09 ianuarie 2014

Vorbitor pe două limbi



(articol de Paul Everac, din 2009)

   Când Domnul acela i-a spus domnişorului nostru: “Lasă-mi marfa să treacă! Deschide larg graniţele, chit că-ţi pleacă şi ţie cele mai bune produse, sau îţi intră arme, manifeste, vagabonzi!”, omul nostru a bătut călcâiele şi a răcnit: “Yes, Sir!”, după care a făcut un scurt stânga-mprejur şi a murmurat: “Dă-l în mă-sa, îmi bag şi eu mica mea afacere. Plus că, odată ce m-a instituit şi pe mine demnitar…!”
   Apoi acela i-a zis: “Scumpeşte creditele, că altfel ne năpădeşte plevuşca”, iar omul nostru a răcnit: “Yes Sir!” şi-n gând: “Dă-l în mă-sa, ăsta vrea să aducă marfă nobilă, să întemeieze lanţuri speciale; unde o să mă agăţ şi eu, care am dreptul legal să le aprob”.
   Apoi acela a zis: “Bagă-ţi hăndrălăii să căpuşească instituţiile, regiile, întreprinderile de stat, până când le fac fărâme, ca să începem o viaţă cu adevărat nouă, necomunistă, cu un alt suflu!” Omul nostru, acum mai îmbrăcăţel, a răspuns cu aplomb: “Yes, Sir!” şi a ras dintr-o mişcare trei sferturi din industria socialistă, sub lozinca: “Dă-l în mă-sa, mă-nfig şi eu la plesneală, apuc ce pot, duc acasă pe daiboj, că doar la mine e iscălitura şi vama; de-aia sunt pus aici, nu?”.
   Şi la fiecare demantelare si privatizare, băiatul nostru, fiind el şi cu spice argintii in par, fie el şi animat de cel mai cordial surâs politic, a zis cu multă înţelegere pentru desfăşurarea unei democraţii liberale: “Yes, Sir!” şi s-a executat, căsăpind păduri, închizând mine, privatizând pe nimic capacităţi, cedând regii, falimentând bănci, inactivând agricultura cândva asiguratoare, tăind fabricile în bucăţi de metal, mereu cu un surâs interior că nu-i va fi supunerea degeaba, că va lua binişor din caimac, că se va închifta cu ce n-a visat neam de neamul lui şi va sta ţanţoş în fruntea bucatelor, ciupindu-l şi pe stăpân, dă-l în mă-sa, după o tradiţie seculară.
   - Vrei să intri in NATO? Uite ce-mi faci băiatule, ce-mi dărâmi, ce-mi dai mie pe-aproape nimic! – Yes, Sir! (Dă-l în mă-sa!) El tot îşi ia dacă refuz, că găseşte pe altul să-l pună în locul meu, şi mănâncă ăla cozonacul în loc să-l mănânc eu. Mai bine să accept, că vine tot picuşul la mine şi la cimotia mea!)
   – Vrei să intri în Uniunea Europeană? Îmi cedezi cutare şi cutare, te dai la o parte din cutare, îţi privatizez cutare, îţi desfiinţez monopolul cutare şi îţi institui eu altul, îţi trimit armata la plimbare, îţi sucesc gâtul după alimentele mele, ba îţi dau de formă şi nişte bani – pomeni, de fapt nu ţi-i dau, ţi-i arăt, ţi-i trec în cont, dar până să ajungă la tine ţi-i târâi pe la serviciile mele; în schimb tu execuţi pe cutare, leftereşti pe cutare, şi-mi dai o taxă mai mare decât subsidiul meu. Eşti capabil? – Yes, Sir!, a zis bravul nostru dregător, şi-n sinea lui: “Dă-te-n mă-ta, tu pompează banii, că ştiu eu unde să mi-i trec, cum să fac licitaţia, cum să inventez la iuţeală noi antreprenori care să-i înhaţe şi să-i spânzure în direcţia mea, atâta lucru am invăţat în 20 de ani. Dar ţine-mă în rang, că altminteri vin alţi ciocoflenderi, şi o încurcă! De mine poţi fi sigur, doar am vândut atâta din bunurile acestei amărâte de ţări, pentru un comision, la urma urmei, modest! Ce am? Nişte biete vile şi hotele în străinătate, nişte sărăcii de acţiuni, nişte amărâte de yahturi, nimic foarte consistent. Dar am fost bucuros să-ţi fiu ispravnic, dezvoltator pentru matale, lichidator pentru alţii!”.
   - Violează-ţi mama! i-a zis într-o zi Şeful investitor, Marele Demnitar. – Dar, Sir... – Ce e? – E urâtă, e jalnică, e terminată...! – Hai să fim serioşi: ai făcut-o şi până acuma, tocmai că te-am privit cu interes! Eşti o slugă bună, eşti o slugă ideală! Am să-ţi măresc tainul pe ţară. Înţelegi? – Yes, Sir! – O să-ţi dau mai multă carne de prăjit la grătar! Şi nişte chibrite mai performante! Şi nişte bretele noi, dacă renunţaţi şi la cultura română. Dacă renunţaţi şi la steag, vă fac o porţiune măricică de autostradă! Te crezi destul de avansat pentru asta? – Yes, Sir! Dar am o rugăminte: mie îmi dai fleică macră, fără os, de acord? Şi-n gândul său, pe limba originală de patriot: “Băga-te-aş în mă-ta!..”. Cu asta, demnitatea e salvată!...

