Anti-Maidan

26 februarie 2014

"Responsabilitatea" de a ne jefui resursele



A exporta energie electrică e ceva, a exporta petrol şi gaze - altceva. Deşi e discutabil şi cu energia electrică, dacă provine din resurse epuizabile.

Planurile de export au în vedere exploatarea zăcămintelor în regim de epuizare, pentru profit privat şi nu pentru satisfacerea consumului intern şi diminuarea dependenţei de Gazprom; nici măcar un profit moderat, prin limitarea exportului:
Nouă ne revine responsabilitatea de a fi siguri că resursele din Marea Neagră îşi vor găsi drumul spre pieţele externe. La sfârşitul zilei vom fi probabil exportatori neţi de gaz şi ar fi un dezastru pentru România să nu găsească loc în pieţele de export", a declarat Petru Văduva, adăugând că investiţia necesară pentru conectarea reţelei la Marea Neagră se ridică la 860 milioane de euro. În plus, dacă resursele din Marea Neagră sunt mai multe decât este prevăzut, compania are în vedere un al doilea coridor de transport, care va costa alţi 600 mil. euro.
O spune directorul general al Transgaz, societate de stat care se pregăteşte de înstrăinare ("privatizare"); ca să nu fie nicio piedică în calea jafului viitor, desigur.

În paralel, se avansează în direcţia "contoarelor inteligente" (smartmeters) care pot face un "profiling" al gospodăriilor, şi pot transmite informaţii în timp real despre activităţile din acea gospodărie (din interpretarea datelor de consum):
O altă direcţie de investiţie ar fi „o reţea inteligentă (care) presupune utilizare pe scară largă a tehnologiilor digitale de stocare a informaţiilor şi comunicare, dar presupune şi crearea unor elemente de infrastructură pentru rezolvarea unor probleme specifice", a mai spus Bucătaru. Aceste investiţii, în reţele digitale, împreună cu investiţia în contoare inteligente şi reţele inteligente de monitorizare a consumului, constituie următoarea prioritate a companiilor care vor să îşi reducă eficient costurile, potrivit lui Liviu Drăgan, CEO al Totalsoft, care a participat la panel alături de Bucătaru şi Văduva.

Un comentariu :

Riddick spunea...

"Pot transmite informaţii în timp real despre activităţile din acea gospodărie" = supraveghere/spionare:

"- Unde-i ăla, o fi ajuns acasă ?
- Da, a ajuns acum, consumul tocmai a crescut."


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):