PnL, îndemnat să "abjure"

Henri IV, viitor rege al Franţei, după ce a acceptat să se convertească la catolicism spre a putea deveni rege (era protestant): "Paris vaut bien une messe!" ("Parisul merită cu prisosinţă o liturghie!"). 

Era a treia abjurare, prima fiind cea din Noaptea Sfântului Bartolomeu (1572), când a fost forţat să se convertească pe loc la catolicism, ca să scape cu viaţă din măcelul pus la cale de dinastia de Valois, a doua fiind în 1576 (revine la protestantism), după ce fuge de la Curtea Franţei, unde era ca şi ostatic.

Dar ce să abjure PnL, care face parte din ALDE, cel mai eurofederalist grup politic din parlamentul european?

Şi totuşi...

Deutsche Welle: 

Va merge PNL pe linia federalismului european?

Ar fi incorect ca în România alegătorii să voteze lista PNL pentru că e anti-Băsescu, partizanul Statelor Unite ale Europei, în timp ce la Bruxelles aleşii români să militeze în tabăra ultra-federalistă.

S-a zvonit că PNL ar dori să treacă la grupul PPE. Totul a pornit de la un interviu mai vechi al lui Crin Antonescu acordat unui ziar spaniol, în care spunea că partidul său are mari afinităţi cu conservatorii europeni, deşi face parte din grupul ALDE pe care nu intenţionează deocamdată să-l părăsească. Preşedintele PNL mai spunea, cu altă ocazie, că se simte dator faţă de liberalii europeni care au susţinut PNL în multe situaţii şi că în virtutea acestei relaţii de prietenie nu poate părăsi grupul ALDE. Cu toate acestea zvonul a reapărut şi, dacă nu a fost o simplă maliţie colegială, Victor Ponta a confirmat că liberalii s-ar gândi să treacă mai la dreapta.

Nu ştim dacă liberalii au mai reflectat la această intenţie, dar dacă doresc cu adevărat să se mute la PPE, ar trebui să se grăbească, căci la nivel european evenimentele se precipită şi grupurile politice tind să se radicalizeze. Liberalii europeni par şi ei tot mai hotărâţi să urmeze linia cea mai avansată a federalismului. Or, realitatea este că un partid care poartă în numele său atributul ”naţional” nu prea are multe de împărţit cu ultra-federaliştii din familia lui Guy Verhofstad şi Daniel Cohn-Bendit. Dacă PNL crede că acest atribut are un conţinut real, atunci ar trebui să se gândească încotro s-o apuce, căci, după toate aparenţele liberalii europeni vor deveni tot mai federalişti pe măsură ce euroscepticii vor deveni tot mai suveranişti. Nu mai merge multă vreme cu ambiguităţile şi neclarităţile care au fost tolerabile într-o Europă ea însăşi nehotărâtă.

Vestea care ar trebui să urgenteze procesul de reflecţie în cadrul PNL este că Guy Verhofstadt ar putea deveni candidatul Alianţei Democraţilor şi Liberalilor Europeni pentru preşedinţia Comisiei Europene în detrimentul rivalului său Ollie Rehn. Or, fostul ministru din Belgia, Guy Verhofstadt este unul dintre cei mai fervenţi federalişti. El a publicat în 2006 cartea intitulată ”Statele Unite ale Europei” şi a fondat în 2010 în cadrul Parlamentului European un supragrup, Grupul Spinelli, care reuneşte pe toţi aceia ce se pronunţă pentru o accelerare a integrării europene. Cei mai mulţi aderenţi ai Grupului Spinelli sunt liberali, socialişti şi verzi.

Dacă în cadrul Parlamentului European, vom asista simultan la radicalizarea euroscepticilor şi eurofililor, atunci ar fi bine ca liberalii români să reflecteze şi ei la acest subiect. Iată cum sună un fragment din manifestul Grupului Spinelli, care va dobândi după toate aparenţele o greutate tot mai mare în sânul grupului ALDE :

”În prezent lucrurile par să regreseze către o uniune mai curând laxă decât fermă, către o Europă mai curând naţională decât supranaţională. Uitând orice spirit comunitar, statele membre îngăduie miopiei intereselor naţionale limitate să tulbure viziunea unităţii. Ele dau prioritate soluţiilor interguvernamentale în detrimentul celor europene, până-ntr-acolo, încât ameninţă viabilitatea monedei comune, simbolul cel mai concret al integrării europene.

Ne opunem acestei tendinţe regresive şi reacţionare. Europa a fost răpită iarăşi, de data aceasta de către o coaliţie a politicienilor naţionali. A venit timpul să o aducem înapoi. Credem că nu este deloc momentul pentru o încetinire a ritmului integrării, ci dimpotrivă pentru accelerarea lui. Istoria europeană ne-a demonstrat că nu cu mai puţină, ci, dimpotrivă, cu mai multă Europă vom putea găsi răspunsuri la problemele cu care ne confruntăm.

Naţionalismul este o ideologie a trecutului. Obiectivul nostru este acela al unei Europe federale şi post-naţionale, al unei Europe a cetăţenilor.”(fragment din Manifestul Grupului Spinelli)

Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, mai direct sau mai puţin direct, PNL va trebui să exprime un punct de vedere clar faţă de această viziune a evoluţiei europene. Bineînţeles că toate partidele ar trebui să spună alegătorilor din România ceva mai clar cu privire la propria viziune despre Europa, dar PNL este somat de împrejurări să se grăbească.

E adevărat că am văzut că se poate şi aşa. Dacă trimiţi la Bruxelles deputaţi ca Renate Weber care, după toate aparenţele, se acordă perfect cu federalismul lui Spinelli, dar care au o vizibilitate redusă în ţară, atunci vor mai putea trece 5 ani fără ca cineva să-şi dea seama că PNL nu are nicio opţiune europeană, dacă nu cumva profesează o viziune complet diferită de a grupului din care face parte. Ar fi necinstit ca în România alegătorii să voteze lista PNL pentru că e anti-Băsescu, partizanul Statelor Unite ale Europei, în timp ce la Bruxelles aleşii români să militeze în tabăra federalistă.