Pocinogul majorităţii

(articol de Paul Everac) 

  Pocinogul principal al maleficiilor principiului majorităţii e însăşi democraţia, unde o sumă de oameni nepregătiţi, unii chiar neciopliţi, îşi aleg conducătorii (şi exploatatorii) aşa zicând după miros, fără să ştie în ce se aventurează, ei fiind la cheremul unui număr nefericit de ignari, şi aceştia uşor de cumpărat, fie şi cu iluzii.
  Aceste majorităţi impure ne-au adus fără să ştie sub călcâiul unor ticăloşi, iar acuma trag scurta. Se putea altfel? Sigur că se putea, dar, tot aşa, orbeşte. Numărul care determină direcţia în general nu ştie ce face.
  Nu s-a gândit nimeni, votând pe nemernici, că ei vor asigura la rândul lor majorităţi unor gestionari străini în toate marile şi importantele întreprinderi româneşti, vor aduce acest pământ în situaţia de a fi stăpânit şi colonizat cu alţii, care vor pune uşor mâna pe cea mai mare parte din acţiuni, după ce respectivele întreprinderi au fost declasate şi şubrezite cu sila. Spre deosebire de alte ţări care şi-au asigurat un 51% din tot ce se întreprinde pe teritoriul lor, nemernicii români au dat la hurtă majorităţi cui a vrut, ca să se gudure şi ei şi să ia nelegiuit peşcheş pe seama lor.
  Majorităţi ameninţătoare se ridică şi pe seama populaţiilor conlocuitoare de altă naţionalitate, etnia rromă fiind aceea care într-un număr calculabil de ani, nu prea mulţi, va deveni covârşitoare prin rata ei demografică înaltă faţă de bâlbâiala şi bâjbâiala etniei române. Ea va da ineluctabil majorităţi care ne vor împinge într-un unghiu minor, schimbând caracterul dominant romanesc. Iar în enclavele unde se adună sau se creează alte majorităţi, fie şi prin epurare etnică, apar şi revendicari autonomiste, provocatoare de alte pocinoage.
Guvernanţii stau cu căciulile pe ochi şi cu ceara în urechi, creditând în continuare statu-quo-ul. Dar crearea de majorităţi alienante e în marş. Se pare că şi colonizările masive.
  Însă nu numai ordinea social – politică, dar şi cea morală e un teritoriu în care majorităţi negative ameninţă consistenţa naţiunii. Dezeducarea face paşi mari, ameninţând zone tot mai vaste. Directorii de oficine mass-media, fie independenţi şi din capul lor, fie subordonaţi, fac tot posibilul să aducă vulgaritatea în prim plan, punând-o să se lăfăie ore, zile, luni, în faţa ochilor noştri, ca să scoată o para cât mai consistentă. Ei se unesc cu ţopârlanii, ţoape ei înşişi, ca să crească ţopârlănia din teritoriu. Ţopârlanii vor ajunge (prin acest regim) majoritari, dacă n-au ajuns deja. Ce să le faci? Nicăieri nu scrie că n-ai voie să fii de prost gust, acest lucru nu se poate legifera. Prostul gust câştigă din aproape în aproape prin mijloace democratice, respectând ratingul. Tot felul de pocitanii mizerabil educate vin seară de seară pe post de vedete, târându-ne la vale. Glumele lor sunt penibile, dezinvoltura scandaloasă.
  Totul e jos, la îndemâna ultimului gagiu. Acest gagiu se duce apoi să ne reprezinte şi în străinătate, unde înmulţeşte pegra şi demască o mentalitate de marginal, fie el cerşetor, hoţ sau altceva. Astăzi mai sunt încă resorturi cât de cât coercitive, limitative, voci şi standarde-cenzor. Dar mâine, ţopârlănia spurcată la gură şi hidoasă la suflet va avea majorităţi impresionante, gâtuind din interior societatea românească. Sub zodia Elodiilor, (dar nu numai) se petrece un dezmăţ stilistic fără egal, o ţăţărie contaminantă. Sub zodia lui Mitică, românul apare tâmp şi deşucheat.
  Nu mai există, se pare, o clasă-monitor care să cenzureze cu zâmbet mitocănia altora, aducând-o la un nivel suportabil; acum, cu barierele deschise, la îndemn mass-media, toată lumea s-a învălmăşit în mitocănie, e greu să mai scoţi capul din ea, s-a întins în literatură, în artă, în mistică, peste tot. Cine educă? Dracu! Care e stilul natiei? Jalnic. Cine se sinchiseşte? Aleşii, prin vot majoritar, dat chiar de ghiorlani.
  Asteptăm să crească şi minorităţile sexuale, şi cele de sectă, şi în general toate acele sectoare ce pot malforma societatea sub pretext c-o liberalizează şi democratizează. Pocinogul iniţial, al alegerii întâmplătoare, odată consumat, celelalte decurg de la sine... Văd împrejur numai târâtori-după-voturi, combinatori-de-majorităţi. Unde e elita?