Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

23 ianuarie 2014

PnL, îndemnat să "abjure"


Henri IV, viitor rege al Franţei, după ce a acceptat să se convertească la catolicism spre a putea deveni rege (era protestant): "Paris vaut bien une messe !" ("Parisul merită cu prisosinţă o liturghie !").
Era a treia abjurare, prima fiind cea din Noaptea Sfântului Bartolomeu (1572), când a fost forţat să se convertească pe loc la catolicism, ca să scape cu viaţă din măcelul pus la cale de dinastia de Valois, a doua fiind în 1576 (revine la protestantism), după ce fuge de la Curtea Franţei, unde era ca şi ostatic.

Dar ce să abjure PnL, care face parte din ALDE, cel mai eurofederalist grup politic din parlamentul european ?

Şi totuşi...

Deutsche Welle : 

Va merge PNL pe linia federalismului european?

Ar fi incorect ca în România alegătorii să voteze lista PNL pentru că e anti-Băsescu, partizanul Statelor Unite ale Europei, în timp ce la Bruxelles aleşii români să militeze în tabăra ultra-federalistă.

S-a zvonit că PNL ar dori să treacă la grupul PPE. Totul a pornit de la un interviu mai vechi al lui Crin Antonescu acordat unui ziar spaniol, în care spunea că partidul său are mari afinităţi cu conservatorii europeni, deşi face parte din grupul ALDE pe care nu intenţionează deocamdată să-l părăsească. Preşedintele PNL mai spunea, cu altă ocazie, că se simte dator faţă de liberalii europeni care au susţinut PNL în multe situaţii şi că în virtutea acestei relaţii de prietenie nu poate părăsi grupul ALDE. Cu toate acestea zvonul a reapărut şi, dacă nu a fost o simplă maliţie colegială, Victor Ponta a confirmat că liberalii s-ar gândi să treacă mai la dreapta.

Nu ştim dacă liberalii au mai reflectat la această intenţie, dar dacă doresc cu adevărat să se mute la PPE, ar trebui să se grăbească, căci la nivel european evenimentele se precipită şi grupurile politice tind să se radicalizeze. Liberalii europeni par şi ei tot mai hotărâţi să urmeze linia cea mai avansată a federalismului. Or, realitatea este că un partid care poartă în numele său atributul ”naţional” nu prea are multe de împărţit cu ultra-federaliştii din familia lui Guy Verhofstad şi Daniel Cohn-Bendit. Dacă PNL crede că acest atribut are un conţinut real, atunci ar trebui să se gândească încotro s-o apuce, căci, după toate aparenţele liberalii europeni vor deveni tot mai federalişti pe măsură ce euroscepticii vor deveni tot mai suveranişti. Nu mai merge multă vreme cu ambiguităţile şi neclarităţile care au fost tolerabile într-o Europă ea însăşi nehotărâtă.

Vestea care ar trebui să urgenteze procesul de reflecţie în cadrul PNL este că Guy Verhofstadt ar putea deveni candidatul Alianţei Democraţilor şi Liberalilor Europeni pentru preşedinţia Comisiei Europene în detrimentul rivalului său Ollie Rehn. Or, fostul ministru din Belgia, Guy Verhofstadt este unul dintre cei mai fervenţi federalişti. El a publicat în 2006 cartea intitulată ”Statele Unite ale Europei” şi a fondat în 2010 în cadrul Parlamentului European un supragrup, Grupul Spinelli, care reuneşte pe toţi aceia ce se pronunţă pentru o accelerare a integrării europene. Cei mai mulţi aderenţi ai Grupului Spinelli sunt liberali, socialişti şi verzi.

Dacă în cadrul Parlamentului European, vom asista simultan la radicalizarea euroscepticilor şi eurofililor, atunci ar fi bine ca liberalii români să reflecteze şi ei la acest subiect. Iată cum sună un fragment din manifestul Grupului Spinelli, care va dobândi după toate aparenţele o greutate tot mai mare în sânul grupului ALDE :

”În prezent lucrurile par să regreseze către o uniune mai curând laxă decât fermă, către o Europă mai curând naţională decât supranaţională. Uitând orice spirit comunitar, statele membre îngăduie miopiei intereselor naţionale limitate să tulbure viziunea unităţii. Ele dau prioritate soluţiilor interguvernamentale în detrimentul celor europene, până-ntr-acolo, încât ameninţă viabilitatea monedei comune, simbolul cel mai concret al integrării europene.

