Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

13 aprilie 2014

Autorităţile sunt pe cale să omoare şi capra, şi varza!



Focus Energetic :

Ca de obicei, autorităţile, în încercarea de “a împăca şi capra, şi varza”, reuşesc, mai degrabă, “să omoare” şi capra, şi varza! Problema subvenţionării energiilor verzi este una nu numai a României, ci a întregii Uniuni Europene. Normele de mediu auto-impuse de Bruxelles au reuşit să facă necompetitive pe piaţa mondială o serie întreagă de industrii, ceea ce, în final, înseamnă probleme economice şi şomaj. În aceste condiţii, Comisia Europeană a hotărât să excepteze unele ramuri industriale de la plata unei părţi a subvenţiilor pentru energiile regenerabile. Zilele acestea ar trebui să fie dat publicităţii un ghid, care să cuprindă atât ramurile industriale exceptate, cât şi cuantumul excepţiei. Deja se vorbeşte despre 61 de industrii, care ar urma să fie exceptate de la plata a maxim 80% din suma pentru susţinerea energiilor verzi. Pentru companiile româneşti, mai ales cele energofage, cum sunt cele din industria metalurgică, ar fi “mană cerească“ o reducere de 80%! Autorităţile, însă, se gândesc la procente mult mai mici, de 50-60%. În plus, diferenţa de subvenţie ar urma să fie suportată de “regenerabili“. Ceea ce înseamnă, de fapt, că nu sunt ajutaţi nici marii consumatori, nici producătorii de energie din surse regenerabile. Astfel, vor muri “şi capra, şi varza“!

Reamintim, Protocolul de la Kyoto prevedea, pentru ţările industrializate, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 5,2% până în anul 2012. Marii competitori ai UE nu se supun Protocolului: SUA pentru că nu l-au semnat, iar China, deşi semnatară, fiind considerată ţară emergentă, nu trebuie să se supună prevederilor acestuia. În schimb, Uniunea Europeană şi-a asumat ţinte mult mai ambiţioase, unele dintre acestea transpuse în pachetul legislativ “Energie – Schimbări climatice“, mai cunoscut sub denumirea de “20-20-20“: până în anul 2020, ţările membre trebuie să-şi sporească eficienţa cu 20%, să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%, iar 20% din consumul de energie să provină din surse regenerabile.

România şi-a asumat ca 24% din energie să provină din surse regenerabile. Pentru a-şi atinge ţinta, Bucureştiul a instituit o schemă de sprijin, prin cote de consum şi certificate verzi, plătite de consumatori, industriali şi casnici. Marile hidrocentrale, chiar dacă sunt surse regenerabile, nu primesc subvenţii. În schimb, schema prevedea ca fiecare megawattoră (MWh) produs şi livrat în sistemul energetic naţional de către centralele eoliene să primească 2 certificate verzi (CV), fotovoltaicele – 6 CV, microhidrocentralele (MHC) – 3 CV etc. Certificatele verzi se pot tranzacţiona la un preţ minim de 27 euro şi maxim – de 55 euro.

În aceste condiţii, în care se spunea că România are una dintre cele mai generoase scheme de subvenţionare a energiilor regenerabile, în anii 2011 – 2013 a avut loc o adevărată “explozie“ de investiţii în domeniu. Dacă, la sfârşitul anului 2009, existau 51 de companii, care aveau instalate capacităţi totale de 97,5 MW (dintre care 14 MW eolieni, 75 – MHC şi 0,8 MW fotovoltaici), acum numărul producătorilor de energie din surse regenerabile a ajuns la 540, iar capacitatea totală instalată – la 4.584 MW (dintre care 2.792 MW în eoliene, 1.149 în fotovoltaice şi 542 MW în MHC). Mai mult, conform Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), la începutul anului 2014 deja s-a atins cota de regenerabile asumată pentru anul 2020.

Subvenţionarea energiilor verzi a avut ca efect, la nivelul întregii Uniuni Europene, o scădere a competitivităţii industriei comunitare! Producătorii europeni trebuie să înglobeze, pe lângă costurile normale (materii prime, salarii, taxe etc) şi costurile de mediu, pe care competitorii din SUA şi China nu le au! În aceste condiţii, europenii riscau nu numai să piardă piaţa de export, ci să piardă şi piaţa internă, ce urma să fie acaparată de produsele mai ieftine, provenite din China şi SUA. Iar urmarea ar fi fost o scădere economică la nivelul UE (care nici măcar nu şi-a revenit după criza din anii 2007 – 2008), precum şi şomaj ridicat, scăderea veniturilor bugetare etc.

