Anti-Maidan

19 decembrie 2013

Diluarea



Parlamentul respinge înfiinţarea muzeului dictaturii comuniste. Se pregăteşte muzeul şi propaganda "totalitarismului".
Senatul a respins, marţi, imediat după şedinţa dedicată eroilor Revoluţiei din 1989, iniţiativa legislativă de înfiinţare a Muzeului Dictaturii Comuniste în Capitală.
Diluarea a iniţiat-o Ion Vianu, membru al GDS ("Pentru un muzeu al totalitarismului", 2011):
Comunismul, regim antidemocratic, regim terorist, regim care a avariat profund mentalitatea românească – ce nu parvine încă să se recupereze, douăzeci şi ceva de ani după prăbuşire –, este o parte a totalitarismului, sub care româ­nii au trăit mai bine de o jumătate de secol. Oficial, totalitarismul românesc începe în 27 februarie 1938. În acea zi a fost proclamată noua Constituţie a lui Carol al II-lea care a transformat monarhia constituţională într-o dictatură regală. Ulterior, aservită dictaturii legionaro-antonesciene, apoi doar antonesciene, ambele slujind pasiunile criminale ale lui Hitler, România cunoaşte o tresărire la 23 august 1944.
Deci, se echivalează şase ani cu patruzeci şi cinci. Şase, din care fascism propriu-zis s-ar putea considera cele mai puţin de cinci luni în care România s-a definit ca stat naţional-legionar, în rest fiind o dictatură personală şi una militară, pro-germană.

Nu cumva să fie puse în cauză "valorile umaniste ale stângii".

4 comentarii :

mariusmioc spunea...

Dar de ce un muzeu trebuie neapărat să fie organizat de stat?
Trebuie renunțat la atitudinea de a aștepta ca statul să facă totul, căci un muzeu organizat de stat va fi doar un loc cu sinecuri pentru prieteni politici ai guvernanților.

Riddick spunea...


Era vorba despre o poziţie oficială, asumată a statului faţă de subiectul tratat de muzeu. Plus că ar avea acces la exponate şi documente importante deţinute doar de stat.

Aşa, se poate face în privat şi un muzeu al pipelor si portţigaretelor, narghilelelor, etc.

Anonim spunea...

În America am văzut muzee particulare. Unele dintre ele de foarte bună calitate.

Riddick spunea...


Ce-i opreşte pe susţinătorii unui muzeu al comunismului să înfiinţeze unul ? Dar am îndoieli că ar avea acces la documente esenţiale, fie şi în copie.

Iar ceilalţi, cu totalitarismul, e clar că vor o "diluare".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):