09 octombrie 2013

M-au descoperit europeiştii :)


(Citatul din Klaus apare pe coloana din stânga a blogului meu, îl reproduce mot-à-mot; de asemenea, referirea la „Reînnoire sau întoarcere?”, text de-al lui Klaus pe care l-am tradus; a aruncat p-acolo un ochi, e clar )

Ora Nouă:

Marius Stoian: Despre „europeism” şi pozitivarea istoriei

În atmosfera generală blurată din Europa, interese complexe fac posibilă reapariţia unui „conservatorism de grotă” înecăcios ca un trabuc la micul dejun, dar în spatele căruia se intuieşte aplombul şi viteza iederei care invadează un edificiu surpat. Virulent, atoate acuzator Vaclav Klaus aruncă dinspre Londra (Conservative Renewal Conference 2013) către Continent, discursul programatic: „Reînnoire sau întoarcere?”.
El indică “soluţia” desfiinţării Uniunii şi revenirea la statul naţional “deplin”, verificat în Istorie. Ar părea un eveniment de serie cu impact de zero virgulă ca atâtea altele. Şi, totuşi, prin structură, argumentaţie şi plasament, atacul fostului premier şi preşedinte ceh la adresa UE şi a filosofiei ei subiacente, poate constitui un catalizator precis al euroscepticismului. Specialiştii EQ vor sesiza potenţialul persuasiv al demersului. Klaus se poziţionează ca reper al “antieuropeismului” pe care-l încearcă să-l fixeze şi în ocazii anterioare celei descrise: “Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice. Europeiştii cred (…) că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi.”(“Ce este europeismul?).
Evident,”europeismul”-sesizaţi rezonanţa ironică a conceptului speculativ – ce pare un soi de dictatură a elitelor, va trebui să dea seama în viziunea politicianului ceh, pentru toate frustrările şi neîmplinirile unei Europe încă instabile economic, dar profund democratice în orice caz. În momente de confuzie, solidaritatea se frânge mai usor. Iluzia soluţiei individuale, autarhice, pare a face cu ochiul. Şi asemenea idei au şansa de a prinde. În acelaşi timp, la Bucureşti, Thierry de Montbrial, gânditor francez, lider Bilderberg încearcă, în sens contrar, înseninarea atmosferei: “Îi rog pe cei care ne ascultă să privim pozitiv construcţia europeană. Dacă fabricăm această Uniune va fi în folosul nostru al europenilor şi a restului lumii.(…)Sunteţi actori ai istoriei! Şi pentru viitor, interesaţi-vă mai puţin de trecut, de istorie. Este voinţa voastră, este în mâinile voastre!” Un îndemn cu sonoritate, nu-i aşa, naivă faţă de scepticismul care, în civilizaţia veştilor proaste, se vinde bine pe toate bursele! Ar părea că ne aşezăm în intriga unei conspiraţii, dar clivajul dintre cele două abordări are raţionale rădăcini culturale. Diferenţa rezidă şi din caracterul diametral opus al gestiunii psihologic-temporale şi a raportării la Istorie. Cu tot riscul, aş afirma că istoria, ca sumă de istorii naţionale, nu face bine construcţiei europene: fundalul este unul al diacroniei discordiei, al bâtei, spadei şi glonţului, nu al cooperării. Istoria Europei este, prin definiţie, o istorie a conflictelor. Perechi de popoare, state şi regiuni trăiesc în coadă de peşte a acestei provocări intelectuale, de a răvăşi arhivele în căutarea mărturiilor care să le aşeze deasupra vecinilor, indiferent ce conţinut ataşăm acelui deasupra. Înclin să cred, laolaltă cu Paul Veyne sau Lucian Boia că istoria nu va fi niciodată o ştiinţă, ci – am mai scris – o proiecţie a imaginarului social, fundamentată pe mituri şi aproape mereu filtrată ideologic. Imposibilitatea definirii istoriei ca ştiinţă face şi mai periculoasă dorinţa sesizabilă în multe arealuri a scrierii unei istorii oficiale naţionale, “legiferată” academic sau politic. Şi atunci, cum putem ajuta la eliberarea emoţiilor din creuzetul de montaj istoric, care duc inevitabil la scăderea entropiei angrenajului european? Eu cred că, un pas important ar fi trecerea de la istoria naţională distinctă, la istoria în contextul germinaţiei Europei: deparazitarea de interpretările exoftalmice, de apologetica fibrei pure şi nemuritoare a naţiunii în sine, clătirea de tonul polemic, anularea ideii de mănuşă aruncată sau de răspuns. O istorie pozitivată, nu pozitivistă. Ranforsarea opţiunilor de tip Klaus ne obligă la o accelerare a procesului. Generaţia Y trebuie să părăsească acest câmp minat.
*   *   *
Detalii aici:

10 comentarii :

Riddick spunea...

"Ranforsarea opţiunilor de tip Klaus ne obligă la o accelerare a procesului. Generaţia Y trebuie să părăsească acest câmp minat."

Your move, bilderbergs...


Ipochimenul dă pe faţă tărăşenia:

În sfârşit, se spune pe faţă: regionalizarea precede dispariţia statului naţional

Ora Nouă:

Marius Stoian: Regionalizarea românească şi marele proiect european

Rătăciţi în marele bazar cu amănunte tactice, în general politicienii nu văd în regionalizare un episod al Marelui Proiect European, care, într-un ciclu de câteva secole va dezmembra pentru a recompune o altă realitate antropo-geografică în termenii, acum futurişti, ai unei naţiuni europene cu “dialecte” naţionale de muzeu etnografic. [...]

http://riddickro.blogspot.ro/2013/10/in-sfarsit-se-spune-pe-fata.html

Crystal Clear spunea...

Domnului sereisto-sectant , nu-i mai plac banii noştri ( daţi la taxe) ca să ne apere .
Merge la un nivel superior, ne trădează, ne vinde ca sclavi ca să fie plătit din "fonduri europene"....

Asta este inaltă trădare şi trebuie pedepsitită ca atare.

Trebuie făcută plângere în instanţă.Asta dacă nu cumva şi instanţa este în aceeaşi sectă mafiotă

Riddick spunea...

Trădare, doar dacă e membru activ (acoperit sau nu) al vreunui serviciu, ori funcţionar de stat. Altfel - liber la lătrat.

Crystal Clear spunea...

Tupeu globalisto-stângisto-mafiot !

Crystal Clear spunea...

Orice cetâţean român care acţionează împotriva statului ( inclusiv prin propagandă scrisă) este vinovat de trădare

Riddick spunea...

E mai greu de obţinut verdict, o bagă la "opinii".

Crystal Clear spunea...

Deta vorbesc de consditia ca cel care judeca sa nu fie "sectant".
"Opinia" intr-un ziar de mare tiraj e deja propaganda anti Romania

Riddick spunea...

Este evident că despre asta e vorba, dar juridic au portiţe. Presupunând c-am avea o Justiţie "care s-ar ocupa"...

Anonim spunea...

Citeste si da mai departe !!!
http://stareanatiunii.com/vezi-manualul-de-autonomie-al-transilvaniei-video.html

Riddick spunea...

Dacă trece regionalizarea cu >= 12 regiuni, avem "Ţinut Secuiesc" în Constituţie, şi

Dacă se menţine legea electorală cu un singur tur, UDMR va controla "ţinutul secuiesc extins" (CV-HR-MS-BV)

http://riddickro.blogspot.ro/2013/09/daca-se-mentine-legea-electorala-cu-un.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: