22 februarie 2014

Să guvernezi cu fundul la popor


Poporul dă mandat oamenilor politici să fure împreună, să distrugă împreună, dar aceştia vor neapărat să fure şi să distrugă separat.
Ziarul Financiar :

Să ai la dispoziţie întreaga infrastructură ca să pui o ţară cu botul pe labe, să poţi să o umileşti cum îţi spun mai bine instinctele tale de nobil, să vrei să-ţi baţi joc de ea cum îţi cere chibzuinţa ta de animal superior, dar să ratezi această şansă - iată ce înseamnă să guvernezi cu fundul la popor.

Manualele de ştiinţă politică vor trebui neapărat să includă la lecturile obligatorii acest episod din iarna lui 2014 nedemn de o guvernare căreia poporul îi încredinţase în urmă cu doar un an nu doar lingura şi castronul, ci şi lanţul: ia-mă de zgardă stăpâne, leagă-mă de parul de care vrei tu, numai nu mă uita în deşert ca să nu cumva să uit, la rându-mi, de la foame şi de prea puţin respect pentru matale, acordurile internaţionalelor socialist/liberale!

Peste 7 milioane de voturi pentru demiterea lui Traian Băsescu în 2012, 70% voturi liber exprimate la alegerile locale şi legislative în 2013 (vreo 16 milioane în total) în favoarea Superbei Coaliţii, pentru ca din tot să se aleagă praful!

Cum Dumnezeu s-a ajuns aici, în fundătură, că doar Merkel se obişnuise cu ideea că nu votează în România, iar cataclism nu s-a produs?

Lucrurile mergeau bine; economia a crescut neaşteptat – 3,5% în 2013 - fără efort guvernamental de reducere a comisioanelor către clientela de partid, ceea ce oferea, în 2014, spaţiu fiscal pentru noi şpăgi şi comisioane în administraţia centrală şi mai ales în cea locală.

Poporul era convins deja că ceea ce face DNA, justiţia în general, sunt condamnări politice dictate de demonul muribund.

Eşecul marţei neagre din decembrie anului trecut când aleşii Superbei Coaliţii urma să devină semizei fusese doar un accident, o necoordonare ce putea fi reparată pe parcursul lui 2014. Deja semnele bune ale începutului de an erau. Deputatul Cosma - fiul lui Cosma, şeful Consiliului judeţean Prahova – fusese aplaudat la scenă deschisă în Parlament când a demonstrat cu vorbe calde că nu e suficient să iei 4 milioane de lei şpagă ca să fii arestat, mai ales când şpaga este împărţită la doi – tată şi fiu.

 
Şi atunci?

Despărţirea PSD de PNL (sau invers) nu pune neapărat o problema patrimonială cum cred cei mai mulţi dintre analişti – cum împarţi, adică, pentru viitor, 70% adeziuni populare. Analiza nu e de cantitate, ci de cultură.

Problema pe care o moştenim din istorie e că noi nu vrem să împărţim meritul unui proiect naţional.

Poporul dă mandat oamenilor politici să fure împreună, să distrugă împreună, dar aceştia vor neapărat să fure şi să distrugă separat.

Şi e firesc până la urmă: să pui ţara cu botul pe labe este un premiu ce nu trebuie împărţit pentru că nu mulţi au curajul să râvnească la el.

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Mai sunt şi unii tineri care pricep şi reactionează , dar prea putini
Toţi se bulucesc să plece din ţară

Riddick spunea...

Oricum nu contau, dacă nu veneau la vot. Dar banii pe care-i trimit menţin aici maşinăria oligarhiei.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):