Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

24 februarie 2014

Ce să fac eu, acum, să zic "n-are dreptate, e goarnă USL" ?!



"Val" Vâlcu, la De Ce News ("Lovitura de stat, Băsescu și minoritarul Ianukovici"): 

OSCE a anunțat, prin vocea lui João Soares, președintele Adunării Parlamentare, că nu au existat fraude importante, descriind votul ca pe un exercițiu democratic impresionant. Alegerile au fost corecte și competitive. Mai mult, OSCE a cerut Iuliei Timoșenko să-și recunoască înfrângerea, acceptând verdictul alegătorilor. Asta se petrecea în 2010, potrivit The Guardian. Atunci ucrainienii îl alegeau drept președinte pe Victor Ianukovici. Matyas Eörsi, șeful delegației OSCE era de părere că șansele Ucrainei de a intra în UE au crescut, după ce țara a demonstrat că poate organiza alegeri democratice.

După ce Ianukovici a devenit suficient de impopular încât să provoace lupte de stradă, Parlamentul l-a demis, fără referendum, iar instituțiile europene au salutat această mișcare. Nu am auzit pe nimeni să invoce o lovitură de stat.

România, țară aflată pe trei sferturi în UE (stat supus verificărilor MC), a fost certată fiindcă Parlamentul l-a trimis pe președinte la referendum. Mai mulți politicieni PPE au hotărât că se petrece o lovitură de stat. Iar președintele a explicat pe înțelesul tuturor. ”Nu poţi să ai pretenţia ca un preşedinte să rămână la 50 la sută plus unu mai ales în situaţii de criză şi nimeni nu va accepta ca un preşedinte impopular, care şi-a făcut treaba, să spui în democraţie, că a devenit impopular, hai să-l schimbăm, să punem unul de-al nostru”, spunea Traian Băsescu în iulie 2013.

Păi, cam asta s-a petrecut în Ucraina. Fiindcă nu putem crede că etalonul democrației are două măsuri, probabil ceva face diferența. 

Dacă Ianukovici, respectiv Ucraina, alegea să intre în UE, nu în Uniunea Vamală, iar în stradă ieșeau rusofonii, ar fi cerut UE anularea votului din 2010? Așa cum ne-a dat nouă cele 11 porunci. 

Dacă mitingurile din ianuarie 2012, din România, se lăsau cu morți și răniți, era justificată demiterea președintelui impopular? Și, ce să înțelegem: că diferența o face îndârjirea protestatarilor, sau agresivitatea regimului? 

În fine, reținem vorba președintelui Băsescu: nu e democratic să demiți un președinte care și-a făcut treaba.Cine stabilește ce treabă are de făcut președintele, acela stabilește ce e democratic și ce nu. 

În această ecuație a intereselor geostrategice, decizia radei din Kiev de abolire a drepturilor minorităților, chiar dacă nu este democratică, va fi apreciată ca atare.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Tot "Val" Vâlcu, dar bătând câmpii, europropagandă infectă (2013, "De Ce să cedăm suveranitatea unui procuror de la Bruxelles"):

"Găselnița cu suveranitatea a mers cât a mers, dar acum mai mult încurcă. În Evul Mediu, suveranitatea asta avea un nume, un trup și, pe cap, coroană. Pe 14 iulie 1789, am aflat că suveran este poporul. Cu cât mai mare și mai tare, cu atât mai suveran. Cât privește românii, suveranitatea pe jumătate, din prezent, e mai rea decât pierderea totală a suveranității, într-o viitoare federație. Păi, într-o federație, capitala nu are doar drepturi, ci și obligații. Ți-o impune Bruxelles-ul un guvernator, ca în 2012, dar îl mai și schimbă, dacă o ia razna. Nici procurorul pan-european nu ne-ar strica. Dacă am fi într-o federație, alegerea lui Barroso s-ar face și cu voturile de la București, așa cum alegerea lui Obama s-a făcut cu voturile din Ohio."

http://www.dcnews.ro/2013/07/de-ce-sa-ne-cedam-suveranitatea-unui-procuror-de-la-bruxelles/


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):