Pe măsură ce se apropie "inaugurarea" lui Trump, şobolănimea propagandei RO este tot mai plouată şi îşi ascunde tot mai greu ostilitatea faţă de el. Asta arată ceva foarte important: "centrul lor de comandă" nu este în zona guvernamentală SUA (acum, acolo "se întâmplă ceva").

09 ianuarie 2014

Vorbitor pe două limbi



(articol de Paul Everac, din 2009)

   Când Domnul acela i-a spus domnişorului nostru: “Lasă-mi marfa să treacă! Deschide larg graniţele, chit că-ţi pleacă şi ţie cele mai bune produse, sau îţi intră arme, manifeste, vagabonzi!”, omul nostru a bătut călcâiele şi a răcnit: “Yes, Sir!”, după care a făcut un scurt stânga-mprejur şi a murmurat: “Dă-l în mă-sa, îmi bag şi eu mica mea afacere. Plus că, odată ce m-a instituit şi pe mine demnitar…!”
   Apoi acela i-a zis: “Scumpeşte creditele, că altfel ne năpădeşte plevuşca”, iar omul nostru a răcnit: “Yes Sir!” şi-n gând: “Dă-l în mă-sa, ăsta vrea să aducă marfă nobilă, să întemeieze lanţuri speciale; unde o să mă agăţ şi eu, care am dreptul legal să le aprob”.
   Apoi acela a zis: “Bagă-ţi hăndrălăii să căpuşească instituţiile, regiile, întreprinderile de stat, până când le fac fărâme, ca să începem o viaţă cu adevărat nouă, necomunistă, cu un alt suflu!” Omul nostru, acum mai îmbrăcăţel, a răspuns cu aplomb: “Yes, Sir!” şi a ras dintr-o mişcare trei sferturi din industria socialistă, sub lozinca: “Dă-l în mă-sa, mă-nfig şi eu la plesneală, apuc ce pot, duc acasă pe daiboj, că doar la mine e iscălitura şi vama; de-aia sunt pus aici, nu?”.
   Şi la fiecare demantelare si privatizare, băiatul nostru, fiind el şi cu spice argintii in par, fie el şi animat de cel mai cordial surâs politic, a zis cu multă înţelegere pentru desfăşurarea unei democraţii liberale: “Yes, Sir!” şi s-a executat, căsăpind păduri, închizând mine, privatizând pe nimic capacităţi, cedând regii, falimentând bănci, inactivând agricultura cândva asiguratoare, tăind fabricile în bucăţi de metal, mereu cu un surâs interior că nu-i va fi supunerea degeaba, că va lua binişor din caimac, că se va închifta cu ce n-a visat neam de neamul lui şi va sta ţanţoş în fruntea bucatelor, ciupindu-l şi pe stăpân, dă-l în mă-sa, după o tradiţie seculară.
   - Vrei să intri in NATO? Uite ce-mi faci băiatule, ce-mi dărâmi, ce-mi dai mie pe-aproape nimic! – Yes, Sir! (Dă-l în mă-sa!) El tot îşi ia dacă refuz, că găseşte pe altul să-l pună în locul meu, şi mănâncă ăla cozonacul în loc să-l mănânc eu. Mai bine să accept, că vine tot picuşul la mine şi la cimotia mea!)
   – Vrei să intri în Uniunea Europeană? Îmi cedezi cutare şi cutare, te dai la o parte din cutare, îţi privatizez cutare, îţi desfiinţez monopolul cutare şi îţi institui eu altul, îţi trimit armata la plimbare, îţi sucesc gâtul după alimentele mele, ba îţi dau de formă şi nişte bani – pomeni, de fapt nu ţi-i dau, ţi-i arăt, ţi-i trec în cont, dar până să ajungă la tine ţi-i târâi pe la serviciile mele; în schimb tu execuţi pe cutare, leftereşti pe cutare, şi-mi dai o taxă mai mare decât subsidiul meu. Eşti capabil? – Yes, Sir!, a zis bravul nostru dregător, şi-n sinea lui: “Dă-te-n mă-ta, tu pompează banii, că ştiu eu unde să mi-i trec, cum să fac licitaţia, cum să inventez la iuţeală noi antreprenori care să-i înhaţe şi să-i spânzure în direcţia mea, atâta lucru am invăţat în 20 de ani. Dar ţine-mă în rang, că altminteri vin alţi ciocoflenderi, şi o încurcă! De mine poţi fi sigur, doar am vândut atâta din bunurile acestei amărâte de ţări, pentru un comision, la urma urmei, modest! Ce am? Nişte biete vile şi hotele în străinătate, nişte sărăcii de acţiuni, nişte amărâte de yahturi, nimic foarte consistent. Dar am fost bucuros să-ţi fiu ispravnic, dezvoltator pentru matale, lichidator pentru alţii!”.
   - Violează-ţi mama! i-a zis într-o zi Şeful investitor, Marele Demnitar. – Dar, Sir... – Ce e? – E urâtă, e jalnică, e terminată...! – Hai să fim serioşi: ai făcut-o şi până acuma, tocmai că te-am privit cu interes! Eşti o slugă bună, eşti o slugă ideală! Am să-ţi măresc tainul pe ţară. Înţelegi? – Yes, Sir! – O să-ţi dau mai multă carne de prăjit la grătar! Şi nişte chibrite mai performante! Şi nişte bretele noi, dacă renunţaţi şi la cultura română. Dacă renunţaţi şi la steag, vă fac o porţiune măricică de autostradă! Te crezi destul de avansat pentru asta? – Yes, Sir! Dar am o rugăminte: mie îmi dai fleică macră, fără os, de acord? Şi-n gândul său, pe limba originală de patriot: “Băga-te-aş în mă-ta!..”. Cu asta, demnitatea e salvată!...

2 comentarii :

Riddick spunea...


Articolul apăruse la cronicaromana.ro (vechiul format, acum inaccesibil).

Link (nu mai este activ), preluare: http://www.dctrade.ro/stire/480069-paul-everac-vorbitor-pe-doua-limbi.html

Riddick spunea...


"Limba de lemn şi limba de bumbac":

http://antipersuasiune.wordpress.com/2010/06/03/limba-de-lemn-si-limba-de-bumbac/


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):