22 decembrie 2013

Cărtărescu, angrenat în lobby-ul care cere o "reglementare internaţională" a Internetului



Sub masca "protejării vieţii private" se duce un atac pe mai multe planuri: contra serviciilor secrete din statele occidentale (cu trimitere la SUA, mai ales după "dezvăluirile" lui Snowden), contra cooperării şi încrederii dintre aliaţii occidentali, şi contra libertăţii Internetului, cerându-se o reglementare a sa la nivel internaţional.

Pe 10 decembrie (Ziua Internaţională a Drepturilor Omului) s-a lansat petiţia A STAND FOR DEMOCRACY IN THE DIGITAL AGE (O LUARE DE POZIŢIE PENTRU DEMOCRAŢIE ÎN ERA DIGITALĂ), semnată de câteva sute de "scriitori independenţi" (de fapt, stângişti şi globalişti, unii cu vechi ştate de militantism). Printre ei şi Mircea Cărtărescu, care afirmase că iese din viaţa publică (nu şi din coteriile ICR, că de acolo-i mai iese... mălai).

Chestiunea este ambalată cam aşa:
[...] CEREM DREPTUL tuturor oamenilor de a hotărî, în calitate de cetăţeni democraţi, în ce măsură datele lor personale pot fi legal colectate, stocate şi procesate, şi de către cine; de a obţine informaţii despre locul în care sînt stocate datele lor şi despre cum sînt folosite; de a obţine ştergerea acestor datelor în cazul în care au fost colectate şi stocate ilegal. 
FACEM APEL LA TOATE STATELE ŞI CORPORAŢIILE să respecte aceste drepturi.
FACEM APEL LA TOŢI CETĂŢENII să se ridice şi să apere aceste drepturi.
CEREM NAŢIUNILOR UNITE să recunoască importanţa centrală a protejării drepturilor civile în era digitală şi să creeze o Cartă Internaţională a Drepturilor Digitale.
CEREM GUVERNELOR să semneze şi să adere la o astfel de convenţie.
Iar pe 13 decembrie s-a reunit (la Londra) The Panel on Global Internet Cooperation and Governance Mechanisms, adică un fel de organism ad-hoc care ar urma să ţină reuniuni periodice (asta a fost doar prima) pe tema reglementării la nivel global a Internetului.

Prin toamnă, aceleaşi preocupări şi la ONU. Şi acelaşi pretext - "protejarea datelor private".

Un comentariu :

Riddick spunea...


Cărtărescu mai apare (2012) pe lista de semnături care susţin manifestul eurofederalist al lui Daniel Cohn-Bendit, împreună cu Pleșu și Herta Müller: "Scopul fiind aici de a democratiza democraţiile naţionale cu scopul de a reconstrui Europa pe baza acestui strigăt de reunificare: “Nu întrebaţi ce poate face Europa pentru voi, ci ce puteţi face voi pentru Europa – Faceţi Europa!”. Dorind “adunarea cetăţenilor obişnuiţi care acţionează independent” iniţiatorii textului fac din proiectul lor “un act de autocreare datorită căruia Europa ar obţine o nouă constituţie ‘de jos’”.

http://riddickro.blogspot.ro/2012/06/plesu-si-cartarescu-semnatari-ai.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):