06 octombrie 2013

Ponta, candidatul lui Băsescu la prezidenţiale


Dar este absolut evident. Mă amuz de pe acum - cu furie - anticipând jalnicele contorsiuni ale băsălăilor, care-i vor face galerie lui Ponta la turul doi, cu gura plină de rahat, contra lui Căcărău sau Dan Diaconescu. À la turul doi, 2000 - "(Votaţi-l pe Iliescu,) Salvaţi democaţia !" (mitinguri şi marşuri AC-GDS, etc...).

Naţional:

Presedintele Traian Basescu a inghitit broscoiul, sau pisicutul, cum il mai “alinta pe premier. Desi il detesta cu toata firea lui, seful statului a devenit peste noapte agentul electoral al lui Victor Ponta. Nu pentru ca l-ar fi reevaluat, ci pentru ca are nevoie sa se lupte in campanie cu un om ca Ponta.
 
Pasionat de strategii spectaculoase, presedintele jucator nu rabda sa priveasca de pe margine tabla de sah a prezidentialelor din 2014 si a inceput sa aseze cu meticulozitate piesele, pregatindu-si lovitura de gratie. Astfel, de cand in USL se vorbeste de divort de dimineata pana seara, iar candidatura lui Crin Antonescu a inceput sa fie pusa sub semnul intrebarii chiar si de liberali, Traian Basescu si-a descoperit brusc “admiratia” pentru PSD. Si, pentru ca-i are adversari de multa vreme si ii cunoaste foarte bine, seful statului stie ca social-democratii au pacatuit intotdeauna prin trufie. In consecinta, de saptamani bune, presedintele repeta ca o placa stricata ce pacat ca un partid asa mare, puternic, determinat, organizat, frumos si destept cum este PSD-ul nu are un candidat propriu la prezidentiale si sta in umbra unei formatiuni mai mici cum este PNL. Iar tactica se pare ca a functionat, presiunile pesedistilor asupra lui Victor Ponta intensificandu-se. Situatie care nu poate decat sa-l bucure pe seful statului, care-si doreste o confruntare cu liderul PSD in 2014. Motivul: Basescu viseaza sa-si incheie mandatul asa cum l-a inceput, cu o victorie in fata stangii, considerand ca un success intr-o batalie cu un politician cum este Crin Antonescu nu reprezinta nimic. Chiar daca nu el va fi candidatul in 2014, Basescu isi doreste ca omul lui, prezidentiabilul dreptei, sa-l ingenuncheze pe Victor Ponta, si implicit PSD-ul, asa cum s-a intamplat cu Adrian Nastase in 2004 si Mircea Geoana in 2009.

Ii netezeste calea

Iar ca planul sa functioneze, Basescu il sprijina din umbra pe premier si contribuie la cresterea acestuia in sondaje, doar pentru a se asigura ca va avea o cadere dureroasa si cat mai de sus. Pentru un inceput modest, seful statului a pus umarul la mazilirea lui Liviu Dragnea, singurul pesedist care i-ar putea pune in pericol statutul de lider lui Victor Ponta. In paralel, Traian Basescu a deschis si o batalie de fatada pe tema justitiei, din care insa premierul are numai de castigat. Practic, prin interventia sa, plina altfel de critici si acuzatii, seful statului a avut grija ca toata lumea sa inteleaga ca procurorul care a fost schimbat din functie se bucura de toata aprecierea lui. Ceea ce l-a transformat imediat pe Ponta intr-un erou in ochii pesedistilor si ai liberalilor, incantati de idea ca “basistii” au fost inlaturati si oamenii lor s-au instalat la butoanele justitiei. La drept vorbind, daca Basescu si-ar fi dorit un razboi real cu seful Executivului, in loc de o mustrare publica si denuntarea pactului de coabitare, am fi asistat la un nou episod de tipul “dottore”, din care Victor Ponta ar fi iesit extrem de sifonat. Asa, a primit aplauze la scena deschisa de la adversarii presedintelui si, pe post de bonus, izolarea lui Crin Antonescu. Care, exclus din acest joc, a fost nevoit sa se certe singur pe margine.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: