Popoarele de servitori

N-au arme și n-au luptători

(Horia Stoicanu, "Bitter")

© my angry rants

06 octombrie 2013

Cum să distrugi societatea civilă - un proiect european



 HotNews:

"Cea mai neagra disperare care poate sa cuprinda o societate este frica ca traind onest e inutil" - Corrado Alvaro

"Hai, mai, Valeriu, ma lasi cu scoala asta! Ce mare c... ai facut tu cu ea ?"

Robinet este un pusti din Ferentari. Are 17 ani, frumusel tare - brunet, cu ochii albastri. Ne-am cunoscut acum patru ani. Am jucat fotbal impreuna si am incercat sa-l conving sa ramina la scoala. N-am reusit decit partial. Robinet a crescut inconjurat de hoti, droguri, smecheri, interlopi.

"Zi, Valeriu, citi ani de scoala ai facut?"

Ii raspund: vreo 20, in total.

"Si de cit timp muncesti?"

De mai bine de 20 de ani.

"Si ce ai? Masina? Casa? Bani? Cit ai cu totul, asa?"

I-am spus - incluzind datoriile de la banca. A ris.

"Bai, Valeriu - pai pe smechereala si cu putin noroc pot sa am mai mult decit tine in doi ani. Il stii pe ..."

Sint fondatorul si am fost seful unei fundatii (ONG) din Romania. Fundatia pe care am condus-o pentru 5 ani a cistigat premiul UNICEF pe 2012 si premiul special la Gala Societatii Civile in 2012.

La inceputul lui 2013 am decis sa demisionez si sa nu mai lucrez in societatea civila.

Felul in care este gindit sistemul de finantare al societatii civile in Romania este disfunctional si de cele mai multe ori impotriva societatii civile. ONG-urile devin incet, dar sigur, prestatoare de servicii (cel mai adesea corupte) pentru Uniunea Europeana, guvern sau administratii locale. Functionalitatea lor este incet restransa la asigurarea unur servicii care sint considerate complicate sau nesigure de cei care platesc iar contributia lor la schimbarea in bine a societatii devine in cel mai bun caz minimala.

De asemenea, fondurile europene sint gindite pentru Franta, Germania, Anglia - tari cu birocratii bine platite, care au mult mai putine motive pentru a risca frauda sau coruptia. Birocratii europeni care au gindit parcursul birocratic au pornit de la ideea gresita ca societatea civila in Romania este la nivelul societatii civile din Europa de vest, si-a dovedit utilitatea si poate fi sustinuta financiar de catre cetateanul roman responsabil si ca, in acest fel, se poate acoperi co-finantarea obligatorie pentru accesarea fondurilor europene.

Vorbind despe fondurile elvetiene, ca si despre cele norvegiene, acestea au prioritati si conditionalitati stupide, din cauza faptului ca oameni care le-au gindit nu au nici experienta, nici motivatia necesara pentru a le adapta la nevoile reale din tarile sarace.

Astfel ca ajungem sa aruncam bani pe conferinte, pe rapoarte inutile, pe traininguri irelevante. Stimulam raportari false si tinem discursuri sforaitoare.

Problema reala care decurge din toate acestea este faptul ca nu reusim sa sprijinim in mod sustenabil pe cei care lucreaza in comunitati si care, intr-adevar au un impact real.

Am discutat toate acestea cu inalti functionari europeni si cu ambasadori. O parte dintre idei nu sint ale mele, ci ale lor. Toata lumea este de acord ca problemele de mai sus exista si ca ar trebui rezolvate.

Sa minti pentru o cauza nobila

Cu toate acestea ... "asa functioneaza afacerea - nu avem cum sa o schimbam - trebuie sa te adaptezi la sistem". Trei reprezentanti (incluzind un diplomat) ai celui mai mare finantator al societatii civile din Romania mi-au spus asta, vazind si fiind de-a dreptul impresionati de ceea ce facem in cartierul bucurestean Ferentari.

