Adieu, EuroBăse !

La mine a fost ceva gradual - m-a câştigat cu "au venit să-şi ia tainul" (2004), şi m-a pierdut definitiv cu "necesitatea realizării Statelor Unite ale Europei" (2011; dar semne de întrebare mai serioase am avut de prin 2009). Era etapa mea de dezmeticire, după Milică-învinsul-de-structuri (pe care l-am votat fără a mă încrede în el), şi apoi referendumurile din Olanda şi Franţa, care au respins aşa-zisa "Constituţie a UE" (2005), reintrodusă parţial sub forma Tratatului de la Lisabona (2009).

Adio, PPE

EuroBăse şi făcăturile lui recente (PMP, PFC) - ca şi PDL, PnŢCD şi UDMR - aparţin acelui aşa-zis "centru-dreapta" care se aliază cu eurosocialiştii la nivelul UE, şi care poartă numele de PPE/EPP (Partidul Popular European). Din care s-a desprins aripa conservatoare şi eurosceptică, ECR (Conservatorii şi Reformiştii Europeni). Partidul Noua Republică a aderat la AECR (Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni), dar mai are destule de făcut spre a fi omologat drept vocea conservatorismului în România. 

Nu-i destul să te disociezi vag de PPEişti, precum o face acest articol de Mihail Neamţu (site [Partidul] Noua Republică), invocând doar divergenţe abstracte acolo unde există Divergenţa Fundamentală. Cea dintre susţinătorii statului naţional şi ai suveranităţii naţionale, şi eurofederalişti (adepţii dizolvării statelor naţionale în "SUE"):

Traian Băsescu: tranziția care nu se mai termină

Traian Băsescu NU reprezintă viitorul. Mi se pare o banalitate și o evidență.

Sunt tot mai surprins de înverșunarea cu care oameni inteligenți atacă acest adevăr. Nimeni nu cântă prohodul acestui om politic redutabil, dar paradigma Băsescu e clar epuizată. Oboseala este evidentă în plan stilistic, în planul propunerilor concrete de reformare a Statului și a clasei politice. Văd că sunt atacați unii ziariști civilizați, precum doamna Sabina Fati sau Ion Cristoiu, care au pus verdictul: când Traian Băsescu declară că votează Crin Antonescu, despre ce Dreapta mai discutăm noi?

Vreau s-o spun răspicat: pentru Noua Republică imaginea lui Traian Băsescu este imaginea tranziției care nu se mai termină. Îi vom recunoaște meritele punctuale, atâtea câte sunt. Îi vom evalua eșecurile după 10 ani de mandat. Autentic și spontan, actualul președinte a recunoscut-o deschis chiar în 2004: “Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă tot între doi comunişti: Traian Băsescu şi Adrian Năstase?” (minutul 5:00: http://www.youtube.com/watch?v=60uuE_mVghA).

Oameni cu o bună memorie, dl Sebastian Lazaroiu sau Teodor Baconschi, uită pesemne interogația onestă a candidatului fostei alianțe DA. Că Traian Băsescu reprezintă trecutul părea să sugereze și Adrian Papahagi acum câteva luni: "Nu cred însă că vom putea câştiga în 2014 cu nimeni care a fost lansat şi susţinut de Traian Băsescu".

Cred că nici în visele cele mai negre nu credea Adrian Papahagi că Traian Băsescu îl va susține public pe Crin Antonescu doar pentru a rupe tactic alianța USL. OK. Cei de la Mișcarea Populară s-au repliat și îl văd pe Traian Băsescu premier (2016-2020?). E dreptul lor, deși mi se pare prea puțin pentru un campion al luptelor electorale. Dacă tot susțin Statele Unite ale Europei, atunci de ce nu o carieră europeană la vârf pentru un fost Președinte, fost Primar, fost Ministru al Transporturilor?

Mișcarea Populară poate imagina orice scenariu, dar măcar să nu disprețuiască vocile care gândesc altfel Dreapta (eventual chiar în direcția sugerată de dl Papahagi acum ceva vreme).

Fanatismul face rău (recomand Mark Lilla, Reckless Minds) în politică sau religie. Da, nu voi nega faptul că am fost alături de președintele Traian Băsescu în lupta pentru Constituție și împotriva USL. Dar în acea vară fierbinte l-am auzit pe președinte vorbind despre nevoia împrospătării clasei politice. În februarie 2013, a devenit evident că pentru Traian Băsescu înnoirea înseamnă mai ales pariul pe Elena Udrea (ex PSD, ex PNL, ex-aliată Oprea/UNPR)...

Noua Republică se regăsește într-o altă conduită, într-un alt discurs, în alte aspirații: Stat minimal, suveranitate națională, patriotism, familie. Traian Băsescu e - politicește vorbind - trecutul. Îi dorim, ca oricărui român, fericire în planul vieții personale.

Și să nu uităm: viitorul nu-i un loc care ne așteaptă, ci o realitatea care se construiește! Mai e Cineva Aici?