15 octombrie 2013

Temă de la Washington pentru Ponta ? "Dai drumu' proiectului Roşia Montană - te susţinem să devii preşedinte"


Din punctul meu de vedere, problemele reale ale proiectului sunt două, şi nu de natură tehnică sau ecologică: 1) participaţia prea mică (şi minoritară) a statului român: 19,31% de la 33,8% (iniţial), şi 2) redevenţa la extragerea aurului, prea mică: 2%. Sunt promisiuni de "creştere" a participaţiei la 25%, şi a redevenţei la 6%.

În pregătirea (?) vizitei lui Ponta în SUA, un think-tank ("Democracy Institute") a organizat o dezbatere cu titlul "Balkan Tiger or Balkan Backwater ?" ("Tigru balcanic sau balta din Balcani?")

Miroase a lobby sadea - în prim-plan apare proiectul Roşia Montană, ca test suprem al orientării pro-Vest a guvernului, dar mai ales a prim-ministrului ("Primul-ministru Ponta, la care mulţi se referă ca la un Tony Blair al Balcanilor, are o atitudine pro-vestică şi pro-americană* care se reflectă în politicile interne şi externe.").
"Un standard pentru revitalizarea sectorului minier, semnalizând că România este deschisă pentru afaceri, încurajând investitorii interni şi straini să caute oportunităţi în România, contribuind la creşterea economică a unuia dintre cele mai sărace state membre ale Uniunii Europene".
* poate pro-Obama... 

3 comentarii :

Anonim spunea...

De accord cu cele doua probleme ale ''proiectului'' !
Chiar de ar fi sa se aleaga praful de Putna, daca problemele se rezolva e ok !!!http://www.stareapresei.ro/prospectiuni-sa-cauta-sisturi-la-manastirea-putna-39941.html
Doamne, cind se vor scula aia din Bucovina !!!!

Riddick spunea...

Vorbeam despre alt subiect, nu despre gazele de şist. Dacă e reală treaba de la Putna, o consider o provocare.

Anonim spunea...

Io-te ici diversiune !!!http://stareanatiunii.com/rascoala-de-la-pungesti-taranii-au-facut-bariera-vie-impotriva-utilajelor-chevron.html
Pe tacute, cu calusul in gura , ca in Securitatea bolsevica !!!


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: