuție un alt factor de influență, acela al schimbărilor de natură geo și ecopolitică.

Criză economică și financiară a marcat, din punctul meu de vedere, începutul unei noi etape a funcționării sistemului economic mondial, caracterizată prin tendința regândirii, chiar reevaluării, a unora dintre cele mai importante principii și comandamente ale conceperii și construirii ansamblului economic mondial de după cel de-Al Doilea Război Mondial. În termeni doctrinari, am putea spune că se remarcă tendința reevaluării gândirii neo liberale în sensul conștientizării nu numai a eșecurilor pe care le are în transformarea pieței globale într-un spațiu în care interdependențele economice ar fi trebuit să elimine orice conflict armat, dar și al pericolelor iminente pe care le va genera prin incapacitatea ei conceptuală de a rezolva probleme esențiale ale viitorului cum ar fi: accesului la resurse minerale, energetice, de apă și alimentare, a inegalităților sau ale protecției mediului.

Filozofia progresului și a dezvoltării ar sugera antamarea unui proces de corijare și de perfecționare a modelului neo liberal dar, paradoxal, se prefigurează nu o tendință în acest sens, ci una contrară, de reversibilitate a fenomenului economic. Se remarcă o revenire asupra dinamicii fenomenului nu în esența sa, ci în schimbarea direcției sale.

Astfel, ceea ce se considera ca fiind ireversibil în evoluția ansamblului economic mondial, apare azi ca fiind reversibil prin întoarcerea la punctul istoric inițial de pornire. Evident, este nu numai "o repliere" de avarie în fața unor dificultăți de natură geopolitică sau ca efecte ale crizei economice, dar și o consecință a mediocrității actualei politici occidentale, incapabilă să construiască un nou model de dezvoltare compatibil cu schimbările de mediu, de dinamică socială sau de natură geopolitică.

Iată doar două exemple: Dacă procesul globalizării era cosiderat extrem de benefic perioadei post coldwar, astăzi recunoașterea nu numai a nerealizărilor, dar și a pericolelor sale pentru cei ce l-au promovat nu mai este un secret la nivelul cancelariilor occidentale iar ofensiva ideologică a deglobalizării (demondializare) a căpătat un loc important chiar în pozițiile oficiale ale unor leaderi de talia lui Francois Hollande, Matteo Renzi, David Cameron sau Martin Schulz. Dacă procesul delocalizării era considerat una dintre cele mai importante forme de valorificare a capitalului, în prezent se consideră că este reversibil, iar relocalizarea face parte din cele mai importante programe de guvernare din occidental european, în contextul revenirii și asupra rolului industriei, dezindustrializarea fiind reversibilă prin reindustrializare. Ca o consecință, nici politica liberului schimb nu mai este ireversibilă, protecționismul fiind din ce în ce mai curtat de către decidenții politici occidentali. Dificultățile întâmpinate în calea deschiderii pieței muncii sunt o dovadă în acest sens. La nivelul Uniunii Europene aceste două reversibilități se evidențiază prin o altă reversibilitate, aceea a tendinței de revenire la o mai mare importanță a rolului statului național în promovarea politicii economice în comparație cu cel al comunității, considerată încă de către întemeietorii săi ca fiind pe un trend ireversibil de putere suprastatală. Este interesantă în acest sens o declarație recentă a unei personalități cu o largă recunoaștere internațională, preşedintele Institutului European de Relaţii Internaţionale (IERI) din Bruxelles, Irnerio Seminatore, care spunea că: "S-a vrut o Europa depolitizată, cu armistiţii între naţiuni. Idealismul era că vom deveni un singur popor, european. Un stat european. Nu e cazul acum. Naţiunile există şi chiar s-au îndepărtat de visul european. A crescut şomajul, toate acestea au fost în detrimentul naţiunii. Toate deciziile revin naţiunilor. E o tendinţă istorică. Mondializarea a încheiat un ciclu, acela fals de a produce o umanizare a condiţiei omului şi societăţii pe baza unei false ideologii, anume drepturile omului. Sunt două false mişcări - mondializarea şi Uniunea Europeană". Insist asupra unui element care ar trebui bine înțeles. Este aspectul de tendință, ceea ce înseamnă că evoluțiile menționate nu sunt nici imediate, nici bruște, nici rectilinii și nici sigure. Sunt însă previzibile și din acest motiv, România ar trebui să țină seama de ele. Dacă lideri politici sau de opinie occidentali le menționează frecvent în ultima perioadă, o fac pentru că stau la baza unei viziuni, a unei pregătiri pe care economiile occidentale o realizează pentru preîntâmpinarea efectelor negative ale acelor reversibilități. (vezi : Lawrence Summer: "Why stagnation might prove to be new normal" (2013); J. Ostry, A. Berg, Ch. Tsangarides: "Redistribution, inequality and sustainable growth. Reconsidering the evidence (2011); C. Blot, J. Creel, X. Timbeau "L'austerite maniaco-drepresive, parlons-en!" (2014); "Mondialisation&Demondialisation" (2014).

Clasa politică română ar trebui să înțeleagă cât mai repede și cât mai profund importanța și gravitatea schimărilor de model și de viziune la nivelul ansamblului economic mondial din care, de bine sau de rău, facem și noi parte. Trebuie depășit momentul "viziunii de azi până mâine" și al preocupărilor exclusiv electorale, trebuie redus acordul cu FMI de la nivelul de "ghid al guvernării" la cel de simplu instrument al consolidării fiscale. Trebuie să existe o viziune strategică pe termen lung fără de care nu putem fi pregătiți schimbării iminente a modelului ultimilor decenii. Dacă marile principii ale dezvoltării globale de sorginte neo liberală vor fi reversibile (foarte probail în viitorii zece ani) războiul rece economic este inevitabil. Noi cu ce ne vom apăra? Cu CFR marfă și cu batalioane de băieți deștepți!?

Un comentariu :

Riddick spunea...

Linkul original din 2002 nu funcţionează (momentan ?) Patriciu nu mai dă bani la Fundaţia Horia Rusu, şi siteul e suspendat:

http://www.fundatiahoriarusu.ro/mituri-simboluri-manipulare-istorie-economie-si-politica-in-romania-de-astazi.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Victor Ponta, 2012: "Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă iniţiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei şi a României. Oamenii au un spirit mai european aici şi nu trebuie să existe o rivalitate prost înţeleasă între Transilvania şi alte regiuni ale ţării. Sunt un adept convins al ideii de descentralizare şi de dezvoltare regională a Transilvaniei. Trebuie să facem acest lucru şi din punct de vedere politic. Sunt lucruri care definesc Transilvania şi care nu trebuie stricate de Guvernul central. Nu înţeleg de ce banii din taxele din Transilvania să vină în Bucureşti. Cred că dezvoltarea judeţelor din Transilvania se face mult mai bine de aici, decat de la Bucureşti".

Victor Ponta, 2013: "În niciun caz nu trăiesc vreo spaimă că ia cineva vreo bucată din România și o duce la Bruxelles, nu am asemenea spaime, dimpotrivă, eu unul nu doar că sunt pro-european dar cred că Europa are ca șansă să supraviețuiască integrându-se mai mult și fiind mai unită decât este acum. Nu știu, poate găsim o soluție - există și în Constituția actuală - ca atunci când e vorba de tratatele europene, cu două treimi, să nu mai treci prin toată procedura cu referendum, ci cu două treimi din Parlament să poți să faci modificări sau să adopți legi cu caracter constituțional. Cred cã aceastã variantă va acoperi orice modificare din următoarea perioadă la nivel european. Sunt unul dintre cei care cred în acel proiect - și sper să se realizeze pe parcursul vieții mele politice - al Statelor Unite ale Europei."

Victor Ponta, 2013 (interviu Deutsche Welle):
DW: Nu demult s-a desfăşurat în mediul public românesc o mică dispută pe tema ”Statelor Unite ale Europei”. USL a fost destul de reticent faţă de această formulă adoptată de preşedintele Traian Băsescu.
Victor Ponta: Eu nu.
Eu sunt total convins că, - sigur proiectul ideatic de State Unite ale Europei probabil că va mai necesita ceva timp, - dar eu sunt convins că acesta este proiectul pe care trebuie să-l susţină orice om politic cu viziune.
DW: Indiferent de costuri, indiferent de cedările de suveranitate?
Victor Ponta: Indiferent de cedările de suveranitate sau costuri. În cei 50-60 de ani de construcţie europeană, toate costurile sau cedările de suveranitate s-au dovedit mai mici decât beneficiile.

Postări populare (nu P.P.E. !):