2 comentarii :

Riddick spunea...


Articolul apăruse la cronicaromana.ro (vechiul format, acum inaccesibil).

Link (nu mai este activ), preluare: http://www.dctrade.ro/stire/480069-paul-everac-vorbitor-pe-doua-limbi.html

Riddick spunea...


"Limba de lemn şi limba de bumbac":

http://antipersuasiune.wordpress.com/2010/06/03/limba-de-lemn-si-limba-de-bumbac/


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Victor Ponta, 2012: "Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă iniţiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei şi a României. Oamenii au un spirit mai european aici şi nu trebuie să existe o rivalitate prost înţeleasă între Transilvania şi alte regiuni ale ţării. Sunt un adept convins al ideii de descentralizare şi de dezvoltare regională a Transilvaniei. Trebuie să facem acest lucru şi din punct de vedere politic. Sunt lucruri care definesc Transilvania şi care nu trebuie stricate de Guvernul central. Nu înţeleg de ce banii din taxele din Transilvania să vină în Bucureşti. Cred că dezvoltarea judeţelor din Transilvania se face mult mai bine de aici, decat de la Bucureşti".

Victor Ponta, 2013: "În niciun caz nu trăiesc vreo spaimă că ia cineva vreo bucată din România și o duce la Bruxelles, nu am asemenea spaime, dimpotrivă, eu unul nu doar că sunt pro-european dar cred că Europa are ca șansă să supraviețuiască integrându-se mai mult și fiind mai unită decât este acum. Nu știu, poate găsim o soluție - există și în Constituția actuală - ca atunci când e vorba de tratatele europene, cu două treimi, să nu mai treci prin toată procedura cu referendum, ci cu două treimi din Parlament să poți să faci modificări sau să adopți legi cu caracter constituțional. Cred cã aceastã variantă va acoperi orice modificare din următoarea perioadă la nivel european. Sunt unul dintre cei care cred în acel proiect - și sper să se realizeze pe parcursul vieții mele politice - al Statelor Unite ale Europei."

Victor Ponta, 2013 (interviu Deutsche Welle):
DW: Nu demult s-a desfăşurat în mediul public românesc o mică dispută pe tema ”Statelor Unite ale Europei”. USL a fost destul de reticent faţă de această formulă adoptată de preşedintele Traian Băsescu.
Victor Ponta: Eu nu.
Eu sunt total convins că, - sigur proiectul ideatic de State Unite ale Europei probabil că va mai necesita ceva timp, - dar eu sunt convins că acesta este proiectul pe care trebuie să-l susţină orice om politic cu viziune.
DW: Indiferent de costuri, indiferent de cedările de suveranitate?
Victor Ponta: Indiferent de cedările de suveranitate sau costuri. În cei 50-60 de ani de construcţie europeană, toate costurile sau cedările de suveranitate s-au dovedit mai mici decât beneficiile.

Postări populare (nu P.P.E. !):