21 martie 2014

Unul dintre motivele scumpirii ("liberalizării") gazelor: ca să le exporte mai profitabil căpuşe gen OMV


Acum se apropie momentul exportului efectiv, dar sforile s-au tras de ani de zile. "Obiectivul" era preluat de la un guvern la altul, nefiind anulat, ci actualizat. Exportul "către Ungaria" (de fapt - către UE) este prevăzut a ajunge la 4,4 miliarde metri cubi anual, şi adunând şi capacităţile interconectărilor cu Bulgaria şi cu Moldova (câte 1,5 miliarde), ajungem aproape de 75% din consumul actual de gaze din producţia internă (10-11 miliarde metri cubi anual). Rezervele de gaze ale României din zăcăminte "clasice" ar mai ajunge pentru circa zece ani, la consumul actual. Ministrul delegat pentru energie a lucrat ani de zile în domeniul energiei pe la Bruxelles, "reprezentând România", şi a fost adus în guvernul Ponta 3 dintr-o funcţie importantă deţinută la OMV-Petrom. Exportul ar începe din 2014, deci înainte de "mărirea" redevenţelor infime plătite de căpuşe statului român. 

Economica.net :
Statul ţine la secret firmele ce vor să exporte gaze. Pe listă ar fi MOL, Wintershall, GDF Suez şi Petrom
Cele patru firme care au câştigat licitaţia de rezervare capacitate pe conducta de gaze Arad-Szeged ar fi MOL, Petrom, Wintershall şi GDF Suez, potrivit unor surse din piaţă. „MOL a rezervat cel mai mult, restul mai puţin. Rezervarea este valabilă pentru anul 2014”, au spus sursele. Potrivit aceloraşi surse, firmele nu pot rezerva capacitate fără a injecta şi fizic gaze, decât temporar. După o perioadă de timp, când Transgaz ajunge la concluzia că rezervarea de capacitate s-a făcut doar ca să ţină ocupată conducta, contractul cu respectiva firmă se reziliază.
Conducerea Transgaz a confirmat deja că există patru firme câştigătoare, dar nu a dezvăluit numele lor, pentru că este obligată la confidenţialitate prin contract. Totuşi, aceleaşi surse ne-au precizat că, în niciun caz, o asemenea informaţie nu poate fi considerată secret comercial. "Conducta este bun public. Nu poate fi, eventual, dezvăluită capacitatea rezervată de fiecare, nicidecum numele celor ce au rezervat capacitate. Este o licitaţie publică pentru un activ public", au precizat sursele.

Într-un demers complet, am solicitat şi Secretariatului General al Guvernului, în subordinea cui este acum Transgaz, să se facă publică lista celor patru firme. Nici din partea acestei instituţii nu am primit vreun răspuns.

Reamintim că Transgaz este o companie listată la bursă, orice informaţie privind încheierea de contracte comerciale fiind necesară acţuionarilor săi, ca să poată lua deciziile în consecinţă privind acţiunile pe care le deţin.

2 comentarii :

Riddick spunea...

Ca nişte nemernici, am îmbucătăţit energia (inclusiv distribuţia) în loc să grupăm la un loc (= să gestionăm coordonat) minele de cărbune, gazele, petrolul, hidrocentralele, termocentralele şi centrala de la Cernavodă. Ca să-şi umple burdihanele "unii"...

Curtea de Conturi a arătat clar că "investitorii strategici" au investit în "retehnologizare" din încasări, şi nu din fonduri proprii, cum s-au angajat la "privatizare". Şi parţial, nu cât au spus c-o vor face.

Şi... NIMIC ! Se-ntind la alte achiziţii, fără onorarea contractelor precedente.

Riddick spunea...

Argumentul forte al "oportunităţii şi necesităţii" investitorilor strategici în producerea şi distribuţia energiei cade: putea foarte bine şi statul să investească din încasări, plătind contractori "la bucată/la lucrare", şi oprind integral profitul majorat în urma retehnologizării şi extinderii reţelelor.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: