06 octombrie 2013

Ponta, candidatul lui Băsescu la prezidenţiale



Dar este absolut evident. Mă amuz de pe acum - cu furie - anticipând jalnicele contorsiuni ale băsălăilor, care-i vor face galerie lui Ponta la turul doi, cu gura plină de rahat, contra lui Căcărău sau Dan Diaconescu. À la turul doi, 2000 - "(Votaţi-l pe Iliescu,) Salvaţi democaţia !" (mitinguri şi marşuri AC-GDS, etc...).

Naţional:

Presedintele Traian Basescu a inghitit broscoiul, sau pisicutul, cum il mai “alinta pe premier. Desi il detesta cu toata firea lui, seful statului a devenit peste noapte agentul electoral al lui Victor Ponta. Nu pentru ca l-ar fi reevaluat, ci pentru ca are nevoie sa se lupte in campanie cu un om ca Ponta.
 
Pasionat de strategii spectaculoase, presedintele jucator nu rabda sa priveasca de pe margine tabla de sah a prezidentialelor din 2014 si a inceput sa aseze cu meticulozitate piesele, pregatindu-si lovitura de gratie. Astfel, de cand in USL se vorbeste de divort de dimineata pana seara, iar candidatura lui Crin Antonescu a inceput sa fie pusa sub semnul intrebarii chiar si de liberali, Traian Basescu si-a descoperit brusc “admiratia” pentru PSD. Si, pentru ca-i are adversari de multa vreme si ii cunoaste foarte bine, seful statului stie ca social-democratii au pacatuit intotdeauna prin trufie. In consecinta, de saptamani bune, presedintele repeta ca o placa stricata ce pacat ca un partid asa mare, puternic, determinat, organizat, frumos si destept cum este PSD-ul nu are un candidat propriu la prezidentiale si sta in umbra unei formatiuni mai mici cum este PNL. Iar tactica se pare ca a functionat, presiunile pesedistilor asupra lui Victor Ponta intensificandu-se. Situatie care nu poate decat sa-l bucure pe seful statului, care-si doreste o confruntare cu liderul PSD in 2014. Motivul: Basescu viseaza sa-si incheie mandatul asa cum l-a inceput, cu o victorie in fata stangii, considerand ca un success intr-o batalie cu un politician cum este Crin Antonescu nu reprezinta nimic. Chiar daca nu el va fi candidatul in 2014, Basescu isi doreste ca omul lui, prezidentiabilul dreptei, sa-l ingenuncheze pe Victor Ponta, si implicit PSD-ul, asa cum s-a intamplat cu Adrian Nastase in 2004 si Mircea Geoana in 2009.

Ii netezeste calea

Iar ca planul sa functioneze, Basescu il sprijina din umbra pe premier si contribuie la cresterea acestuia in sondaje, doar pentru a se asigura ca va avea o cadere dureroasa si cat mai de sus. Pentru un inceput modest, seful statului a pus umarul la mazilirea lui Liviu Dragnea, singurul pesedist care i-ar putea pune in pericol statutul de lider lui Victor Ponta. In paralel, Traian Basescu a deschis si o batalie de fatada pe tema justitiei, din care insa premierul are numai de castigat. Practic, prin interventia sa, plina altfel de critici si acuzatii, seful statului a avut grija ca toata lumea sa inteleaga ca procurorul care a fost schimbat din functie se bucura de toata aprecierea lui. Ceea ce l-a transformat imediat pe Ponta intr-un erou in ochii pesedistilor si ai liberalilor, incantati de idea ca “basistii” au fost inlaturati si oamenii lor s-au instalat la butoanele justitiei. La drept vorbind, daca Basescu si-ar fi dorit un razboi real cu seful Executivului, in loc de o mustrare publica si denuntarea pactului de coabitare, am fi asistat la un nou episod de tipul “dottore”, din care Victor Ponta ar fi iesit extrem de sifonat. Asa, a primit aplauze la scena deschisa de la adversarii presedintelui si, pe post de bonus, izolarea lui Crin Antonescu. Care, exclus din acest joc, a fost nevoit sa se certe singur pe margine.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):