Ne opunem acestei tendinţe regresive şi reacţionare. Europa a fost răpită iarăşi, de data aceasta de către o coaliţie a politicienilor naţionali. A venit timpul să o aducem înapoi. Credem că nu este deloc momentul pentru o încetinire a ritmului integrării, ci dimpotrivă pentru accelerarea lui. Istoria europeană ne-a demonstrat că nu cu mai puţină, ci, dimpotrivă, cu mai multă Europă vom putea găsi răspunsuri la problemele cu care ne confruntăm.

Naţionalismul este o ideologie a trecutului. Obiectivul nostru este acela al unei Europe federale şi post-naţionale, al unei Europe a cetăţenilor.”(fragment din Manifestul Grupului Spinelli)

Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, mai direct sau mai puţin direct, PNL va trebui să exprime un punct de vedere clar faţă de această viziune a evoluţiei europene. Bineînţeles că toate partidele ar trebui să spună alegătorilor din România ceva mai clar cu privire la propria viziune despre Europa, dar PNL este somat de împrejurări să se grăbească.

E adevărat că am văzut că se poate şi aşa. Dacă trimiţi la Bruxelles deputaţi ca Renate Weber care, după toate aparenţele, se acordă perfect cu federalismul lui Spinelli, dar care au o vizibilitate redusă în ţară, atunci vor mai putea trece 5 ani fără ca cineva să-şi dea seama că PNL nu are nicio opţiune europeană, dacă nu cumva profesează o viziune complet diferită de a grupului din care face parte. Ar fi necinstit ca în România alegătorii să voteze lista PNL pentru că e anti-Băsescu, partizanul Statelor Unite ale Europei, în timp ce la Bruxelles aleşii români să militeze în tabăra federalistă.

3 comentarii :

Riddick spunea...


Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu

Luvrul a devenit locul unui măcel fără milă: arcaşi şi elveţieni beţi îi scot din case pe seniorii protestanţi şi îi masacrează sistematic împreună cu servitorii lor, fie pe loc, fie în curte, unde sunt executaţi cu lovituri de suliţă. Cadavrele împânzesc palatul, curtea interioară a Luvrului s-a transformat în groapă comună.

În apartamentele sale, Carol al IX-lea părea să-şi fi pierdut minţile, gesticulând fără rost. Îi convoacă pe Henri de Navarre şi pe Henri de Condé şi, cu un pumnal în mână, îi somează să-şi renege credinţa. Caterina de Médici se vede obligată să se interpună ca regele să nu comită ireparabilul.

Pe străzi izbucnesc strigăte: „La arme! Ucideţi! Ucideţi!“, „Trăiască Dumnezeu, trăiască regele!“ Brassard umblă cu o banderolă albă pe braţ şi o cruce pe pălărie, partizanii familiei Guise scotocesc Parisul, vânându-l până şi pe cel mai neînsemnat protestant. Crimă, masacru, măcel, toate se vor a fi metodice, „sângele şi moartea străbat străzile“.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/masacrul-noaptea-sfantului-bartolomeu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Noaptea_Sf%C3%A2ntului_Bartolomeu

Riddick spunea...

First marriage and Saint Bartholomew’s Day Massacre

So, Jeanne's death, it was arranged for Henry to marry Margaret of Valois, daughter of Henry II and Catherine de' Medici. The wedding took place in Paris on 18 August 1572.[8] on the parvis of Notre Dame Cathedral. On 24 August, the Saint Bartholomew's Day Massacre began in Paris. Several thousand Protestants who had come to Paris for Henry's wedding were killed, as well as thousands more throughout the country in the days that followed. Henry narrowly escaped death thanks to the help of his wife and his promise to convert to Catholicism. He was made to live at the court of France, but he escaped in early 1576. On 5 February of that year, he formally abjured Catholicism at Tours and rejoined the Protestant forces in the military conflict.[9]

http://en.wikipedia.org/wiki/Henry_IV_of_France#First_marriage_and_Saint_Bartholomew.E2.80.99s_Day_Massacre

Riddick spunea...

Guy Verhofstadt, liderul Grupului Liberal (ALDE) din Parlamentul European:

Despre cartea-manifest eurofederalist, scrisă împreună cu Cohn-Bendit: "Este un eveniment fondator la fel de important precum faimoasele scrieri ale lui Marx și Engels".

"Identitatea naţională este un concept criminal care poate duce în cele din urmă către camerele de gazare" ("de nationale identiteit is een crimineel concept dat ultiem kan leiden tot gaskamers").


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):