PSD - un partid de ciocoi care se lăfăie de unul singur pe Stînga

Articol de Ion Cristoiu (Evenimentul zilei):

[...] Victor Ponta se defineşte ca o moară stricată în planul discursului public.

Înnebunit de gîndul c-a trecut o oră fără să apară la televizor, el simte nevoia să spună ceva chiar şi cînd n-are nimic de spus. Adăugată lipsei de substanţialitate, această nevoie irepresibilă de a se deşerta de vorbe face din intervenţiile sale publice un lung şir de fraze şi propoziţii depărtate de insul lui.

Cînd dă un interviu Victor Ponta am impresia unui roi de albine care bîzîie departe de stup.
Prin această nevoie de a vorbi vorbe poate fi explicată aiureala despre PSD, care deţine la europarlamentare suficient de multe voturi ca să dea şi de pomană.

Iscodind mai atenţi, putem găsi acestei declaraţii anapoda şi alte explicaţii:

1) Aroganţa greţoasă a liderilor PSD-işti, care văd în judeţe feude şi în electorat, Populime.

2) Nepăsarea cu care PSD întîmpină europarlamentarele, ştiut fiind că, ajuns la Guvernare, PSD e imbatabil la mituirea electoratului şi la fraudarea scrutinului. Eu cred însă că nonşalanţa cu care iresponsabilul vesel anunţă că PSD are voturi destule, ca să dea şi altora de pomană, are şi o explicaţie mai profundă, ţinînd de o realitate postdecembristă:

Urmaş al FSN-ului, al FDSN-ului şi al PDSR-ului, PSD e singurul partid care a avut, în cei 24 de ani de tranziţie, un electorat sigur, situat între 30-40%.

Acest electorat captiv votează cu PSD cu ochii închişi, din mai multe motive:

1) Alcătuit cu precădere din asistaţi social, vede în PSD Partidul - Stat care face pomană.

2) Acest electorat e adus la vot de reţeaua mafiotă din judeţele transformate în judeţe-stat: baronii locali au o reţea de primari.

Primarii au, la rîndul lor, o reţea de alegători. Adăugată celor dependenţi de firimiturile aruncate de primari, reţeaua mafiotă asigură scoaterea la vot a părţii PSD-iste din electorat.

Principalul motiv al procentajului de 30-40% de care e sigur PSD îl constituie însă situaţia aparte a României tranzacţioniste.

Peste tot, în democraţiile avansate, în ambele părţi ale scenei politice îşi dispută electoratul mai multe partide.

La noi, din 1990 încoace, această dispută se manifestă doar în partea Dreaptă a scenei politice.
În partea Stîngă, de 24 de ani există un singur partid: PSD.

În alte ţări, Partidele social-democrate au la Stînga lor partide concurente: Ecologiste, Socialiste, Comuniste.

La noi, PSD n-are la Stînga nici un partid.

De ce?

Poate şi pentru că partea Stîngă a fost cotropită din 1990 de un singur partid, care şi-a înfipt tentaculele în fiecare judeţ.

Alte partide de Stînga n-au putut fi înfiinţate iar, dacă au fost înfiinţate, au fost lichidate de maşinăria Partidului - Stat.

Inexistenţa unor partide la Stînga PSD ar explica deficienţele grave ale PSD, de la aroganţă ciocoiască pînă la corupţia funciară.

Ea ar explica şi uimitoarele inegalităţi sociale, care nu fac obiectul nici unor denunţări politice limpezi, cîtă vreme PSD e un partid de ciocoi.

Apariţia unor autentice partide de Stînga ar fi, în aceste condiţie, o chestiune de interes naţional.