Traducerea aprecierii a fost de fapt alta. Ni s-a sugerat, cu alte cuvinte ca "trebuie sa mintim". Sa scriem proiecte false si sa intocmim rapoarte false. Sa "furam" practic din banii pe care ii primim pe niste proiecte (despre care stim chiar din momentul in care le scriem ca sint timpenii, dar timpenii "agreate" de cei care ne vor evalua), pentru a primi finantarea pentru ceea ce ar trebui de fapt sa facem.

Cei care stiu ca, intr-adevar facem lucruri bune, vor inchide ochii si ne vor accepta rapoartele false, stiind ca am meritat, in fapt, sa fim finantati.

O buna parte a ONG-urilor din Romania sint astfel vulnerabile la un audit serios. In cele mai bune cazuri, managerii ONG-urilor fac o echilibristica la limita legalitatii, pentru a asigura supravietuirea organizatiilor pe care le conduc. Compromisuri, fraude, minciuni sau exagerari in raportarile catre finantatori sint nu numai caracteristici ale clasei politice romanesti, dar si ale societatii civile.

Fondurile europene distrug sau compromit societatea civila din Romania. Cele mai multe ONG-uri au sarit de la finantari de citeva zeci de mii de euro pe an la citeva milioane, in conditiile in care capacitatea institutionala nu a crescut.

De la activist la manager

Liderii activisti care doreau sa schimbe Romania au devenit manageri (in general fara experienta sau educatie formala) de companii cu bugete enorme, dependenti de salarii nejustificabil de mari. Banii au devenit principala motivatie a celor care se angajeaza in ONG-uri.

Functionarul public care selectioneaza si supervizeaza proiectele europene primeste uneori un salariu de zece ori mai mic decit salariul aceluia pe care trebuie sa-l controleze. Acelasi functionar stie ca, in fapt, ONG-urile in general mint ca au bani de co-finantare si ca folosesc o parte din salariile supradimensionate din proiect pentru a acoperi finantarea pe care au spus ca o au. Stie, de asemenea, ca ONG-urile vor fi obligate sa aiba costuri ineligibile si ca vor incerca sa le reduca prin tot felul de inginerii financiare care pot fi interpretate ca fiind legale sau ilegale. Stie si ca legislatia este prost facuta si permite ambiguitate. Stie ca trebuie sa distribuie bani - cit mai multi bani. Stie ca ONG-isti vor prefera sa-i dea o spaga serioasa decit sa aiba proiectul blocat - ceea ce ar duce la falimentarea organizatiei.

In 2008 am fost invitat sa evaluez proiecte depuse pentru finantari europene. Le-am respins pe primele sase pe care le-am evaluat. Unul dintre ONG-urile care au aplicat dorea o finantare enorma incluzand 9 calculatoare super performante pentru a tine evidenta a mai putin de 300 de beneficiari. Finantarea unei masini si cererea de finatare pentru combustibil erau si ele cererei aberante. In mod practic oamenii ar fi trebuit sa mearga continuu timp de 8 ore in fiecare zi in cercul de diametru de maximum 2 km in care se aflau acei beneficiari.

Mi s-a spus ca trebuie aprobate 42 din 45 de proiecte, si ca ar trebui sa am standarde mai flexibile. Am refuzat.

Mi s-a spus apoi in mod explicit ca trebuie sa aprob, caci este vorba despre bani europeni, pe care altfel ii dam inapoi. Am preferat sa demisionez, desi evaluarile erau foarte bine platite. Proiectul exemplificat a fost aprobat.

Un director de la Comisia Europeana imi justifica acum citeva luni ca nu exista linie de buget pentru finantarea lucrului in ghetouri si ca cei 550.000 de euro cheltuiti pe o conferinta despre saracie, de o zi si jumatate, la un hotel de 5 stele este absolut stupida si fara nici un rezultat. A trebuit sa fie insa facuta, caci altfel banii ar fi fost returnati.

Cea mai scumpa birocratie din lume

Banii europeni sint bani publici. In loc sa fie gaste modalitati prin care fondurile europene sa devina eficiente, functionarii Comisiei Europene fac tot ce pot pentru a pastra un status quo idiotic, dar perfect comfortabil. Din cind in cind, Comisia arunca pisica moarta in ograda guvernelor.

La o intilnire cu fostul ministru al fondurilor europene, ni s-a explicat ca interesul Romaniei este de a atrage fonduri cit mai mari si ca poiectele sociale sint prea mici si deci neinteresante pentru minister. In acelasi timp, era de acord ca problemele sociale in Romania sint cele care ar trebui sa fie prioritare si ca proiectele mari au riscurile cele mai ridicate pentru a fi vinate de mafioti si politicieni corupti si, intr-un final, de a fi inchise de catre Comisia Europeana. Oricum, pentru a ramine in pozitia de ministru el era obligat de a atrage cit mai multe proiecte mari, foarte riscante, si de a ignora proiectele de care in fapt Romania avea mult mai multa nevoie.

Stimulentele pentru coruptie si minciuna a fondurilor structurale sint foarte serioase si continua sa fie ignorate atit de catre Comisia Europeana si guverne, cit si de catre ONG-uri. Toata lumea are un interes ca banii sa fie cheltuiti, indiferent cum. Comisia are nevoie sa-si cheltuiasca bugetul si sa ceara un buget mai mare care sa justifice salariile celei mai scumpe si comfortabile birocratii din lume. Guvernele au nevoie sa atraga cit mai multi bani pentru a arata bine in fata alegatorilor si pentru a putea sa-si finanteze clientela politica. ONG-urile au nevoie de banii europeni, fara de care marea lor majoritate nu ar putea exista, devenind dependente de un nivel de trai care e foarte apropiat de cel al demnitarilor de rang inalt.

Din pacate, multi dintre cei care cer reforma sint incapabili sa accepte nevoia de reforma din interiorul propiilor institutii sau organizatii. Liderii societatii civile din Romania sint la fel de ezitanti in a se reforma, precum sint si politicieni romani sau functionarii europeni. Desigur sint si exceptii, dar exceptiile existente nu sint capabile sa forteze reforma.

Ideea lui Robinet, ca inchizind ochii si mergind pe "smechereala" si "cu un pic de noroc" ne "scoatem" este in fapt dominanta nu numai in ghetoul in care creste, ci si in interiorul elitelor societatii romanesti si birocratiei europene. Singura diferenta e ca educati la cele mai bune universitati din tara, sau din lume, cei din urma vor gasi justificari si cuvinte sofisticate, asa incit sa poata justifica coruptia, furtul si lenea intelectuala.

Reforma e totusi posibila. Avem indeajuns de multi oameni capabili sa produca schimbarea. Problema este ca cei care ar trebui sa se schimbe, au mult mai mult de cistigat in a pastra sistemul asa cum este.

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Cred ca 90% dintre noi sunt in situaţia asta.MCei cu pile şi-au găsit deja loc de munca la stat, ca sa nu fie nevoiţi să fure.Restul emigreaza ca sa nu moară de foame.

Riddick spunea...

S-a nasolit treaba pentru ăl care trage. Domnesc învârtitorii de vorbe.

Crystal Clear spunea...

Da, s-a nasolit brusc


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Béla Markó, 2009: "România trebuie regionalizată, fostele regiuni trebuie restructurate şi să li se dea competenţe teritoriale. Nu este suficient să acordăm competenţe mai largi autorităţilor locale, trebuie făcută o nouă regionalizare în care Ardealul să fie o entitate distinctă, la fel şi celelalte regiuni istorice: Moldova, Muntenia, Dobrogea. Este posibil un al treilea pas, dacă vom ajunge la descentralizare şi regionalizare, împreună cu formarea autonomiilor. Un alt subiect de dezbatere este şi federalizarea, care pentru unii este ca un postav roşu, dar trebuie să vorbim despre asta şi vedeţi că eu vorbesc cu mare precauţie".

Béla Markó, 2015: "În urma refugiaților mă tem că se va întări nu Europa Unită, ci se vor întări statele naționale, pe care de-acum câțiva ani am sperat să le demolăm".

Postări populare (nu P.P.E. !):