“Avalanşa“ de producători “verzi“ a avut ca efect şi scăderea competitivităţii produselor româneşti. Marii producători, precum Alro, Sidex, Saint Gobain, Lafarge etc, cheltuie, anual, zeci de milioane de euro pe eco-taxe, bani ce se regăsesc în costurile lor de producţie. Cum piaţa este internaţională, aceste costuri nu pot fi transferate în preţuri, astfel că mulţi dintre aceştia au pierderi însemnate.

Acelaşi lucru se întâmplă la nivelul întregii Uniuni Europene. De aceea, Bruxelles-ul a elaborat un ghid, pe care, în curând, îl va face public, prin care marii consumatori de electricitate sunt scutiţi de la plata unei părţi din subvenţia pentru regenerabile. În principiu, este vorba despre 61 de industrii cu risc de relocare (adică de mutare a activităţilor în ţări “fără probleme ecologice“, ceea ce ar însemna şomaj în Europa). Ţările membre UE vor putea excepta aceste companii de la plata a maxim 80% din subvenţia pentru regenerabile.

Printre acestea se numără industria metalurgică, sticlă, ciment, petrochimie, textile, pielărie etc. În plus faţă de acestea, se pot califica şi alte industrii, dacă demonstrează că au intensitate energetică mare, de peste 25%, iar peste 4% din producţie sunt exporturi în afara Uniunii Europene.

Excepţie la jumătate

Guvernul României ia în calcul să excepteze marii consumatori industriali de energie de la plata a doar 50-60% din certificatele verzi, faţă de maximul de 80%, care ar putea fi acordat conform regulamentului ce va fi aprobat de Comisia Europeană.

“O scutire cu 80% ar fi prea mare şi prea greu de suportat de către producătorii de energie regenerabilă, care obţin subvenţii din vânzarea acestor certificate verzi. Aşa că luăm în calcul scutirea de doar 50-60% din obligaţia de achiziţie a certificatelor verzi pentru un număr limitat de consumatori industriali, posibil 50. Încă nu a fost luată nicio decizie în acest sens“, au precizat sursele menţionate.

Anterior, preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, declara că Guvernul trebuie să analizeze cine va plăti certificatele verzi de la achiziţia cărora vor fi scutiţi marii consumatori industriali. Potrivit acestuia, există trei variante: fie restul consumatorilor vor suporta certificatele verzi neplătite de industrie, fie bugetul de stat, fie producătorii de energie regenerabilă nu vor mai primi deloc banii pentru aceste certificate.

“Trebuie să analizăm care dintre sectoarele unde sunt permise exceptările sunt prezente în România, care sunt cele de interes şi să vedem care este costul, cât de mare este impactul, cât de mare este scutirea. Trebuie să vedem cât de mult putem să mergem cu această scutire şi cine plăteşte gaura rămasă, cine suportă banii care nu mai ajung la producătorii de energie regenerabilă, pe care nu-i mai plătesc aceşti consumatori“, a precizat Chiriţoiu, la o conferinţă susţinută cu ocazia lansării raportului pentru 2013 al instituţiei.

“Săptămâna trecută de abia strângea ministerul (Economiei – n.r.) date de la Institutul de Statistică cu privire la câte companii sunt în sectoarele respective, astfel încât să putem calcula impactul. Ori plătesc restul consumatorilor, ori bugetul de stat, ori industria de regenerabile. Fiecare din aceste variante are dezavantaje“, a precizat preşedintele Consiliului Concurenţei.

Se pare că varianta cea mai probabilă este ca producătorii de energii verzi să suporte această exceptare de la plata certificatelor.

La începutul acestei luni, premierul Victor Ponta i-a cerut ministrului Economiei să elaboreze cât mai urgent, începând din 8 aprilie – după ce CE va publica Regulamentul privind sprijinul pentru marii consumatori industriali – proiectul de act normativ privind schemele de ajutor în acest domeniu, astfel încât România să se afle printre primele state europene care adoptă aceste măsuri.

“Pe 8 aprilie se publică Regulamentul Comisiei Europene privind sprijinul pentru marii consumatori. Să încercăm să aplicăm în continuare printre primii din Europa schemele prin care sprijinim pe cei care creează locuri de muncă şi plătesc taxe la buget“, a declarat premierul.

Scutire pentru 70 milioane de euro

Surse din sectorul industrial au declarat că, prin scutirea achiziţionării a 80% din certificatele verzi, consumatorii din România, cuprinşi în lista celor 61 de industrii anunţate de Uniunea Europeană, vor face economii de circa 70 de milioane de euro. De remarcat, anul trecut au fost emise aproximativ 10 milioane de certificate verzi şi au fost amânate la plată alte aproximativ 2,5 milioane CV. La un preţ minim de 27 euro/CV, întreaga piaţă a certificatelor verzi are o valoare de circa 340 milioane euro, din care ar trebui scutite la plată cele 70 milioane euro pentru consumatorii industriali.

“La nivelul industriei din România care se încadrează în acest act normativ economiile vor fi de aproximativ 70 de milioane de euro, dacă se va merge pe scutirea de 80% din obligaţia de achiziţie a certificatelor verzi“, au menţionat sursele citate.

De exemplu, Alro plăteşte, anual, circa 60 milioane de euro pentru eco-taxe, 20 milioane euro bonusul de cogenerare şi 40 milioane euro – certificatele verzi. Conform unor surse apropiate Alro, compania a avut pierderi, anii trecuţi, de circa 25 milioane euro/an din cauza acestor taxe. Astfel, pentru a supravieţui, Alro poate plăti maxim 25 – 30 milioane euro eco-taxele. Cum taxa de cogenerare este fixă, 20 milioane euro, Alro ar mai putea plăti maxim 10 milioane euro pentru certificatele verzi. Ceea ce înseamnă o scutire de minim 75% a sumei pentru certificate verzi, în condiţiile în care Uniunea Europeană vorbeşte despre o scutire de maxim 80%.

Dacă scutirea este mai mică de 30 milioane de euro anual, Alro va continua să producă în pierdere, ceea ce, inevitabil, va conduce la închiderea unor capacităţi de producţie!

Nici regenerabilii n-o duc mai bine

Dacă, iniţial, România avea una dintre cele mai generoase scheme – suport pentru energiile verzi, în doar un an aceasta a devenit printre cele mai puţin atractive. Problema este că noile reguli se aplică inclusiv companiilor care au investit înainte de modificarea legislativă internă. De fapt, înainte de desele modificări legislative interne.

Ultima modificare, prin care se modifică cota anuală de regenerabile, dar şi numărul de certificate verzi acordate, a fost, în sfârşit, notificată la Bruxelles.

Bogdan Chiriţoiu a anunţat că autorităţile române au trimis Comisiei Europene, în urmă cu două săptămâni, notificarea oficială privind modificarea schemei de promovare a energiei regenerabile, respectiv Legea de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă 57/2013 privind amânarea pentru perioada 2017-2020 a unor certificate verzi.

Acum, eolienele primesc numai 1 certificat verde, un altul fiind amânat, fotovoltaicele – 4 CV (2 amânate), iar MHC – 2 CV (1 amânat).

În plus, prin reducerea cotelor anuale, nu numai că preţul certificatelor verzi va tinde spre minim (27 euro), dar, pentru că va fi “inflaţie“ de certificate, multe nu se vor vinde! Cum băncile au acordat credite bazându-se pe valoarea minimă a certificatelor, dar acestea nu se vor vinde, este de aşteptat ca, până la sfârşitul anului, unii dintre producătorii de energie din surse regenerabile să nu mai aibă bani să-şi plătească împrumuturile, ceea ce îi va duce în insolvenţă, dacă nu cumva direct în faliment !

În plus, cum se pune problema ca nimeni să nu plătească certificatele verzi de la plata cărora vor fi scutiţi consumatorii industriali, “regenerabilii“ mai primesc o lovitură în plus!

Astfel, dacă scutirea va fi de 50%, vor suferi şi consumatorii industriali, şi producătorii de energii regenerabile!

Şi-uite-aşa, “dintr-un condei“, autorităţile reuşesc să omoare şi capra, şi varza!

Un comentariu :

Riddick spunea...


Răscoala Energiei

Sindicatele şi patronatele cer refacerea politicilor privind energia electrică şi gazele naturale

Mai multe organizaţii sindicale şi patronale solicită, printr-o scrisoare deschisă, refacerea politicilor privind energia electrică şi gazele naturale, atenţionând că în caz contrar pot apărea consecinţe ireparabile asupra economiei naţionale, inclusiv dispariţia companiilor industriale din România.

http://riddickro.blogspot.ro/2014/02/rascoala-energiei.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):